Dumincă 8 martie 2026, premieră la Teatrul Municipal Baia Mare, piesa „Cu sufletul nu-i de glumit” de Dimitré Dinev, traducere Dan Stoica. PREZENT!
Dragi băimăreni și musafiri ai orașului, pentru că acest articol vorbește despre impresii, voi începe cu o amintire pusă la ierbarul existențial: „Casa Wittgenstein” din Viena, un edificiu arhitectonic cu caracter reprezentativ pentru epoca în care a fost construită dar și pentru ilustrul ei proprietar, filosoful Wittgenstein, a găzduit în 2003 lansarea primului roman al lui Dinev, „Engels Zungen”, (Limbile îngerilor). Edificiul arhitectonic aparține statului bulgar și este destinat pentru actvități culturale, conferințe internaționale, etc. Dimitré Dinev este bulgar și în cadrul activității de prezentare a romanului am avut prilejul să asist și eu la eveniment. Să văd o piesă de-a lui, jucată aici la Baia Mare, este un prilej de parfum nostalgic al vremurilor în care eram la Viena, avid să nu pierd nimic din pulsul cultural al orașului. O nostalgie pe care o simt cu atât mai mult cu cât traducerea aparține unui prieten de-al meu, Dan Stoica, la care i-am fost martor la Starea Civilă în primăria sectorului 10. Deajuns cu legănarea nostalgică...
Eine heikle Sache, die Seele - Cu sufletul nu-i de glumit, este o comedie macabră în care moartea devine o prezență universală, care prin regia domnului Daniel Vulcu este transferată și pe meleagurile noastre, în inima Maramureșului, la Săpânța.
Macabrul, o categorie estetică bine definită a literaturii, preocupă mulți scriitori; moartea rămâne o temă explorabilă, dătătoare de fantasme și ficțiune fără margini.
În piesa „Cu sufletul nu-i de glumit” ne întâlnim cu „moartea” pe tot parcursul spectacolului. Moartea e pretutindeni, pândește, își alege candidații. Nu voi da aici nimic din cursul evenimentelor din scenă, pentru a nu dezvălui surpriza cu care spectatorii se vor confrunta. Dar pot să felicit regizorul pentru un spectacol de umor debordant, pentru „curajul” de a se juca cu moartea la modul exacerbat. Hiperbola în care un priveghi se transformă într-o petrecere, este inspirată din realitatea în care cei care priveghează un mort, au cărți de joc, deapănă amintiri cu mortul, creează o atmosferă mai degrabă hazlie decât una de petrecanie! Domnul Vulcu care a montat peste 60 de piese de teatru și a condus Teatrul Regina Maria din Oradea timp de 15 ani, a expus cu mult rafinament, prin maniera regizorală, slăbiciuni și defecte umane care au creat râs pe tot parcursul spectacolului.
Regizorul Daniel Vulcu, face un artificiu geografic și duce Maramureșul la Viena în cartierul 16, Ottakring, cu adresă definită în Panikengasse. O mână de muncitori români se întâlnesc la evenimentul funerar și lucrurile o iau razna; atmosfera tristă se preschimbă treptat, totul intră în persiflarea morții ca act biologic, totul primește amprenta pe care doar „Cimitirul Vesel” o poate proiecta prin renumitele epitafuri hazlii, regăsite în inscripționările de pe cruci.
Pentru mine personal, jocul cu cadavrele a avut un și mai mare efect emoțional decât al spectatorului de lângă mine, pentru că eu am trăit pe viu confundarea unor cadavre la o înmormântare din familie; în acele împrejurări am căutat cadavrul familiei timp de trei zile, (1991) încercând să găsesc răposatul, la început în morgă, pe urmă printre cei vii, pe urmă prin diferite cimitire, prin capele, printre cruci, etc. În primul comentariu, pun un link cu această povestire pentru cei care sunt curioși să vadă amănunte despre teribila întâmplare, relatată la modul comic, așa cum prietenii mei mă cunosc.
Am remarcat din nou cu multă satisfacție scenografia excepțională semnată de domnul Mihai Vălu, care prin sugestii deosebite de expresie plastică, a completat perfect conceptul regizoral. Simbioza dintre imagini filmate și actul actoricesc este tot mai des întâlnită în creațiile scenice contemporane. În acest spectacol avem din nou un accent foarte sugestiv prin proiecțiile propuse. Moartea este „vie”, apare de „nicăieri”, plutește și se pierde în neant, până la următoarea victimă din calendarul ei haotic. Domnii Cristi Popovici și Liviu Popovici semnează cu succes procesul de video mapping și filmările.
Doresc să mai remarc cei doi soliști de la secția muzicală, domnul Marcel Mache Mîrza și domnul Dorin Griguța, care prin cântecele interpretate aduc încă un plus întregului concept de regie artistică. Așadar, POFTIȚI LA TEATRU!
Mihai NAE
