Titlul acestui material e o parafrază, firește, la titlul nuvelei lui Alan Sillitoe, ”Singurătatea alergătorului de cursă lungă”. O scriere cu miez, cu pilde.
În aceste rânduri e vorba însă de alergătorul de cursă
scurtă care din varii motive – bani, fală – ajunge să accepte un post despre
care știe că îl va strânge ca niște pantofi croiți pe un cu totul alt calapod
decât acel care i se potrivește.
Antrenorii care merg la FCSB știu de la bun început
că își fac meseria doar de fațadă, întrucât antrenorul principal, care ia
deciziile până și cât să crească iarba, e, de fapt, patronul Gigi Becali.
Rămâne o continuă uimire cum de oameni pe care îi crezi cu scaun la cap acceptă
o astfel de postură de-a binelea stânjenitoare, să fie antrenori de mucava.
Ironia soartei este că unii, pățiți cu Becali, se mai și întorc să antreneze
echipa de la care au fost odinioară trimiși la plimbare. E cazul lui Nicolae
Dică, proaspăt revenit ca antrenor la FCSB.
Cei care acceptă astfel de posturi o fac pe nervii
lor și pe barba lor. Sunt un soi de alergători de cursă scurtă. Care la un
moment dat, inevitabil, se vor trezi alungați de un patron care se consideră
stăpân peste tot ce mișcă în ograda dumisale. Dar când dai cu demnitatea de
pereți se cheamă că ți-ai asumat asta. Așa că alte comentarii sunt de prisos.
La urma urmei fiecare doarme cum își așterne. Unii pe preș.
Autor:
Tiberiu SABO
