Normal, asta era continuarea firească! Fritz cere demiterea șefului DNA...

Președintele USR, Dominic Fritz, a declarat că partidul său solicită demiterea șefului Direcției Naționale Anticorupție (DNA), Marius Voineag, în urma dezvăluirilor prezentate în documentarul Recorder. Fritz a invitat, totodată, premierul Ilie Bolojan și ceilalți parteneri de guvernare să susțină demersurile USR privind reformarea justiției.

Potrivit liderului USR, documentarul Recorder a adus „probe concrete” împotriva lui Marius Voineag, iar reacția instituțională trebuie să fie una rapidă și transparentă. USR solicită:

Ministrului Justiției să inițieze imediat procedura de demitere pentru șeful DNA;

Realizarea unui audit independent privind repartizarea aleatorie a dosarelor;

Ca toate promovările în justiție să fie făcute exclusiv prin concurs;

Returnarea competenței pe corupție către DNA.

Dominic Fritz a explicat că „revolta născută de documentarul Recorder trebuie să ajungă în Parlament și să dărâme sistemul piramidal de control al magistraților și al dosarelor.” El a caracterizat situația ca fiind „o cauză politică”, iar rezolvarea, susține acesta, trebuie să fie tot politică.

„Miza este rescrierea legilor justiției. Legile în vigoare sunt rezultatul unui târg între politicieni și oameni obedienți din Justiție, un aranjament profund imoral și antidemocratic”, a mai afirmat Fritz, adăugând că scopul ar fi fost „să se încheie lupta anticorupție, care amenința libertatea și averile unor persoane”.

Fritz a subliniat că, într-o justiție „capturată”, nici cetățenii și nici justițiabilii nu sunt în siguranță, iar accesul la o justiție independentă rămâne o prioritate pentru USR.

PS. O întrebare, domnule Fritz: dumneavoastră ați cerut cumva să se realizeze acest „documentar”? Pare evident că l-ați și sponsorizat, altfel nu ați avea pretenții atât de mari de la un demers obișnuit de presă. Pare evident...

C.L.

Mici-mari nedreptăți făcute nouă, românilor. De către români, normal

Nu e o chestie nouă, nu? Dacă au vorbit despre ea Emil Cioran în „Schimbarea la față a României”, Patapievici în „Omul recent”, Andrei Pleșu în „Minima moralia”, înseamnă că are ceva, dom’le, poporul ăsta, de ajunge fie victimă fie să se victimizeze. Dar oare e destinul nostru, de cioban din Miorița, de a sta indiferent în fața vieții/morții, de victimă precum Ana lui Manole, ori cineva ne-o face/drege? Dar dacă cei ce ne-o fac sunt românașii noștri, ceva mai egali decât noi? Fie din rea credință, fie din prostie? Exemplificăm, evident. Dar oare… suntem noi victime de serviciu sau așa e acum Lumea, se întâmplă și altora?

Trecem în revistă câteva realități simple, cunoscute, „de afară”. În SUA, prețurile galopante și amenințarea dispariției pachetelor de sprijin în Sănătate pentru familiile modeste au dus la o presiune incredibilă asupra americanului. În Germania, Volkswagen a anunțat concedieri masive, 25.000 de angajați acum, urmează alți 10.000. În Rusia, după blocaje, prețul barilului Ural a scăzut la 45,35 dolari, în timp ce barilul Brent e la 64 dolari, o presiune imensă pe economie, dar și pe mașina de război. Și lista poate continua cu Franța care e în continuă criză politică, schimbă cabinete și prim-miniștri trimestrial. Cu Marea Britanie care nu se decide dacă vrea cu Europa sau nu, în timp ce iar iau avânt extremiștii de dreapta.

Noi? Păi noi-ca oameni, ne-am lămurit. Vrem bani europeni, dar vrem să fim anti-UE, n-am munci prea mult, dar vrem salarii ca-n Olanda. Mâncăm prost și bem mult, dar am vrea să fim cei mai sănătoși dintre pământeni, am vrea să fim ospitalierii Pământului, dar huooo, afară cu străinii! Și-am mai vrea să fim deștepți, dar fără să citim, am mai vrea să fim ultracredincioși, dar să ne urâm aproapele și să tânjim la capra lui. Iar duplicitatea de față încurajează pe cei ce ne conduc să… ne conducă după chipul și asemănarea noastră. Atâta pot? Atâta le dăm! Cel mai bine se vede în mimarea reformei, exact ca-n bancul de odinioară, cu femeia care mimează orgasmul de parcă bărbatului i-ar păsa vreo clipă de asta. Așa și la noi, în general: ei se fac că fac reformă, noi ne facem c-o vrem, dar să fie așa…cât să nu ne afecteze pe noi personal. Să nu trebuiască nici să facem ceva, nici să strângem cureaua. Parafrazând și extinzând bancul obraznic de mai sus, e ca Gheorghe care nu era deranjat de faptul că, în timpul sexului, nevasta îl izbea cu gleznele în rinichi de-i venea să urle, până a aflat că ea mima de fapt orgasmul… Da? Și-atunci, ca să nu vă „oripilăm” cu alde Cioran, Patapievici și Pleșu, cităm din bancuri neaoșe. Dar mai cu seamă din „clasicii” politichii dâmbovițene. Grindeanu iar nu susține tăierile de salarii, deși era gata pachetul de reformă, decis, ori tai salarii, ori posturi, ei veniseră cu „mai bine 10% din salariu decât din personal”. ANRE vrea să angajeze nu unul, ci doi foști parlamentari pe același post, la niște salarii amărâte de 3700 de euro lunar. Apropo, pensionari ambii. România strânge cureaua de la șalele nostre, ne izbește în rinichi precum Mărie mimând Reforma, dar între timp face achiziții de submarine de două miliarde de euro…ca să apere Marea Neagră. De banii ăia ni-i băgăm pe turci bodyguarzi… Tot la noi, în județul vecin, la Halmeu, Garda de Mediu descoperă mii de tone de azotat de amoniu depozitat aiurea, în rezervoare ruginite vechi. Cităm: „Azotatul de amoniu conține mult azot, este utilizat ca o componentă în în­gră­șă­minte. Însă atunci când este supraîncălzită, substanța devine explozivă. Fatal este că, atunci când explodează, molecula se descompune în apă, oxigen și azot, eliberând o cantitate enormă de gaz. Odată aprins nitratul de amoniu, reacția nu poate fi oprită, rezultând „o explozie cu o forță enormă”. Nitratul trebuie încălzit la peste 300 de grade pentru a declanșa reacția. Apoi, catastrofa nu mai poate fi oprită. Devastatoarea explozie care a zguduit odinioară Beirutul a fost soldată cu circa 100 de morți și cu mai mult de 4.000 de răniți. Autoritățile locale au afirmat că debutul deflagrației a fost un incendiu din apropierea portului, căruia i-a urmat explozia a 2.750 de tone de nitrat de amoniu, care erau stocate de șase ani în depozitul portului din Beirut”, relatează sueddeutsche.de. În rest, să auzim numai de bine, fie de la Miorița, Ana lui Manole, Gheorghe sau Mărie. Tot acolo suntem…

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului