Gluma zilei - Mihai vulcanizare...

 

De unde provine numele judeţului în care locuieşti ?!

Fiecare localitate şi judeţ al României are o poveste care începe, în primul rând, de la numele lor. Vă invităm să vedeţi mai jos ce semnifică denumirea judeţului în care v-aţi născut sau locuiţi.

În cazul judeţului Alba denumirea vine de la culoarea albă a zidurilor cetăţii medievale din actualul oraş Alba Iulia, clădite din piatră.

Numele judeţului Arad vine de la Orod, un cavaler al Regelui Ungariei Ştefan I care a condus şi a câştigat multe bătălii, în secolul XI, în jurul anului 1080, şi care a avut un rol important în cucerirea Transilvaniei, proces ce a avut loc între secolele XI - XIII. Ulterior, denumirea zonei, pe atunci comitat, s-a transformat în “Arad”. Actualul Arad este menţionat şi în „Cronica pictată de la Viena”, din 1331.

Denumirea judeţului Argeş vine de la râul Argeş, căruia dacii îi spuneau Argessos, care cel mai probabil însemna „strălucitor”

Bacăul cu reşedinţa de judeţ cu acelaşi nume are o etimologie incertă. Denumirea poate proveni de la un conducător local numit Bako, de la boabele de strugure denumite bacă sau chiar de la zeul Bachus.

Şi Bihorul are o etimologie incertă. Numele poate proveni din sârbeşte - vihor (volbură), dar e posibilă şi o etimologie traco-dacică, după numele cetăţii „Biharea” (bi însemnând doi şi harati - a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni.

Judeţul Bistriţa - Năsăud are denumirea slavonă a râului şi oraşului Bistriţa, care înseamă apă repede, precum şi a oraşului Năsăud, după cuvântul german Nussdorf (Satul nucilor).

Judeţul Botoşani îşi trage denumirea de la oraşul cu acelaşi nume care, potrivit Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche, a fost prădat şi ars de tătari la 1439. Potrivit cercetărilor istorice, numele oraşului vine de la un boier local pe nume Botaş.

Judeţul Braşov, fost Ţara Bârsei, nu are o etimologie unanim recuoscută. Sugestiile includ:

- provine de la brad – cuvântul Brad este considerat de origine dacică de Haşdeu, I.I. Russu şi Olteanu.
- o denumire slavă
-  denumire peceneagă, de la hidronimul Baraso, atestat din anii 1300, azi identificat de cei mai mulţi specialişti cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare şi mai învolburat atunci (bara šu = „apă cenuşie”). Teoria peceneagă este întărită şi de faptul că principale hidronime din zonă amintesc de pecenegi: Zizin, Bârsa, Tatrang (maghiară şi germană), Tömös (maghiară şi germană)

Denumirea judeţului Brăila are probabil origine indo-europeană - ”bhreg”, însemnând pisc vertical - sau dacică - ”braiglia”, însemnând ”negustorie de vite”.

Bucureşti - de la ciobanului Bucur care, dorind să-şi apere stâna de otomani, şi-a clădit pe malul Dâmboviţei o cetate şi o biserică. Câteva sute de ani mai târziu, datorită creşterii economice şi demografice a populaţiei din acea vreme, a devenit cetatea de scaun a domitorului Ţării Româneşti.

Originea cuvântului Buzău provine probabil de la "buză", cuvânt tracic, după părerea lui Vasile Pârvan.

Caraş-Severin vine de la de la râul Caraş (de la cuvântul sârbo-croat Kraš – zonă calcaroasă)

Etimologia judeţului Călăraşi provine de la din cuvântul călăraş – corp militar auxiliar în evul mediu, în Ţara Românească.

Cluj vine de la latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de coloniştii germani (Klausenburg).

Constanţa – de la oraşul Constanţa (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare).

Covasna este un cuvânt de origine indo europeană şi provine de la "kavoSNa" (călduţ, uşor cald) ce probabil se referea la izvoarele termale din zonă.

Denumirea judeţului Dâmboviţa vine posibil după râul Dâmboviţa, format din cuvântul dâmb + sufix -iţa, dar particula -ov ar putea arăta o origine slavonă.

Dolj vine de la slavicul dolu (vale) şi râul "Jiu" („Jiul de vale”)

Denumirea judeţului Galaţi vine probabil de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiţia. O altă variantă ar fi din limba cumană gala(t) preluat din arăbescul kalhat (fortăreaţă)

Giurgiu - de la oraşul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre şi numit după Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul oraşului lor natal.

Judeţul Gorj vine de la slavicul gora (munte) şi râul „Jiu” („Jiul de munte”)   

În ceea ce priveşte judeţul Harghita, posibil din har ("deal" sau "munte" în limbile semitice şi turcice).

Hunedoara provine de la oraşul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad şi vára – cetate (cetatea lui Hunyad).

Judeţul Ialomiţa a primit numele după râul Ialomiţa, denumire de origine slavonă ialov („pustiu”).

Iaşi - posibil de la populaţia sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I (în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, “yash” înseamnă “faimă”).

Ilfov - denumire de origine slavonă.

În cazul judeţului Maramureş denumirea este probabil compusă din “mara” (origine traco-dacică: stâncă) şi Mureş.

Mehedinţi - din maghiară méhed, prisacă, stupină. Este motivul pentru care vechea stemă a judeţului avea reprezentate mai multe albine.

Denumirea judeţului Mureş provine de la râul cu acelaşi nume, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris

Neamţ - după oraşul Piatra Neamţ (“neamţ” cu sensul de “german” – teutonii construind o fortificaţie în zonă).

Olt - după râul cu acelaşi nume, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus.

Prahova  - după râul cu acelaşi nume, denumire de origine slavonă (prah- cataractă de apă).

Satu Mare - de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniştilor germani aduşi de regina Gisella în sec. al XI-lea.

Sălaj – probabil din latinescul “silva” (pădure).

Sibiu – de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium).

Suceava – probabil de râul cu acelaşi nume, a cărui denumire vine de la arbuştii de soc.

Teleorman – denumire de origine cumană (“deliorman” – “pădure nebună”).

Timiş – după râul Timiş, denumit Tibisis de romani.

Tulcea – denumire compusă din “tul” (etimologie necunoscută) şi turcescul “cay” (râu, apă curgătoare).

Vaslui – nume derivat din “vas” (care în cumană este posibil să fi însemnat “zonă împădurită”) şi turcescu “uj” (râu, apă curgătoare).

Vâlcea – fie din cuvântul slav “vâlk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale îngustă).

Vrancea – foarte probabil de la “frânc” care, în româna veche, însemna “occidental”.

Sursa: Wikipedia, Romturism

Ce spun literele despre personalitatea noastră ?!

Litera A

Cei care posedă această iniţială la numele lor sunt persoane puternice, adevăraţi lideri în grupul lor, hotărâţi şi echilibraţi. Sunt destul de impulsivi în situaţii limită, uneori chiar aroganţi.

Litera B

Persoane discrete, prietenoase, înţelegătoare, dar nehotărâte, posesive şi leneşe.

Litera C

Au spirit creativ, ambiţioşi, spontani şi puşi pe treabă mai tot timpul, dar dau dovadă de nepăsare şi dezorganizare atunci când lucrurile nu sunt pe placul lor.

Litera D

Persoanele ce au litera D drept iniţială a numelui sunt curajoase, echilibrate, dau semne de devotament la locul de muncă şi pot fi buni lideri. Ca defect principal se poate aminti încăpăţânarea.

Litera E

Sunt buni oratori, dornici de cunoaştere şi au o latură emoţională destul de sensibilă. Le plac situaţiile noi care să îi pună în dificultate şi care să îi facă să îşi pună mintea la contribuţie în descoperirea unor soluţii îndrăzneţe chiar. Un defect ce se poate menţiona este irascibilitatea.

Litera F

Cei care sunt purtători ai iniţialei F sunt consideraţi persoane familiste, energice, de încredere şi loiale. În schimb, au tendinţa să îşi plângă de milă atunci când atenţia nu este îndreptată spre ei.

Litera G

Văzuţi ca persoane perspicace, purtătorii iniţialei G sunt apropiaţi de latura religioasă. Sunt convinşi că numai ei au dreptate şi nici nu sunt încântaţi în a asculta sfaturile celor din jur, astfel devin aroganţi şi nu atrag prea mulţi oameni în jurul lor.

Litera H

Persoane motivate, cu un spirit dezvoltat în cultivarea relaţiilor sociale şi atenţi observatori, cei cu H-ul pot spune că sunt posesori ale unor personalităţi puternice şi abile, dar obsesivi şi manipulatori în situaţiile de conflict.

Litera I

Grupul celor cu iniţiala I denotă firi creative şi perfecţioniste. Le place libertatea şi iubesc natura. Au înclinaţie spre a deveni imprevizibili şi nu se poate pune bază prea multă în luarea deciziilor.

Litera J

Indivizii purtători ai iniţialei J sunt mai speciali, mândri şi caută întotdeauna să scoată beneficii din orice ce se poate. Devin nervoşi şi ezitanţi în situaţii limită.

Litera L

Sunt prietenoşi, generoşi şi mai tot timpul cu zâmbetul pe buze. Sunt predispuşi unor accidente sociale.

Litera M

Uşor conservatori emană o atitudine puternică şi responsabilă. Tind să fie minuţioşi, apropiaţi de familie şi îşi doresc să aibă parte de afecţiune. Pot fi iuţi la mânie când sunt călcaţi pe “coadă”.

Litera N

Parteneri potriviţi pentru o relaţie de lungă durată, în special, cea de dragoste. Sunt inteligenţi şi amabili, iar nesiguri şi neliniştiţi în conflictele cu cei din jur.

Litera O

Persoane ambiţioase, au voinţă pentru a îşi atinge scopul indiferent de consecinţele rezultate, bazându-se mult pe intuiţie. În relaţia de cuplu pot deveni geloşi şi obsesivi.

Litera P

Fac parte din rândul celor înţelepţi, chibzuiesc mult în luarea unor decizii şi, de cele mai multe ori, se încred doar în acţiunile minţii lăsând la o parte inima. Printre defecte se numără: lăcomia, exuberanţa şi nerăbdarea.

Litera R

Sunt persoane reflexive, intuitive, tolerante şi generoase, dar emotive şi capricioase.

Litera S

Buni întreprinzători, abili în comunicare şi cu spirit luptător pentru cauzele lor. Uneori, se pot încrede prea mult în ei şi pot da dovadă de lipsă de tact şi nervozitate mărită.

Litera T

Niciodată nu stau pe loc, sunt firi spontane şi le place adrenalina. Pun mare preţ pe relaţiile cu familia şi prietenii. Defect principal: narcisismul.

Litera U

Persoane egoiste şi lipsite de scrupule, uşor manipulatoare, dar compensează prin capacitatea lor de a (se) organiza şi prin tenacitatea de care dau dovadă în rezolvarea unor situaţii.

Litera V

Au aptitudini de lider, le face plăcere să conducă şi tind să devină idealişti. Deştepţi şi responsabili, dar lipsiţi de flexibilitate.

Litera Z

Denotă pasiune şi dăruire în toate proiectele pe care le iniţiază, sunt emotivi şi familişti, încăpăţânaţi şi imprevizibili.

"Prințul Paul de România”, doar cu numele de familie, indiferent care o fi !?!

După ce a anunţat că va face demersurile legale pentru a-l lăsa pe "Prinţul" Paul fără numele de "al României", ex-europarlamentarul Sebastian Bodu a făcut primul demers în acest sens. Doamne ajută!

"Spuneam acum vreo două luni că vreau să îl las pe Prins Pol fără numele nesimțit de 'AL ROMÂNIEI'. Azi am depus la Primaria Sectorului 1 plângerea prealalabilă, în cadrul procedurii de contencios administrativ. Dacă răspunsul este negativ sau nu mi se răspunde în 30 de zile, ne vedem la Cremenal. Mă rog, mă văd eu cu avocatul lui Prins Pol, că el e în arest la domiciliu", scrie Bodu pe Facebook, după care aminteşte cum a ajuns aşa-zisul prinţ să poarte numele de "al României":

"Pe scurt, printr-o golănie, în 2003, Lambrino Mircea Grigore (tatăl lui Prins Pol și fiul Regelui Carol al II-lea) a cerut și a obținut schimbarea numelui pe cale administrativă, în AL ROMÂNIEI Mircea Grigore, invocând că acesta a fost numele tatălui său, care l-a recunoscut. Acest lucru este fals, Lambrino Mircea Grigore nu a fost recunoscut de Carol al II-le-a, ci de o instanță portugheză, la doi ani după moartea regelui. Mai mult, numele de familie al lui Carol al II-lea nu a fost "Al României", ci Hohenzollern și, după abdicare, Caraiman. Așadar, din prostie sau rea-voință, funcționarii Primăriei au acceptat să transforme un titlu protocolar ("de România" sau "al României"), atașat celui de ASR sau Majestate, în nume de familie, ceea ce este ilegal din două motive: (i) încalcă procedura de schimbare a numelui pe cale administrativă si (ii) încalcă ordinea publică. După ce Lambrino Mircea Grigore a obținut schimbarea numelui în acest fel, Prins Pol a cerut și a obținut si el acelasi lucru în 2004, motivând că vrea să poarte același nume cu tatăl său."

"Deci, dragă Prins Pol, dacă numele de Hohenzollern nu te coafează, poți să ceri să te cheme Caraiman, dar nu Al României. Cum îți sună?", mai scrie Sebastian Bodu. Realitatea.Net

Numele scurte reprezintă un avantaj în carieră

  Un  site care caută joburi pentru utilizatori, pe nume TheLadders, a afirmat că persoanele cu un prenume scurt, cum ar fi Ana sau Dan, au în general un salariu mai mare decât persoanele care au un prenume foarte lung.

        Ei au testat 24 de perechi de nume, Ion şi Ionescu, Dana şi Daniela, Sebi şi Sebastian, Gelu şi Genţiana şi au constatat că în toate cazurile, exceptând unul, cei cu prenumele mai scurt câştigau considerabil mai mult, potrivit „BusinessInsider“.

       John L. Cotton, profesor de management la Marquette University, care a studiat percepţia oamenilor despre prenume când vine vorba de angajare, a declarat că, pentru un CEO la o companie, este preferabil să aibă un nume scurt sau o poreclă.

        În acest mod, el va părea mai accesibil şi mult mai „uman“. „Pot fi foarte impresionante sau foarte intimidante“, remarcă acesta.

       Cotton are anumiţe reţineri în ceea ce priveşte studiul făcut de TheLadders, precizând: „Nu cred că poţi să îţi alegi un nume şi, astfel, să faci mai mulţi bani, dar poţi să alegi un nume care să te facă să câştigi mai puţin. Într-un cercetare a profesorilor de la Marquette, a ieşit la iveală că prenumele comune erau preferabile celor exotice sau ciudate“.

                                                                                       Iulian COZA