Fotografia zilei - Braconaj la Oarța de Sus

 

Mesajul Patriarhului Daniel adresat Mitropolitului Andrei cu prilejul aniversării a 10 ani de slujire la Cluj

 Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la aniversarea a 10 de ani de slujire a Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Maramureșului şi Sălajului:

UN CTITOR HARNIC ŞI UN PĂSTOR DINAMIC

Asemenea lui Hristos, Păstorul Cel bun, episcopii, ca slujitori ai Lui şi ai oamenilor, trebuie să păstorească pe cei încredințați lor cu dragoste părintească, după cum ne învață Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, zicând: „Păstoriți turma lui Dumnezeu dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când se va arăta Mai-Marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi” (1 Petru 5, 1-4; vezi şi 1 Timotei 4, 12-13; Tit 2, 7).

Demnitatea slujirii de arhipăstor în eparhie este sfântă şi mare, iar sarcinile ei sunt multiple, mai ales într-o lume aflată în criză spirituală şi materială. Însă, multele lucrări ale slujirii pastorale ne îndeamnă să ne apropiem, prin rugăciune, trăire şi lucrare, mai mult de Hristos-Capul Bisericii, de Sfânta Treime şi de toţi sfinţii lui Dumnezeu, pentru a primi ajutorul lor, spre folosul celor mulţi.

Următor acestor îndemnuri şi rânduieli sfinte, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, caută mereu să împlinească în viaţa şi activitatea sa marile responsabilităţi ale slujirii lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Mărturisitor și slujitor al Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei, pe lângă o bogată activitate teologică academică, desfășurată ca profesor universitar, a consolidat şi a înnoit moștenirea înaintașilor săi, aîmplinit și a înmulțit faptele iubirii milostive, prin fondarea mai multor instituții și așezăminte social-filantropice, prin multe activități culturale și misionare.

După 21 de ani de păstorire ca Arhiepiscop al Alba Iuliei, unde a contribuit decisiv la înnoirea şi dezvoltarea vieţii bisericeşti în sprijinul întăririi prezenței ortodoxe şi românești în acest ținut plin de istorie, credință şi cultură românească, în anul 2011, în ședința din 18 martie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei în demnitatea de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei, Maramureşului şi Sălajului. Din anul 2012 mitropolia se numeşte Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

Şi în această nouă demnitate Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei a desfăşurat o bogată şi intensă lucrare pastorală, culturală şi social-misionară. A înființat trei mănăstiri noi, 10 parohii, trei centre pentru tineret, centre pentru cateheză, o grădiniță, o școală primară și o școală gimnazială confesională, precum și o școală gimnazială pentru recuperarea copiilor aflaţi în situaţia de abandon școlar.

Din grijă pentru învăţământul teologic a ctitorit un sediu nou şi modern pentru Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca (Campusul Universitar „Nicolae Ivan”), inaugurat în anul 2013, care cuprinde paraclisul „Sfântul Nicolae”, bibliotecă, centru de conferinţe, cantină şi cămin studenţesc.

Aniversarea împlinirii a 10 de ani de slujire a Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei ca Arhiepiscop al Vadului Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Maramureșului şi Sălajului, cu neobosită şi intensă lucrare misionară, pun în lumină taina rodirii spirituale ca împlinire a responsabilității de a mărturisi şi sluji, prin cuvânt şi faptă, prezența şi lucrarea lui Hristos Marele-Preot sau Arhiereul veșnic în Biserica Sa.

Astăzi, la ceas aniversar, aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei şi asupra clerului şi credincioșilor din eparhia pe care o păstorește. Totodată, îl felicităm pe Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei pentru modul în care a înmulțit darurile primite de la Dumnezeu, lucrând „cu timp şi fără timp”, îmbinând viața spirituală cu slujirea socială, dar şi dragostea de țară cu pacea dintre culte!

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, „Păstorul Cel Bun” (Ioan 10, 11) şi „Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3, 1) să-i dăruiască în continuare aceeași bunătate părintească şi aceeași râvnă sfântă pentru Biserică şi Neam!

Întru mulți şi fericiți ani, Înaltpreasfinţia Voastră!

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

ÎPS Andrei împlinește 30 de ani de la hirotonia întru arhiereu

Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, aniversează 30 de ani de la hirotonia întru arhiereu. Cu această ocazie, ierarhul va oficia marți, 25 februarie 2020, Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, înconjurat de un sobor de arhierei: Înaltpreasfințitul Timotei, arhiepiscop al Aradului, Preasfințitul Ignatie, episcopul Hușilor, Preasfințitul Andrei, episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfințitul Petroniu, episcopul Sălajului, Preasfințitul Macarie, episcopul Europei de Nord, Preasfințitul Benedict Bistrițeanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, și Preasfințitul Timotei Sătmăreanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, alături de preoți și diaconi. Slujba va fi transmisă în direct pe frecvențele radio Renașterea.

Născut la 24 ianuarie 1949, în Oarța de Sus, județul Maramureș, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a fost hirotonit arhiereu-vicar pentru Episcopia de Alba Iulia, la 25 februarie 1990. În 4 martie același an a fost numit episcop-locotenent al Episcopiei Alba Iuliei, iar din luna iunie a devenit episcop titular.

În 16 iulie 1998 Episcopia Alba Iuliei a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie, iar titularul ei la rangul de arhiepiscop. În 18 martie 2011 a fost ales, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în scaunul vacant de arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, fiind instalat de către patriarhul Daniel, la data de 25 martie, de praznicul Bunei Vestiri, în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca. După reorganizarea administrativ-bisericească din Transilvania, este mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, cu reședința mitropolitană la Cluj-Napoca.

NapocaNews

Profesorul Traian Rus a trecut Styx-ul!

Cu inimile zdrobite de durere anunţăm trecerea într-o lume mai bună a profesorului şi "cronicarului" Traian Rus din Oarţa de Sus, profesor de istorie, director al şcolii de acolo până la pensionare şi fondatorul Muzeului Ţării Codrului din Oarţa de Sus, un stâlp al românismului autentic pe aceste plaiuri binecuvântate de Dumnezeu.
 Autor al "Poveştilor din Ţara Codrului", (două volume), scriitorul Traian Rus a dorit să lase dovezi ale inteligenţei, hărniciei, bucuriei de a trăi întru Hristos a codrenilor lui dragi. A reînviat obiceiuri, a adunat obiecte ca să arate generaţiilor care vor urma că ne tragem din Dacii Liberi. Prin ce a realizat de-a lungul timpului, Traian Rus rămâne în conştiinţa oamenilor şi în Istoria judeţelor Maramureş, Sălaj şi Satu Mare, unde a participat deseori la activităţi culturale sub egida Asociaţiei "Bodava". Dumnezeu să-i dea odihna veşnică!
                                                              Ioan şi Gelu DRAGOŞ

Oarţa de Sus, centru de spiritualitate românească

Miercuri, 22 iulie 2015, am fost invitat la prezentarea celui de-al doilea volum „Poveşti din Ţara Codrului” autor prof. Traian Rus. Ziua a fost împlinită deoarece la manifestare a fost preafericitul mitroplit Andrei, care împreună cu un sobor de preoţi, cu mitropolitul Macarie al Ţărilor de Nord au sfinţit şi s-au rugat pentru noua mănăstire de la „Toagul Neamţului”, un loc natural parcă rupt din Rai.

Menţionăm faptul că la această întrunire religioasă au participat şi domnii Zamfir Ciceu, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Radu Moldovan, preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa, prefectul judeţului Bistriţa Ioan Ţintean, ing. silvic Vasile Dulf, col. Milian Oros, ing. agronom  Ioan Mătieş, ing. Toader Benea , dr. Ilie Gherheş si alte personalităţi ale Ţării Codrului.

După arhiereasca slujbă, toată lumea a servit sarmale de post şi un pahar de vin, iar gazdele i-au invitat pe oaspeţi la pensiunea „Poiana”, patron Octavian şi Simona Zaharie unde a avut loc secerişul grâului şi punerea acestuia în snopi şi cruce. După atâta muncă a urmat şi răsplata! Danţul!  Cel mai aplaudat a fost Radu Ciordaş dar şi Malvina Madar Iedaran, o femeie puternică şi minunată în tot ceea ce face, Rodica Pop Seling.

Domnule primar de Oarţa, prof. Bogdan  Pop mulţumim pentru ceea ce va deveni Oarţa de Sus!

                                                                                         Gelu Dragoş

POVESTIRI DIN ŢARA CODRULUI. Galerie foto Gelu DRAGOŞ, 23 iulie 2015

Din “CARTEA DE ONOARE”/ Muzeul Satului din Oarţa de Sus

 “Mă bucur să retrăiesc amintiri de neuitat din copilărie în timp ce păşesc prin acest muzeu. Am mare respect şi apreciere pentru cei care au avut ideea acestui muzeu şi cei care am muncit la realizarea lui"
O9.07.2012  Ionică Zaharie, fiu al satului

         “Trăim clipe de mare înălţare sufletească privind la obiectele care făceau parte din viaţa înaintaşilor noştri. Felicitări celor care au făcut posibil acest popas în istoria localităţii Oarţa de Sus”

            Fam. Mureşan Magdalena (Dumitru)

         “Pace”

                                         Pimen

         “Multă admiraţie şi mult respect pentru oamenii, care cu atâta dragoste pentru originile lor, au realizat acest proiect. Suntem mândri că ne putem întoarce în satul moşilor şi strămoşilor noştri şi ne sunt puse la dispoziţie obiecte şi poveşti de pe vremea lor, care ne înduioşează”

         Mulţumiri pentru bucuria pe care ne-aţi făcut-o.

                              Bianca Tămăşan şi Cristian Man

         “Cu stimă şi respect pentru cei care s-au îngrijit şi au adunat aceste “ comori”. Vă mulţumim pentru omeniE. Să ne revedem cu bine”

                    Roman Sanda şi Janeta Ciocan

                    Muzeul de Etnografie,  Baia Mare

         “Felicitări codreanului professor Traian Rus pentru această lăudabilă şi necesară iniţiativă întru păstrarea valorilor şi rădăcinilor româneşti. Nădăjduim într-o fructuoasă colaborare cu spaţiul muzeografic al satului Chelinţa, precum şi cu departamentul cultural al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale.

                                      29. 08. 2012

                 Preot consilier Emilian Marinescu

         “Am rămas impresionată de tot ce aţi făcut aici la Oarţa, de înfiinţarea muzeului, de frumuseţea şi varietatea obiectelor. Felicitări sătenilor, dar mai ales felicitări prof. Traian Rus pentru iniţiativă.

                Anamaria Iuga, 23 septembrie 2012

         “Frumoasă lume demult,

         Bun-o fost, iute-o trecut”

               Prof. Viorel Rogoz

         “Felicitări celor care au avut iniţiativa, precum şi celor care o susţin”

                  Av. Paşcalău Diana

         “Mulţimim pentru că ţineţi tradiţiile în viaţă !”

                 Chirilă Alexandru, Roman Vlad

         “Frumos, plăcut, util pentru viitor”

                                      21. 10. 2012 ss. Indescifr.

         “Am fost aleasă de Dumnezeu să vin într-un loc binecuvântat, să cunosc pe adevăraţii fii ai pământului, să nu uit cum trebuie să-mi iubesc rădăcinile, aşa cum faceţi toţi cei care păstraţi comorile dumneavoastră străbune”

               11.11.2012, Viorica Găinariu Tazlău, Baia M.

         “Laudă celor care s-au străduit să adune crâmpeie din copilăria şi tinereţea locuitorilor acestor ţinuturi. Felicitări prof. Traian Rus”.

                                      ss.indescifr.

         “Azi, 11. 11.2012, datorită muncii depuse de domnul profesor Traian Rus, am ajuns în universal copilăriei mele, am ajuns să revăd blidele cu pene de pe pereţi şi ştergurile care împodobeau camerele de locuit, dar cel mai mult m-a impresionat un papuc împletit din papură , pe care îl purtau soldaţii în vremuri de război, pe timpul celor mai năpraznice geruri, peste încălţămintea din dotarea uniformei. Consider că este străbunicul pâslarilor de altădată. Mă înclin în faţa muncii depuse de Traian Rus împreună cu membri Asociaţiei Culturale şi Istorice Bodava.

                            Ioan Meteş Morar-Chelinţanu

         “Semănată de Dumnezeu pe Pământ, aici sub geana Codrului, localitatea Oarţa de Sus reprezintă un reper al devenirii istorice a locuitorilor  acestor meleaguri. Am păşit pe aceste meleaguri în urmă cu 55 de ani şi revin acum cu sufletul încărcat de emoţie şi de bucurie.

         Dumnezeu a rânduit să încolţească pe malul Someşului, la Chelinţa, un mugur care a prins rădăcini fructuoase pe aceste meleaguri, devenind în timp un Mecena al locului pe care l-a sfinţit cu munca, talentul şi dăruirea lui…….

         Traiane!, Sănătate, bucurii şi viaţă frumoasă, încununată de noi succese în domeniu, îţi urează un copil de ţăran.

                        11.11 2012, Viorel Pop

         „Sunt foarte surprins de cele văzute în frumosul muzeu al satului Oarţa de Sus şi în acelaşi timp plăcut impresionat. Intrând în camerele muzeului, deodată mi-a revenit în minte toată copilăria mea petrecută în Someş Uileac. Îi felicit pentru această realizare pe dl. prof. Traian Rus şi pe ing. Alexandru Tămăşan. Prin realizarea acestui muzeu domniilor lor şi-au făcut singuri statuile în fata sătenilor şi a vizitatorilor. Ar fi bine ca exemplul domniilor lor să fie luat şi de alte sate.

        Cu stimă şi respect, col.(r) Traian Corneanu, 11 nov.2012

         „Sunt foarte emoţionat să vin în Zona Codrului, cu oameni deosebiţi, unde mi-am petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă, după ce am terminat facultatea la Cluj. Am lucrat şi am locuit la Ariniş între anii 1987-1997 unde am lucrat la S.M.A. Ariniş.

         Vă iubesc şi vă stimez codreni !

                Ing.Loghin Mateaş, de loc. din Chelinţa

         „O viaţă de om închinată copiilor pentru ai învăţa, o viaţă de om închinată acestor minunate locuri codreneşti, acesta este omul minunat Traian Rus. Mă închin în faţa acestor minunate lucruri făcute de codreni.

                     15 nov.2012, ing. Alexandru Cosma

         „Am descoperit aici o adevărată minune a artei tradiţionale din Ţara Codrului. Mă înclin în faţa celor care s-au sacrificat pentru  a da viaţă unui astfel de proiect lăudabil. Aici vizitatorul se poate întoarce cu sute de ani în urmă pentru a se familiariza cu tradiţii şi un mod de viaţă autentic al înaintaşilor. Este îmbucurător că există oameni de suflet care fac lobby pentru istoria şi tradiţia neamului.

           Cu preţuire, prof. Alina Talpoş, Glasul MM

.

         „Am (re)descoperit în Ţara Codrului o lume magică a comunităţii tradiţionale, când oamenii ştiau să se bucure de viaţă, de obiceiuri, de manifestările folclorice. Datorită d-lui prof. Traian Rus şi a persoanelor din preajma sa, care se implică trup şi suflet, o lume ce părea uitată în negura timpului prinde contur, renaşte. Prezentul capătă consistenţă, amploare, apelând la trecut.

         Dl. prof. Traian Rus şi-a dedicat viaţa studiind trecutul comunităţii sale sub diverse aspecte. Prin astfel de iniţiative măreţe, prezentul nu s-a desprins de trecut, iar fenomenul cultural tradiţional va fi reactualizat, revalorificat. Prin acest muzeu codrenii contribuie la recuperarea identităţii ethosului autohton.

      28.12 2012, Cu respect, lector univ. dr. Delia Răchişan

         „Elevii clasele I-IV de la şcolile din Bicaz şi Oarţa de Sus au fost impresionaţi de poveştile  obiectelor vechi spuse de dl. prof. Traian Rus. Am aflat denumirea unor obiecte vechi, care astăzi nu sunt în gospodăriile oamenilor şi utilitatea lor. Am descoperit o lume veche, necunoscută în care au trăit strămoşii noştri. Lăudăm şi apreciem munca profesorului Rus, iniţiatorul înfiinţării acestui muzeu codrenesc.

     Cu preţuire şi respect, învăţătoarele Crişan Lia, Iloc Florica, Pantea Otilia, Roşca Florica, Gherman  Lavinia, Tarba Zenovia, 1 aprilie 2013.

         „Elevii clasei a VIII-a de la şcoala Asuaju de Sus au fost impresionaţi de obiectele vechi expuse în muzeu şi prezentate de dl. prof. Traian Rus. Elevii au aflat denumirea unor obiecte vechi care azi nu mai sunt în gospodăriile oamenilor din partea locului.

         Prin vizita la muzeul satului din Oarţa de Sus au descoperit o lume veche, uitată, în care au trăit strămoşii lor. Lăudăm şi apreciem munca prof. Rus. Cu preţuire şi respect din partea profesorilor şi elevilor,

         Prof. Boitor Victor, prof. Domuţa Emil, prof. Boitor Claudiu.

         „Am revenit în Sfânta Ţară a Codrului, la muzeul satului înfiinţat de marele om, prof. scriitor, Traian Rus. Aici, amiezile sunt aprinse încă din zorii dimineţilor de mai, când coboară din cer îngerii sfinţi, alungând timpul neputinţei şi înălţând ziduri protectoare, ca viclenia din oameni să nu ne umbrească trăirile. Iată vrednicia viselor semeţite din înţelepciunea Dumnezeirii. Acum, pe fruntea vremii stă scris cuvântul „IUBIRE”.

         Gândurile noastre, în fiecare clipă vor ţese nemurirea. Pe drumul născător de lumină, doar neodihna celui smerit va trece la punctul secundei, căci peste toate se sting azururile rebele. Dar, „veşnicia s-a născut la sat”- cum scria marele Lucian Blaga. În potirele sufletului meu adun veşnicia luminată de iubire pentru Tine, minunatul meu prieten, profesor şi scriitor, Traian Rus şi pentru toţi ai tăi dragi, care te susţin în ale tale demersuri, pentru toţi oamenii din Ţara Codrului”

        Cu mult drag şi preţuire pentru totdeauna,

        Dumitru Fânăţeanu, scriitor, 11 mai 2013.

         „Orţenii şi domnul profesor Traian Rus ne-au dat azi o lecţie de românism ! Muzeul satului înfiinţat aici va fi o lecţie de istorie pentru fiecare dintre urmaşii noştri.

         Felicitările mele sincere,

         Prof. Gelu Dragoş, 11 mai 2013.

         Dumnezeu să vă dea multă putere de muncă, în continuare, pentru păstrarea şi promovarea tradiţiilor populare româneşti.

         Cu stimă şi respect,

    Prof. de religie, Sorina Mihaela  Botiş

         „Felicitări d-lui prof. TRAIAN RUS şi celor care au fost alături de domnia sa în reabilitarea acestui Muzeu al Ţării Codrului, oglindă a unei lumi apuse, dar care îşi trimite spre noi însemnele ei. Toată consideraţia noastră pentru strădania de a conserva şi perpetua obiecte, datini, tradiţii ale neamului românesc.

         Cu stimă,

         Fam Dan şi Maria Cordea, Cehu Silvaniei.

         În anul Inalţiîmpăraţilor Constantin şi Elena, 2013, onoarea de a participa la această manifestare a comunei Oarţa de Sus, alături de  Preasfiinţia Sa, Mitropolitul Andrei Andreicuţ, mă consider onorat, iar judeţul Maramureş  binecuvântat.

         11.05.2013, Prefect, ing. Anton Rohian

        

IZVOARELE FERMECATE

 În Ţara Codrului mai există izvoare fermecate, izvoare cu apă vie, de la care,  o mână de oameni, ne adăpăm cu balsam pentru sufletele noastre. Aş dori să le descopere mult mai mulţi codreni.

         Despre revista „Izvoare Codrene”, cea tipărită, am aflat în urmă cu  doi-trei ani. Apoi am descoperit revista electronică şi mai pe urmă pe autorul lor, profesorul şi jurnalistul Gelu Dragoş. O viaţă întreagă am scormonit prin milenarul trecut al acestui ţinut. Am căutat să intru în casa şi în sufletul codreanului de odinioară. Să le cunosc. Am adunat mii şi mii de informaţii despre aceşti oameni fabuloşi, dar nu găsisem locul în care să mă pot exprima. Am bătut cu sfială la uşa acestei reviste şi mi s-a deschis imediat. Gelu parcă m-a luat de mână şi m-a tras înăuntru. Am găsit o „gazdă” primitoare, o” casă” elegantă, o casă de ţinută, o casă plină de prieteni. Sper să o „locuiesc”multă vreme de acum încolo.                                                     Mi-am depănat apoi poveştile adunate de la codrenii mei dragi. Prin intermediul revistei le pot citi toţi oamenii mapamondului. Tocmai asta îmi dorisem şi voi rămâne mereu recunoscător. M-am exprimat eu, s-au exprimat prin mine oamenii locului.

         Pe 11 mai 2013, cu ocazia Hramului Bisericii Ortodoxe Române din Oarţa de Sus, am organizat zilele muzeului satului, prilej cu care am lansat cartea „Poveşti din Ţara Codrului”. Gelu Dragoş a fost alături de mine şi ţin să-i mulţumesc şi pe această cale.

                  

                            VIVAT !

                                          Prof. Traian Rus, Oarţa de Sus

“Poveşti din Ţara Codrului” la Oarţa de Sus

Ample manifestări cultural-artistice la Oarţa de Sus din zona Codrului. Loc de desfăşurare: Muzeul Satului din localitatea-gazdă. În deschidere: sfinţirea răstignirii din incintă. A urmat lansarea cărţii: "Poveşti din Ţara Codrului" de prof. Rus Traian, Editura Teognost, Cluj Napoca, 2013 • Prefaţa "Un râvnitor pentru viaţa spirituală a satului" este semnată de PREA SFINŢIA SA Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului • Alexandru Tămăşan al Niculinii şi al lui Cornelu' lui Ananie, fiu al Oarţei de Sus, semnează cuvântul înainte "A fost odată ca niciodată!". Menţionăm că în 2001, prof. Rus Traian a publicat monografia "Oarţa de Sus - o vatră românească de istorie la poalele Codrului" • Manifestările au fost onorate de participarea fiului satului Andrei Andreicuţ - Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului • A fost prezent ing. Anton Rohian - prefectul Maramureşului • La momentul lansării cărţii au luat cuvântul oaspeţi veniţi din Baia Mare, Cehu Silvaniei, Fărcaşa, Cluj Napoca, Ulmeni şi localităţi din Zona Codrului. Liga Scriitorilor - Filiala din Baia Mare a fost prezentă cu 9 dintre membri, toţi aceştia luând cuvântul după cum urmează: dr. Mihai Ganea - preşedinte, Virginia Paraschiv - moderator, Ion P. Pop - purtător de cuvânt, Gelu Dragoş, Aurelia Oancă, Radu Botiş, Aurelia Velea, Meteş Ioan Morar, Dumitru Fănăţan • Un bogat şi diversificat spectacol folcloric codrenesc a împodobit sărbătoarea Oarţei de Sus (solişti vocali, dansatori, formaţia instrumentistă, cor ş.a.) • Relansarea obiceiului "Boactărul satului" (omul cu toba care anunţă ştirile localităţii) a încheiat ziua de sărbătoare a unui autentic sat din Codru. "Atelierul literar" al Filialei MM a Ligii Scriitorilor Români are pe agenda dezbaterii tematica: Poeme nemuritoare "Annabel Lee" celebră creaţie a lui Edgar Allan Poe. Recital bilingv (română şi engleză). Invitat: poetul şi jurnalistul Sandu Barbu • Azi - SÂMBĂTĂ – 18 mai 2013, ora 11.oo  - la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" - Baia Mare - Sala Cenaclu

                                                                             Ion P. POP

Oarţa de Sus, un loc binecuvântat de Dumnezeu!

  Sâmbătă, 11 mai, într-o autentică zi de vară la ce temperaturi erau afară, împreună cu preşedintele Ligii Scriitorilor din Maramureş dr. Mihai Ganea şi consoarta dânsului, criticul literar Virginia Paraschiv am poposit pentru prima dată în Oarţa de Sus, meleaguri codreneşti minunate, unde, în zilele de 11 şi 12 mai au loc mai multe manifestări sub înaltul patronaj al Mitropolitului Clujului, Sălajului şi Maramureşului, Înalt Preasfiinţia Sa ANDREI ANDREICUŢ ( foto 1 ) ocazionate de lansarea cărţii „Poveşti din Codru”, Editura „Teognost”, Cluj Napoca, a scriitorului Traian RUS şi a Hramului Bisericii Ortodoxe din localitate.

     Sâmbătă, 11 mai, la iniţiativa inimosului profesor Traian Rus ( foto 2 ), profesor de istorie-geografie între anii 1970-2010 la Oarţa de Sus, dintre care 25 de ani director al şcolii, a avut loc Sfinţirea troiţei ( restenirii adusă din Stremţ şi datată din 1904! ) din curtea Muzeului Satului de către Înalt Preasfinţia Sa, Mitropolitul Andrei Andreicuţ, în prezenţa prefectului Anton Rohian, a primarului prof. Bogdan Pop, a membrilor LS MM şi a unui numeros public.

A urmat prezentarea cărţii „Poveşti din Codru”, moderator scriitorul Milian Oros, preşedintele Asociaţiei culturale „Bodava”, apoi s-a ales "Boactărul satului” în persoana unui personaj pitoresc, pe numele lui Dorel Bancoş. La final, numerosul public din curtea Muzeului Satului a fost încântat de Programul cultural-artistic pregătit şi regizat de către cunoscuta cântăreaţă Malvina MADAR IEDERAN ( foto 3 ) .

    Duminică, 12 mai va fi Hramul Bisericii Ortodoxe din Oarţa de Sus şi se aşteaptă puhoi de credincioşi, majoritatea dornici să-l reîntâlnească pe Înalt Preasfiinţia Sa, Mitropolitul Ardealului ANDREI!

    Nu pot la final de articol, să nu remarc munca titanică depusă de profesorul Traian Rus şi cei din preajma dumnealui pentru înfiinţarea unui Muzeu al Ţării Codrului ( foto 4 )

cât şi manifestarea de ţinută care a avut loc ieri! A fost o prelungire a orelor de istorie pe care le ţinea dumnealui în cei peste 40 de ani la orţeni! Ce minunaţi oameni au „răsărit” în timp de acolo, domnule Profesor!

                                                                                  GELU DRAGOŞ

BOCETE culese de profesor Traian RUS

La mortu’ care n-o primit cărnaţ

Femei, femeile mele,

Daţ’ la oamini când or cere.

Că şi-a  mneu mi-o tăt cerut

Şi niciodată n-am vrut.

Şi- amu-i mort pă scândură

Şi cărnaţu-i spânzură.

La mortu’ care n-o fost cântat

Mă tăt povesteşte satu’

Că nu mi-am cântat bărbatu’.

N-am cântat, că n-am putut,

Că pă tăte v-o……

Amu cânt cu tătă gura,

C-o murit, mânca-i-aţ….

Covaci Florica, 61 ani,  Oarţa de Sus, 196,

VALUL DIN 1930

 În istoria Oarţei de Sus fenomenul emigratiei ocupă un capitol destul de consistent.Monografia satului consemnează prea puţine informaţii despre localnicii care  pentru perioade de timp mai scurte sau mai lungi,în unele cazuri pentru totdeauna, au luat calea pribegiei.A venit timpul să adăugăm pagini noi.

         Am apelat din nou la memoria orală şi spre marea mea bucurie atât badea Cornel Tămăşan a lui Văsălica lui Ananie cât şi badea Sabin Tămăşan a Onuţului Lichii mi-au oferit informaţii destul de consistente despre valul de emigrare în Franţa din anul 1930.

         Recrutarea s-a făcut de această dată de către un intreprinzător francez care a venit la Oarţa de Sus prin intermediul prietenului său Popanu (mare industriaş,pro- prietar a două fabrici de zahăr la Cernăuţi şi Timişoara),ginerele preotului Ioan Lenghel,parohul local.Chiar preotul se pare că era foarte bogat,el fiind cel care a vândut câteva zeci de iugăre de pământ „nemţilor” din Hodod,terenul purtând până azi denumirea de Toagul Nemţilor.

         Orţenilor li s-au oferit contracte de muncă în agricultură,la defrişări,salariile promise fiind tentante.Să nu uităm că evenimentul pe care îl prezentăm a debutat în plină criză,şomajul fiind la noi extrem de mare,iar nivelul de trai,ca de obicei,foarte scăzut.

         Nu mai puţin de 15 consăteni au decis să  ia drumul Franţei.Majoritatea s-au întors, mai devreme sau mai târziu,pentru unii însă  a fost ultimul lor drum.Condiţiile de muncă extenuante şi nocive,dar şi bolile profesionale i-au băgat în mormânt,ose-

mintele lor odihnindu-se şi astăzi în pământ străin.

         Au plecat următorii :

-       Tămăşan Ioan (Onuţu Lichii,tatăl lui badea Sabin);

-       Tămăşan Gavril ( Găvrila Dochii);

-       Tămăşan Petre (Petrea Dochii);

-       Zaharie Ioan (Onuţu Petrii lui Toader,tatăl lui Ionu Domnichii);

-       Astalâş Nuţu (Nuţu Nuţului Florii,bunicul lui Peti Gheorghe);

-       Cuc Teodor (Toaderu Cucului),decedat în Franţa

-       Tămăşan Constantin (a Anichii Costantii),decedat în Franţa;

-       Nedila Vasile (Văsălica lui Găvrila Nuţului);

-       Zaharia Petru (Petrea Ciociului) împreună cu soţia,ambii decedaţi acolo;

-       Cuc Mihai (Mihaiu Cucului),mort în Franţa;

-       Andreicuţ Vasile (Văsălica Aleisî Onuţului lui Gheorghe,tatăl lui Văsălicuţa);

-       Tămăşan Vasile (Văsălica lui Ananie);

-       Tămăşan Gavril (Găvrila lui Zaharie);

-       Tămăşan Vasile (Văsălica lui Bogar,tatăl lui Găvrila lui Bogar);

         După cum observăm, o treime din cei plecaţi au murit în Franţa.Ceilalţi s-au

2

 întors după 2-3 ani (Văsălica lui Boga fiind primul),majoritatea după 10 ani,prin

  1940,ultimul ,Văsălica lui Ananie,după nu mai puţin de 46 de ani,în 1976.

         Pentru fiecare experienţa franceză a fost o odisee personală.Mi-ar fi plăcut să le cunosc pe toate dar colbul vremii s-a aşternut peste ele.

         Am aflat puţine lucruri de la cei doi informatori ai mei,unele totuşi interesante pentru cei curioşi să  răsfoiască pagini din istoria satului.

         După ce contractele cu cel care i-a recrutat au expirat, cu toţii au căutat alte locuri de muncă,pentru a-şi aduna sume de bani care să le permită o viaţă şi un statut superior la întoarcerea acasă.Unii au lucrat la o moară,praful  cumplit de      acolo,   provocându-le boli pulmonare grave şi apoi decesul.Alţii au lucrat ca zileri la diferite

ferme agicole,cum a fost cazul lui Văsălica lui Ananie.Onuţu Lichii a lucrat la o moară de piatră şi  faptul că şi-a zdrobit un deget l-a determinat să se întoarcă mai repede.Petrea şi Găvrila Dochii au lucrat într-o fabrică.

         Aproape toţi au adunat sume frumoase,dar au întâmpinat mari dificultăţi în introducerea banilor în ţară.Legile financiare ale vremii erau extrem de riguroase,iar comisioanele pentru operaţiunile bancare descurajante.Au riscat majoritatea dintre ei.Onuţu Lichii s-a întors cu o sumă foarte consistentă,200 000 lei.Ajuns la vama din Jimbolia a fost percheziţionat,banii i-au fost găsiţi şi confiscaţi.”Norocul” lui a fost că mai ascunsese într-o dublură a turecilor cizmelor 22.000 lei.Cu aceştia a rămas,dar o parte din ei i-a cheltui în procesul nefinalizat cu statul român pentru recuperarea celor mulţi.Lui Văsălica lui Ananie i-au fost confiscaţi 300,000 lei,iar lui Petrea Dochii 100

000 lei de către poliţia franceză, care i-a surprins în timp ce faceau tranzacţia valutară cu speculanţi de valută.

         Desigur că cei care au trecut prin asemenea experienţe traumatizante au avut grijă să-i informeze pe cei aflaţi încă în Franţa, pentru a găsi alte soluţii.Şi unii chiar au găsit.Petrea Dochii ,de exemplu, a reuşit să aducă o sumă de bani atât de mare încât a putut cumpăra nu mai puţin de 25 de iugăre de pământ într-o singură tarla,pământ de care se bucură şi azi nora sa Carolina şi una din nepoate,Simona Zaharie.Impreună cu fratele său Găvrila, au fost singurii care au profitat din plin de experienţa  lor franceză,căştigând statutul de „om bogat” în satul lor.

         „Povestea”  lui Văsălica lui Ananie este poate cea mai interesantă.După ce banii i-au fost confiscaţi în 1940 a considerat că nu mai are perntru ce să se întoarcă

în satul natal,mai ales că trebuia să-l întreţină pe fratele său Alexandru Tămăşan,aflat la studii superioare în Franţa.A rupt chiar relaţiile cu familia din Oarţa de Sus,corespondenţa.In 1940, în timp ce se retrăgea din Normandia spre sudul Franţei (pentru că trupele germane ocupau nordul ţării) a fost luat prizonier şi obligat de ocupanţi să revină  în teritoriul din care vroia să se refugieze.După războiul „cald” a urmat războiul „rece”.În Franţa a ajuns zvonul că toţi cei care se vor întoarce în ţară vor fi arestaţi şi internaţi în lagărele din Siberia.Pe de altă parte era mulţumit de faptul că democraţia franceză îi permitea să strige „Jos preşedintele” , pe când în Româna acest lucru ne era posibil.L-au ajuns anii de pensie.Bătrân şi singur, îşi petrecea iernile într-un azil,iar vara trăia din tot felul de munci de măturător.

3.

         Îşi pierduse şi speranţa,dar şi dorinţa de a se întoarce „acasă”.Poate îi era şi frică de „raportul” pe care trebuia să-l prezinte  în faţa familiei,în faţa celor doi copii pe care îi părăsise.Avea şi anumite obsesii legate de  blesteme şi farmece ale soţiei,altfel nu-şi putea explica sirul nesfârşit de ghinioane din care a fost alcătuită viaţa lui.

         Familia din sat,fiul Cornel şi nora Niculina,oameni aprigi,n-a renunţat niciodată să-l caute.Prilejul s-a ivit prin anii 70 ,iar ajutorul din partea unui alt orţan de sus,Andreicuţ Gheorghe,ajuns procuror şef  la Târgu Mureş.Acesta a făcut toate demersurile pentru a-l „descoperi” pe Văsălica Tămăşan şi pentru a sprijini familia să-l viziteze şi să-l convingă să vină în sfârşit acasă,după 47 de ani.

         După anul 2000 fenomenul emigraţiei a reapărut.Cu o amploare mult mai mare   şi în direcţii diferite.Din Libia până în Suedia şi din Portugalia până în Ucraina.În Canada şi S.U.A.Peste 90% dintre tinerii satului au plecat.Pe mine mă apucă o tristeţe fără margini.Poate unii se vor „realiza”,dar mă gândesc la cei 5 consăteni pe care valul din 1930 i-a dus la moarte.”                                                                          DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ”,IAR PE CEI PLECAŢI ACUM „DUMNEZEU SĂ-I OCROTEASCĂ”

                                                                11 IULIE 2012

                                                                prof. Traian Rus