Instantanee fotografice de la Sărbătorirea Zilei de 1 Iunie la Mireșu Mare. Mulțumim Primăriei și Consiliului Local, Conducerii Școlii Gimnaziale! Părinților și bunicilor!

 

Foto: GDL

Azi sărbătorim Floarea de colț

Deși înflorește în luna august, această minune de plantă este sărbătorită primăvara, la 5 martie... De ce? În limba latină i se spune Leontopodium alpinum. Este supranumită și Floarea reginei. Dar și Floarea dragostei. Trăiește pe stâncării calcaroase și este monument al naturii, în România, din anul 1931. În germană i se spune Edelweiss, ceea ce înseamnă nobil, alb. Deoarece cuvântul Edelweiss a fost găsit scris pentru prima dată la 5 martie 1784, sărbătoarea Florii de colț a fost stabilită la 5 martie.

În județul Maramureș, am ”cules” flori de colț (am scris ”cules”, deoarece am cules doar imaginile lor), în Munții Rodnei (la Piatra Rea și pe Mihăiasa) și în Munții Maramureșului (pe Vaser și pe Vârful Farcău). Fotografiile pe care le-am atașat aici sunt din Munții Alpi.

Text și fotografii de Alec PORTASE

Sărbătoarea cărții rare

Vă mărturisesc că particip aici, zilnic, la atâtea evenimente culturale importante încât nu mai am efectiv timp să scriu despre ele. Și nu o fac pentru mine, ci pentru cititorul fidel, cititorul bun pe care sper că mi l-am format de când fac presă. Luna viitoare, în aprilie, se împlinesc 50 de ani de când am debutat cu cronică de teatru și film în revista “Viața studențească”. Și tot atunci, în revista “Amfiteatru”, am publicat prima mea recenzie la o carte. Carta se numea Critica rațiunii pure de Immanuel Kant. Era un eveniment editorial al epocii. Carta nu era accesibilă oricui. Dar redactorul șef, poetul Coman Șova, m-a ales pe mine să fac recenzia întrucât eram student la matematică, iar acest lucru îmi dădea prioritate, căci limbajul lui Kant era de natură filosofico-matematică. Aici mă bucur când descopăr critici care scriu despre Kant. Recent, a apărut o carte tocmai pe acest subiect, iar surpriza este capacitatea criticilor americani de a absorbi firesc cultura europeană. Dar despre acest subiect, altădată.

Acum vreau să vă scriu despre un alt mare eveniment cultural care se petrece anual în luna martie, luna marilor târguri de artă. Este vorba despre ABAA, frate cu ADAA, dar în loc de Dealers-ii artei plastice, acum este vorba despre Dealers-ii cărții vechi, despre un eveniment organizat de Antiquarian Booksllers’ Association of America. Altfel spus, este vorba despre sărbătoarea cărții de anticariat, a cărții rare. La acest mare târg, ce a a avut loc în același spațiu expozițional, Park Armory, au participat anticariate din toată lumea și din toate Statele Unite.
Nu se poate imagina frunmuseța cărții rare, care ilustrează istoria omenirii pe latura ei artistică întrucât este vorba despre cărți ilustrate, multe incunabule, și se poate spune că și ABAA este un eveniment de artă. Obiectul artistic este aici CARTEA. Cartea rară, cartea regilor, cartea oamenilor aleși. Și trebuie imediat spus că cei care s-au ocupat de -a lungul timpului de arhivarea acestor comori sunt evreii, ei au avut talentul să colecționeze, să conserve și să facă să circule aceste documente de aur ale omenirii.

Și am admirat cărțile prezentate de Liber Antiquus, Antiquariat Botanicum, Natural History de la Rare Books Americana, ca și Rare Books de la Marilyn Braiterman din New York, Abby Schoolman Books, tot din New York, manuscrisele de la Buddenbrooks, minunile de la Bibliopatos, o carte rară a ediției parisiene Les Fleurs du mal de Charles Baudelaire, o ediție din 1785 a cărții Nunta lui Figaro de Beaumarchais, o carte despre Camus la Rare Books New York, cu celelbrele lui cărți alături, o carte cu un autograf al lui Celine, o ediție rară a cărții lui Cendras, Sfârșitul lumii, ediții fenomenale, bogat ilustrare, de diferite dimensiuni, variante ale lui Don Quijote, bijuterii de Hemingway, Kafka, Proust, Exupéry, René Char, Jean Cocteau, Paul Eluard, Malraux, Paul Valey, Pablo Neruda, Ubu Roi al lui Jarry, sau cărți de artă semnate de Picasso, Man Ray, Max Ernst, Marcel Duchamp, Le Corbusier, Ana Karenina a lui Tolstoi, ediția 1878, Moscova. Dar am fost și mai copleșit de ediția Proust a eseurilor John Ruskin. Și tot așa, sute de mii, milioane de cărți rare, imposibil de curprins cu mintea umană sau cu o viață de om.

De pildă, anticariatul Sokol din Londra, bogat în cărți unicat, expunea adevărate bijuterii pe hârtie, precum cărți ale autorilor antici Ammonius, Catullus, Cicero, Epictetus, Hippocrates, Martial, Pindarus, Quintilian, dar și ale sfinților care au preluat învățătura antică și au încreștinat-o, ca să spun așa, ediții teologice rare semnate de Saint Augustin, Thomas Aquinas, o Biblie de la 1636, epigramele lui Thomas Moore, cartea de curte a lui Baldassare Castiglione, zodiacul creștin al lui Jeremias Drexel, ca și hărțile rare ale episcopului John Leslie sau celebra Exercitia spiritvalia, de la 1605, a lui Ignatius de Loyola. Cea mai veche carte era de la 1505, apărută la Florența, e vorba de o seamă de epistole atribuite lui Hyppocrates, Diogenes și Brutus. Dar am atins și prima ediție de la 1556 a cărții Orlando furioso de Ludovico Ariosto. Iată o primă urmă interesantă a spiritualității umane: primele documente rare ale scrisului au fost cărți latine!
Evident, acest târg al cărții rare este ca un muzeu de antichități, afacerile fiind pe alt plan, fiindcă prețurile cărților le țin departe de noi. Numai lista de prețuri prezentată de Douglas Stewart Fine Books din Melbourne, Australia, bunăoară, ne indică pentru o carte de Tercero suma de 135 000 dolari, Jornada – 150 de mii, Figueroa – 100 de mii, Guzman – 60 de mii și tot așa, cea mai ieftină era o cartea a lui Scott, pe care am vrut s-o am, dar costa 2 750 dolari. Poate altă dată, în altă viață, voi fi înconjurat de astfel de cărți rare.

Grid Modorcea
Corespondență de la New York

Sursa: NapocaNews

SFÂNTA PARASCHEVA

Sfanta Parascheva  este sarbatorita pe 14 octombrie. S-a nascut la inceputul secolului al XI-lea, in satul Epivat, nu departe de Constantinopol, din parinti bogati si binecredinciosi. La varsta de zece ani, auzind in biserica cuvintele: "Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), raspunde imediat strigatului dumnezeiesc: isi schimba hainele cu imbracamintea unui cersetor.

Decide sa-si paraseasca parintii pentru Hristos, inainte de a implini douazeci de ani. Ajunge la Constantinopol, unde se bucura de invatatura unor calugari cu viata duhovniceasca placuta Domnului. La sfatul acestora, merge la manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde se va nevoi cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului. 

Intr-o noapte, la varsta de douazeci si cinci de ani, un inger ii descopera in vis ca trebuie sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Varlaam descrie aceasta minune in Cazania sa, astfel: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit". 

Potrivit traditiei, revine in Epivat fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Dupa alti doi ani de nevointa, la varsta de douazeci si sapte de ani, trece la cele vesnice. A fost ingropata ca o straina, aproape de mare. 

Dupa cativa ani, valurile au adus la tarm, trupul neinsufletit al unui marinar. Un sihastru care vietuia in acele locuri, i-a rugat pe cativa crestini sa-l ingroape. Acestia, in timp ce sapau, au descoperit un trup neputrezit. Nu au dat importanta acestui lucru si au pus alaturi de el si trupul marinarului.  

Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis Cuvioasa Parascheva si i-a poruncit sa ia trupul ei si sa-l aseze la loc de cinste. Astfel, trupul Sfintei Parascheva a fost dus in biserica "Sfintilor Apostoli" din Kallicrateia.  

Moastele Sfintei Parascheva au ajuns in tara noastra in anul 1641, dupa ce au fost prezente in mai multe locuri. Au fost asezate pe 13 iunie 1641, in biserica "Sfintii Trei Ierarhi" din Iasi. In anul 1884, cand biserica manastirii intra intr-un proces de consolidare, sfintele moaste ajung in paraclisul manastirii, iar peste cativa ani in Catedrala mitropolitana din Iasi. 

Moastele Cuvioasei Parascheva au ajuns in martie 1944 la Manastirea Ciorogarla de langa Bucuresti, din cauza ofensivei sovietice in Moldova. Pe 27 octombrie 1944, moastele sale au fost asezate langa cele ale Sfantului Dimitrie Basarabov in catedrala din Bucuresti si readuse in Catedrala mitropolitana din Iasi pe 26 noiembrie 1944.

Sfanta Parascheva este mult folositoare 
Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, afirma intr-o predica “O citire sau o ascultare atenta a Acatistului ei ne arata in ce fel este ea "mult folositoare".

Sfanta Cuvioasa Parascheva alina suferinta, mangaie pe cei intristati, izbaveste pe cei deznadajduiti (Icos 1).

Sfanta Cuvioasa Parascheva asculta rugaciunile preotilor cucernici, se roaga Maicii Domnului pentru fecioare, povatuieste vaduvele, ajuta pe straini, mangaie pe cei prigoniti, vindeca bolile trupesti (Icos 2).

Sfanta Cuvioasa Parascheva sprijina pe cei batrani, miluieste pe cei saraci (Icos 3).

Sfanta Cuvioasa Parascheva mijloceste catre Domnul pentru toti crestinii, risipeste furtunile, aduce mana roditoare si belsug (Icos 4).

Sfanta Cuvioasa Parascheva pazeste in suflete dreapta credinta si cinstirea Sfintei Cruci (Icos 5).

Sfanta Cuvioasa Parascheva ocroteste si izbaveste de boli, de spaima si de pagube (Icos 6).

Sfanta Cuvioasa Parascheva este mijlocitoarea celor ce au gresit, folositoarea celor asupriti, indreptatoarea judecatorilor rai, scaparea celor judecati si osanditi, contenire a patimilor, nesprijinitoare a celor ce cauta numai folosul lor, neizbandire a mijlocirilor celor vicleni, domolire a celor puternici, intarire a slabanogilor, starpitoare a rautatilor, izvoratoare a milostivirii (Icos 7).

Sfanta Cuvioasa Parascheva este invocata prin rugaciuni si cantari, ca fiind marirea monahilor, povatuitoarea obstii, cinstitoarea cuvioaselor, pazitoare a sihastrilor, povatuitoare a dreptei credinte si surpatoare a eresurilor (Icos 8).

Sfanta Cuvioasa Parascheva este cinstita ca fiind aducatoare de ploi manoase, imbelsugatoare de roade bune, veselitoarea plugarilor (Icos 9).

Sfanta Cuvioasa Parascheva este laudata ca cinstitoare a celor ce ne miluiesc, intaritoare a celor ce ne slujesc, impreuna-lucratoare cu cei ne hranesc (Icos 10).

Sfanta Cuvioasa Parascheva este chemata in rugaciune ca fiind mangaietoarea celor nenorociti, povatuitoarea celor rataciti, preablanda indreptatoare, grabnica ajutatoare (Icos 11).

Sfanta Cuvioasa Parascheva este rugata sa izbaveasca pe oameni de toata rautatea, de ceasul osandirii si de chinul cel de veci, pentru ca este pentru toti credinciosii laolalta si pentru fiecare in parte feritoare de rautati, aducatoare de bunatati, sprijinitoare si a mea, a smeritului pacatos (Icos 12)". 

Celelalte Parascheve 

Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi este sarbatorita pe 14 octombrie. Daca in calendarul crestin ortodox mai apare numele Parascheva (Paraschevi), nu inseamna ca ocrotitoarea Moldovei mai are si alte zile de praznuire. Pentru a nu o confunda cu alte sfinte ce poarta numele Parascheva, precizam: 

- pe 26 februarie facem pomenirea Sfintei Parascheva, martirizata in timpul lui Nero; 
- pe 26 iulie o praznuim pe Sfanta Cuvioasa Mucenita Paraschevi, martirizata in timpul lui Antonin Piosul; 
- pe 28 octombrie o pomenim pe Sfanta Parascheva - Piatnita, martirizata in timpul lui Diocletian. 

Vesmintele Sfintei Parascheva 

Vesmintele Cuvioasei Parascheva se schimba de Craciun, la inceputul Postului Sfintelor Pasti (cand primeste un vesmant inchis la culoare), cu o zi inainte de Pasti (se pune un vesmant alb, pastrat pana dupa sarbatoarea Cincizecimii), cu o seara inainte de a fi scoasa din Catedrala si dupa hram. 

In momentul in care are loc invesmantarea moastelor Sfintei Parascheva, Catedrala se inchide. Preotii desfac agrafele care prind vesmantul la spate, moastele ramanand invelite intr-un al doilea vesmant care nu se schimba niciodata. Se spune ca acela este vesmantul in care s-au adus sfintele moaste. Acest giulgiu este dintr-o panza de in, ros de trecerea anilor, si are inscris pe el, ca un sigiliu, blestemul lui Vasile Lupu si al Mitropolitului Varlaam: "Blestemat sa fie cel care va imprastia vreodata Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva". 

In ultimii ani, a devenit o traditie ca de hramul Cuvioasei Parascheva de la Iasi, sa fie aduse moastele altor sfinti. Anul acesta, pelerinii care vor veni sa cinsteasca moastele Sfintei Parascheva se vor putea inchina si la moastele  Sfantului Neofit Zavoratul . 

Adrian Cocosila

Evenimente de primă mână la Groşii Ţibleşului

Sâmbătă şi duminică, 29 – 30 august, a avut loc Sărbătoarea comunei Groşii Ţibleşului „Dacii Liberi” precum şi Festivalul „Tradiţii şi obiceiuri pe Valea Ţibleşului”. Anul acesta, evenimentul care s-a perpetuat de ceva vreme, a fost deosebit: s-a dezvelit în faţa Şcolii Gimnaziale bustul poetului Benedict Corlaciu, autor Marcel Stanciu iar şcoala, care arată minunat, director Mariana Szekely, îi va purta de acum înainte numele. Ben Corlaciu  este fiul lui Niculae Corlaciu care în 1922 vine în Groşii Ţibleşului ca „jandar” al comunei şi se căsătoreşte cu Rozalia din această localitate şi îl au pe unicul fiu Benedict (Ben). La vârsta de 12 ani Ben pleacă la studii în Bucureşti, unde va absolvi  liceul, iar la 23 de ani îşi va definitiva studiile la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti.

S-au acordat diplome de onoare celor care au pus umărul în a scoate la iveală nestematele pe care le are comuna, unul dintre cei premiaţi fiind şi inspectorul şcolar, profesor de matematică Simion Pop. După această ceremonie de sfinţire a bustului poetului Ben Corlaciu la care a participat Preasfinţitul Iustin Sigheteanul şi un sobor de preoţii inclusiv de la Mănăstirea Rohia, un puhoi de lume s-a deplasat la Căminul cultural unde s-au lansat două cărţi: „Ben Corlaciu – Moartea lângă cer”, un roman al lui Ben Corlaciu reeditat la Editura Casei Corpului Didactic „Maria Montessori” prin grija şi strădania scriitorului dr. Nicoară Mihali, care scrie în prefaţa cărţii: „Puţini ştiu că Maramureşul se poate mândri cu un poet care la vârsta de 17 ani era comparat cu Esenin şi care a intrat în Uniunea Scriitorilor la 30 de ani. Doar că nefiind pe placul comuniştilor, a fost iniţial terfelit, după care opera i-a fost interzisă şi, în cele din urmă, împuşcat într-un metrou parizian.” După prezentarea acestei cărţi care va intra în biblioteca şi sufletul fiecăruia dintre cei care locuiesc la poalele Ţibleşului a urmat prezentarea celei mai recente cărţi a părintelui Serafim Paşca, fiu al satului, slujitor acum la misiunea ortodoxă din Londra

 „ Drumul Crucii în comuna Groşii Ţibleşului”. În Cuvântul de binecuvântare, Arhiereul-Vicar al Maramureşului şi Sătmarului Iustin Hodea Sigheteanul spune: „ Chiar dacă a fost departe de satul natal, nu l-a uitat şi atunci când drumul de legătură dintre Groşii Ţibleşului şi Botiza a fost modernizat, prin înţelegere cu autorităţile locale, preotul paroh şi credincioşii au hotărât să aşeze din centrul localităţii şi până pe culmea muntelui 14 troiţe de lemn, frumos sculptate şi bine amplasate. Ideea a fost să se reconstituie într-un fel „Drumul Crucii” în comuna Groşii Ţibleşului. Părintele Serafim a scris cele 14 plăcuţe fixate pe troiţe, respectând ordinea şi conţinutul inscripţiilor de pe Via Dolorosa – Ierusalim.”

Printre cei care au vorbit la această manifestare culturală au fost: av. Zamfir Ciceu, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Nicolaie Burzo, primarul comunei şi sufletul acestei sărbători, preot Ioan Ropan Lungu, prof. univ. dr. Nicolae Felecan, Vasile Iuga de Sălişte şi scriitorul Olimpiu Nuşfălean, directorul culturii bistriţene şi un prieten al celor din Groşii Ţibleşului, ş.a.

Duminică a avut loc Hramul Bisericii ortodoxe, iar după masa a fost dedicată cântecului şi dansului popular. Copiii îmbrăcaţi în straie populare au aplaudat la scenă deschisă soliştii care au evoluat pe scena Căminului cultural. Aceştia, cei mai talentaţi, îşi doresc o carieră muzicală având ca exemplu pe cunoscuţii fii ai satului, Mărioara Pop şi Onişor Pop. I-au încântat cu glasurile lor soliştii: Malvina Madar Iedăran, Vasile Pop, Valeria Dancoş, Radu Pop, Rafila Bărbos, Nicu Pop, Ileana Matus, Vasile Boiciuc Rocneanu şi Onişor Pop. Ropote de aplauze a primit şi Ansamblul Folcloric „Ţibleşul”, condus de prof. Dorin Pop.

Frumuseţea locului, bunătatea şi hărnicia acestor oameni ne-au făcut ca în aceste două zile de sărbătoare să ne apropiem de Hristos mai mult ca niciodată şi să iubim această parte de Maramureş din Ţara Lăpuşului numită, comuna Groşii Ţibleşului.

                                                                       Gelu Dragoş 

POVESTIRI DIN ŢARA CODRULUI. Galerie foto Gelu DRAGOŞ, 23 iulie 2015