Omul de zăpadă

Dintr-un munte de zăpadă

Ce-a crescut în curtea mea,

Am făcut un om, dovadă

Că și neaua e ceva.

I-am făcut și trup, și suflet

Și un cap drăguț i-am pus,

Nas de morcov peste zâmbet

Și ochi de cărbune-adus,

Din cuptorul care coace

Cozonaci și prăjituri,

O căciulă care-mi place,

Babă Iarnă, să n-o furi!

Cu un măr i-am aranjat

Doi bujori în obrăjori,

Omul e acum fardat

De-l săruți îți dă fiori.

El e mândru și-l iubesc,

Toți privesc cum le zâmbește,

-Stați așa, că mă topesc!

De-l pupați se prăpădește!

Autor: Aurelia Oancă

19.12.2018

imagine internet

OMUL DE ZĂPADĂ

E atât de frig afară,

Gerul arde-n fire reci,

Fulgii-fluturi vin și zboară,

Iar cu crivățul încerci,

Lupta grea cu-a lui armată

De pioni cuprinși de ger,

Doar zăpada-i afânată

Și privește înspre cer.

M-au făcut copii în joacă,

Mi-au pus gură, ochi și nas,

Ce să vezi, mi-au pus și geacă

Și-o căciulă-n capul ras.

Un fular și mănușele

Și din brad o rămurea,

Mie nu mi-e frig și stele

De zăpadă prind cu ea.

Ați ghicit, sunt omul care

Din zăpadă e făcut,

Gerul când este mai mare,

Eu rămân mut și tăcut.

Soarelui îi fac cu mâna

Și îl rog să stea puțin,

Acum iarna e stăpâna,

Primăvara ne topim!

Autor: Aurelia Oancă