De ce nu pot să îl cred pe Traian Băsescu…

„Când un stat îi face așa ceva unui fost președinte, să-i fie de bine!”. Așa a tunat și a fulgerat Traian Băsescu după ce a refuzat să evacueze vila de protocol la expirarea celor 60 de zile de când, în mod oficial, i s-a comunicat că a pierdut drepturile de care beneficia ca fost președinte al României. Uitând sau, mai bine zis, făcându-se că uită, că respectiva decizie vine după ce s-a dovedit că a fost colaborator al Securității regimului partidului-stat.

Nu este prima oară, în aceste (de-acum peste) 60 de zile pe care le-a avut la dispoziție pentru a se muta în apartamentul pe care deja l-a achiziționat, când președintele de lugubră amintire pozează în hăituitul numărul 1 al nației. Debutul în această (im)postură fiind făcut imediat ce i s-a adus la cunoștință că pierdut dreptul la protecția SPP, precum și de alte drepturi de care beneficia ca fost președinte al României.

Ce-i drept, pe undeva, avea și Amiralul Dezastrului Național ceva dreptate, dacă ne gândim că actuala conducere a respectivei instituții fusese căftănită cu mânușițele sale. Implicit, de deplina egalitate în fața legii a tutor cetățenilor României. Numai că, în cazul de față, nu putem în niciun caz să vorbim despre un abuz al SPP, ci pur și simplu despre aplicarea fermă, unitară și nediscriminatorie a literei și a spiritului legii. Ceea ce, între noi fie vorba, nu prea a stat în uzanțele regimului ultra-abuziv și consecvent nedemocratic pe care Traian Băsescu l-a gândit și l-a pus în act în odiosul deceniu al dublului său mandat prezidențial.

Iar dacă ne referim la uimirea pe care o afișează atunci când constată că „un stat așa ceva îi face unui fost președinte”, l-aș invita pe cetățeanul Traian Băsescu să își aducă aminte ce i-a făcut el statului români în cele două mandate când tăia și spânzura acolo, sus, la Palatul Cotroceni! Bunăoară, atunci când se plânge că firma care trebuie să îi livreze mobila de bucătărie îl amână până prin august – ceea ce, recunosc, nu este un lucru prea corect – poate că ar trebui să se gândească la faptul că un asemenea comportament exprimă și o anumită lipsă respect față de cetățean și de drepturile sale, care a fost una dintre emblemele politicilor sociale ale dictaturii sale. Și acesta este doar unul dintre contra-argumentele pe care orice om cu bun simț și cu scaun la cap le poate aduce citind declarațiile strofocate ale ex-președintelui Traian Băsescu. Cel mai grav contra-argument fiind dat de modul în care fostul președinte a compromis ideea și idealul unei justiții profesioniste și independente, transformând-o într-o mașinărie de măcinat destine și de hărțuit conștiințe demne, verticale.

Cât privește furia care îl încearcă, acum pe cel care se vede lăsat cu ochii în soare și chiar blamat de către indivizi care, cu niscai ani în urmă, îi pupau cu sârg mâna cu care semna să li se acorde favoruri și bănet, încerc să îl înțeleg, dar nu pot! Și nu pot să îl înțeleg și, cu atât mai puțin, să îl cred, pentru că tocmai el, Traian Băsescu, a fost cel care i-a ales și i-a cultivat, în vreme ce, în anii murdari ai regimul său, oameni de înaltă calitate morală și profesională erau târâți prin tribunale, fiind în mod diabolic hăituiți de către procurorii și judecătorii „cu Traian Băsescu în suflet”. Că, astăzi îi numește „lichele” pe asemenea indivizi, asta nu mă miră, dar ar fi cinstit din partea lui Traian Băsescu să recunoască, măcar acum, că a știut de la început ce le poate pielea unor asemenea specimene și de aceea i-a și ținut aproape.

În definitiv, nici nu ar trebui să ne mai mire prea mult faptul că foștii săi lingăi îi întorc spatele sau chiar îl hulesc, fiindcă, de fapt, ei nu fac decât să îi urmeze exemplul. La urma-urmelor, să nu uităm că e Traian Băsescu, alias Petrov, turnător dovedit al Securității și produs emblematic al politicii de cadre a partidului-stat a fost cel care, odată înscăunat la Cotroceni, a comandat și a supervizat Raportul care definea vechiul regim ca fiind unul „nelegitim și criminal”.

Mușcând, așadar, mâna pe care, până în decembrie 1989, a lins-o cu mult sârg. Și cu beneficiile aferente, bineînțeles!…

 

Șerban CIONOFF, UZPR

 

 

Consecințele morale sunt mai importante decât cele juridice în cazul Petrov!

Pentru mine ca istoric colaborarea lui Traian Băsescu cu securitatea comunistă nu era un secret. Nici măcar al lui Polichinelle. Ani la rând studiind arhivele și documente declasificate am știut, fără să apară oficial țidula de la CNSAS, că fostul președinte a colaborat cu temuta poliție politică. Numai naivii incurabili, marii intelectualii plătiți de SRI, și cei rău intenționați puteau spune că Băsescu nu a colaborat cu securitatea. Cu ani în urmă am scris și am dovedit documentar că absolut toți cei care călătoreau într-o țară capitalistă erau nevoiți să obțină pașaportul de la Securitate și să dea un raport la reîntoarcere la respectiva instituție. Inclusiv artiștii și profesorii de la universitate. Toți care au călătorit în țări occidentale înainte de 1989 au colaborat mai mult sau mai puțin cu securitatea comunistă. Astfel nu primeau pașaportul de la Securitate ca să poată pleca. Sigur că toți au dat raportul și au colaborat într-un fel, dar sigur nu au făcut toți poliție politică. De-a lungul anilor s-a dovedit că plimbăreții ”dizidenți” prin Occidentul de dinainte de1989 au colaborat cu securitatea comunistă într-un fel sau altul și ne ofereau lecții de morală la televizor și în presa scrisă. Cu atât mai mult să fi comandant de navă, șef agenție Anvers și comandantul porturilor dunărene, cum a fost Traian Băsescu, nu aveai cum să nu fi fost colaborator al securității comuniste. Totul a fost o minciună livrată de noua securitate în 2004 și 2009, când fostul președinte a candidat și i s-a dat aviz CNSAS de necolaborare. Azi, Băsescu fiind trecut politic pe linie marginală, totuși cu o pensie frumoasă și vocală la Bruxelles, nu mai este o miză, așa că cei care conduc se pare țara noastră din umbra au scos documentele de colaboraționist ale lui Băsescu la lumină. Au apărut în unele documente și sumele de bani cu care era plătit. Opinia publică își pune sincer întrebarea acum: de cine a fost controlat și șantajat președintele Traian Băsescu pe perioada mandatului, pentru a nu i se scoate dovada de ”poliție politică” din tinerețe? Deci, așa pare în acest caz că România are o conducere din umbra, președintele fiind doar o marionetă în mâinile păpușarilor care conduc de fapt țara spre cele mai înalte culmi ale viitorului progresist? Cazul Petrov, numele de cod al fostului președinte, trebuie lămurit astfel democrația noastră este subminată pe termen lung privind consecințele.

Sigur, Curta de Apel București nu a dat o sentință definitivă în cazul Băsescu, neo-securiștii din sistem mai au timp să transforme lucrurile în câmpul tactic din justiție și să-l scoată basma curată. Totuși răul a fost făcut, Băsescu nu a turnat spioni străini, ci colegi de facultate care au avut apoi probleme mari în carieră și familie, fără să știe de ce și de cine sunt turnați. Este o problemă morală distrugătoare pentru români, care pierd astfel încrederea în independența instituției prezidențiale, care se dovedește manevrată din spate de alte forțe, deci votul poporului nu mai contează, ci doar filiația la un sistem, securistic, care pare că sufocă România de azi? Istoricul Marius Oprea a scris încă din 2009 o carte despre colaborarea cu securitatea a fostului președinte.

Nu scriam azi de cazul Petrov dacă fostul președinte Zegrean din înalta sa funcție de fost președinte CCR, cu pensie specială copleșitoare, nu încerca oarecum să-l disculpe indirect pe Băsescu? Să nu conteze juridic minciuna punerii declarației de necolaborare cu securitatea comunistă de dinainte de candidatura prezidențialelor? Nu cred. Fostul preşedinte al CCR, Augustin Zegrean, susţine că decizia magistraţilor în cazul lui Traian Băsesc nu va avea consecinţe juridice, ci doar morale. „O să comentăm după ce va rămâne decizia definitivă pentru că s-ar putea să ne facem de râs. Să zicem acuma una şi apoi să vină (n.r. judecătorii) şi să zică că nu e aşa… Nu este pus în pericol mandatul, nu are nici o legătură. Nu are consecinţe juridice constatarea calităţii sau necalităţii de colaborator al securităţii, nu are consecinţe juridice, ci doar morale”, a declarat Zegrean. Din păcate fostul magsitrat demnitar se pare că nu a învățat morala din importantele sale funcții deținute? E prizonierul unui juridism de factură comunistă? Tocmai efectul moral e cel mai important și devastator în cazul Petrov. Faptul că 10 ani s-a mințit poporul că Băsescu nu a colaborat cu securitatea, ba a dat și o declarație în acest sens cu consecințe penale, dovedește decăderea morală a instituțiilor statului și pierderea încrederii poporului român într-un proces electoral corect și în democrație. S-au băgat în regimul Băsescu la pușcărie oameni doar pe interceptări telefonice. Poate în acest caz chestia penală e colaterală, dar în schimb consecințele morale sunt dezastuoase pentru societatea democrată românească și UE. Se pare că magistrații noștri pun mai presus litera goală a legii decât spiritul ei și consideră morala o chestiune minoră? În realitate legea se bazează pe principii morale și spirituale ferme. Dar ce să înțeleagă așa ceva magistrații noștri educați în comunismul marxist al urii de clasă și împotriva libertății și suveranității poporului român? Nu înțeleg acum tăcerea complice a marilor noștri intelectuali beneficiari materiali ai regimului fostului președinte. Unde sunt lecțiile lor goale de morală? Ciudat că și Bruxellul tace. De ce? Democrația nu poate fi separată de morală, altfel e tiranie.

Ionuț Țene