Mărturii peste timp

  Tot ce stăpânește omul reprezintă o scânteie de viață și o clipă de timp.

Dacă destinul nostru este efemer, nu ne rămâne decât să prețuim clipa, secunda ce se scurge cu atâta repeziciune peste noi, muritorii; să prețuim picătura de frumos ce ni se oferă în această antologie - un mănunchi de gânduri, sentimente, emoții, trăiri și frământări intense, toate alcătuind un tot unitar, un regal de frumusețe și sensibilitate - poezie, proză, eseu, poezie populară, recenzii, cântec popular, interviuri, o ploaie de metafore și personificări, oameni minunați și frumoși reuniți sub semnul logosului, între Eros și Thanatos, între lumină și adevăr.

Cuvintele coboară lin, domol, dar cu înfiorare și simțire, așa cum se revarsă apa de izvor, la munte, în zilele răcoroase.

Tot coboară cuvintele și ne înseninează viața și sufletul, uneori cu dor și nostalgie, alteori cu bucurie și împlinire.

Se cuvine să mulțumim din suflet celor trei coordonatori, maramureșeni inimoși, Vasile Bele, Gelu Dragoș și Nelu Danci, pentru promovarea culturii și a frumosului în lume, pentru aceste minunate mărturii spirituale ce vor dăinui  peste timp, culese cu pasiune și dăruire, dar și cu infinită iubire.

Să începem periplul nostru literar prin acest labirint al trăirilor lăuntrice.

Valeria Bilț ne oferă imagini spectaculoase, încărcate de lirism și dăruire în poemul Muzica înainte de toate, parafrazându-l pe simbolistul francez Paul Verlaine: „De la musique, avant tout chose", un amalgam de bucurie și iubire, de dăruire: „să punem niște muzică, să nu stăm așa cu aerul sec, să tresalte în inspirații bucuria".

            În Veac pandemic, autoarea ne amintește de propoziția lui Cicero, „O, tempora, o, mores!", împotriva lui Catiline, criticând atitudinile, tendințele actuale, amintindu-și de momentul crucial în care mama sa își ia adio: „a rămas bun sau a chemare", din celălalt tărâm lipsit de suferință.

Într-o multitudine de metafore și personificări, Vasile Bele în Versuri. Eseu,  descrie „tăcerea răstignită în altar, cea care-și face cuib într-un bob de fericire", în haina de rouă „a veșniciei"; răstignirea Mântuitorului este surprinsă magistral - natura este cea care participă la întregul ritual: „crinii albi plângeau", „iarba și-a oprit verdele într-o lacrimă", „vântul și-a plâns umbra", iar „norii și-au golit pasul", urmărind „viața într-o desagă" cu vise și amintiri promise.

Erosul este prezent în lirica poetică, o parte integrantă, o febră a sufletului, „în fiecare suflare de vânt", în fiecare „clipă de zidire", în fiecare bob de rouă, acolo unde „doar clipele de veșnicie au prins rădăcini".

Autorul Vasile Bele vorbește despre simbolistica obiceiurilor de primăvară, despre sărbătoarea Sângeorzului.

Casele, gospodăriile sunt apărate cu ajutorul unor plante sau obiecte cu proprietăți magice.

Așa cum afirmă prof. univ. dr. Delia Suiogan, „stropirea cu apă constituie procedeul cel mai uzual și mai răspândit".

Legenda continuă despre Marele Mucenic Gheorghe, cel purtător de biruință și despre minunile săvârșite de-a lungul vieții.

            În eseul O clipă de zâmbet, Vasile Bele rememorează cu nostalgie anii tinereții, timpul care a fugit în zbor (fugit irreparabile tempus), cei 29 de ani în Jandarmerie, cu misiuni multe și riscante, dar, cu iubire de Dumnezeu, totul trece cu bine, chiar și cu cele 29 de primăveri sau ierni care s-au pierdut în negura timpului .

Important este că autorul, „un vulcan de energie pregătit să erupă", rămâne un învingător, încrezător în zilele ce vor veni, dar, cu privirea spre cer, spre Dumnezeu, este călăuzit de cultul dreptății și al adevărului.

Într-un alt poem, Vasile Bele, „născut în visarea luminii", în cuvânt și frumusețe, dorește să culeagă libertatea și zborul, precum curcubeul, fiind zămislit din „cuvânt și zâmbet".

Ghiță Blidar, interpret de muzică populară, consideră că are o datorie  morală de a promova tezaurul impresionant al comunității, specificul nostru național; Țara Codrului,  în toată splendoarea ei, rămâne un izvor nesecat de inspirație, dar și de istorie, cu oameni credincioși, cu o istorie demnă de luat în seamă, cu codreni modești, apărători ai spiritualității noastre românești.

Pr. stavr. Radu Botiș în Aspecte pedagogice și catehetice în lucrarea de mântuire a domnului Iisus Hristos, vorbește despre persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos, despre naștere și copilărie, despre puterea învățăturii Mântuitorului, despre Mântuitorul Iisus Hristos, despre Cuvântul lui Dumnezeu, despre pildele Mântuitorului – pilda  semănătorului, a semințelor bune și a neghinei, despre lucrătorii viei, despre pilda celor zece fecioare, pilda celui ce datora zece mii de talanți.

Cel mai important lucru este să-l cunoaștem pe Dumnezeu, să-i cunoaștem învățăturile.

            Radu Botiș este un slujitor al Bisericii, fiind cel ce ne oferă învățături, amintindu-ne de „Didahiile" lui Antim Ivireanul.

            Elena Borcuti ne propune în Lumini și umbre, o incursiune în natura feerică, paradisiacă, o natură ce ne amintește de pastelurile lui Vasile Alecsandri:

Lumini și umbre își arată fața

Și ele vin și trec când nu le-aștepți

Ne-ntunecă și ne înseninează viața.

Autoarea ascunde în versurile sale sacralitatea învierii, lumina infinită, sacră, descrie florile câmpului, „poleite-n razele de soare", primăvara „din muguri de april", acolo unde viața e „triumfătoare".

Poetul Emil I. Bozga ne fascinează în poemele sale cu tema timpului ce se scurge în „trenul vieții", de aceea trebuie să prețuim clipa (carpe diem).

Cu aceeași emoție și sensibilitate, Emil I. Bozga descrie într-un poem-rădăcină, Maramureșul purtat veșnic în suflet, cu „forță și mândrie", un adevărat „hotar de haiducie", deoarece doar „În Maramureș este închinarea".

Continuăm periplul literar cu volumul de versuri Focul din noi al doamnei Mihaela CD, un volum ce îmbină trăiri, sentimente profunde, frumuseți inconfundabile prin ceea ce ne transmite autoarea, sentimente alese față de cei dragi, dar și dorul inegalabil de țară, de glie, dar și de copilărie.

Urmează dialoguri, replici îngemănate (Vasile Bele / Mihaela CD), în care cei doi condeieri culeg, „petale de iubire și dor", dar și culorile curcubeului, „lacrimi din zâmbet de soare"- poeme descrise cu lirism și dăruire, adunate în „culorile neșterse dintr-un pas de adiere".

Poetul Ionescu Cioată ne transmite un mesaj al speranței, al îndemnului de a merge mai departe:

Să știi să mergi pe-al vieții drum,

Să știi să mergi călcând prin scrum, deoarece speranța rămâne „un vis", un cânt, o strigare vie, tăcută, din adânc, chiar dacă lumea în care trăim este tristă, „fără viitor", o lume cu „văzduhul gol", ce și-a pierdut sacralitatea: „e-o  lume tristă, îngerii în nămol".

O poetă sensibilă este și Gabriella Costescu, o căutătoare a frumosului, dar și a adevărului suprem, dincolo de cuvinte: „ca un cerb însetat caut apa Vieții", într-un dialog permanent cu Divinitatea.

Citind poeziile autoarei, m-am dus cu gândul la Psalmii arghezieni, numai că poeta nu este ca un predicator în pustiu - vox clamantis in deserto, nu oscilează între credință și tăgadă, ci îi mulțumește lui Dumnezeu că „i-a lărgit cărarea", viziunea despre lume și viață, simte cu toată ființa că este ascultată. Rătăcirile au prins nerătăcire: „Lumina pentru mine nu ai stins".

Poemul Gabriellei Costescu este o poartă spre fericire, mântuire și lumină, o poartă deschisă spre adevăr, „sub un munte de iubire".

Poeta Alina Narcisa Cristian, așa cum afirmă profesorul  Gelu Dragoș, ne amintește de poeziile lui Ion Pillat, de acel sentiment elegiac.

Descoperim în poezie o alternanță a formelor verbale: de la perfectul compus („am tăcut în povestea noastră"), la condițional optativ perfect („ar fi trebuit"), sau la conjunctiv - „să vorbesc", în versuri profunde, emoționante, descriind iubirea, dar și suferința: „să nu vorbești despre poezie, dacă nu ai adunat suficiente lacrimi".

Poetul popular Nelu Danci scrie cu inima, cu modestia țăranului mândru de harul divin, cu mândria țăranului credincios.

În poezia populară a lui Nelu Danci, stau mărturie amintirile din tinerețe - „tinerețea ni s-a dus", iubirea, cei dragi, neamul românesc cu care acesta se identifică, sau poeții care se îndreaptă spre cer:

Ne mor poeții cei mai buni,/

Cu-această mare pandemie,

(în memoria poetului Valer Popean).

Dialogurile  literare inedite între Vasile Bele și Nelu Danci sunt pline de umor și ironie.

Profesorul Gelu Dragoș realizează un interviu cu poetul și pictorul Ion Georgescu Muscel, din care aflăm că acest artist plastic și-a expus lucrările în Canada, în Ontario și practică arta din pasiune. Nimic nu se realizează în viață fără pasiune!

                        Rapsodul popular Vasile Boiciuc Rogneanu a fost sărbătorit prin publicarea unei cărți dedicate lui cu o bogată anexă foto.

Așa cum afirmă acest rapsod popular, „cântecul popular este cel care, prin tinerețea lui, nu te lasă să îmbătrânești niciodată".

Ioan Dragoș ne surprinde prin titlul volumului, Acte adiționale la foaia de observație, ce cuprinde toate frământările lăuntrice prin care trece fiecare individ  de-a lungul timpului, făcând referire la Homer și Ovidiu: mereu până la viața adevărată e o distanță,

pe care nici Homer n-o acoperă.

Mihai Epli debutează cu volumul  Lacunele luminii, definind poezia „o literă profundă, un stih, ca o minune, iar viața - o „cafea dulce-amară".

Erosul este prezent în poezia lui Mihai Epli, deoarece iubita deschide poarta Raiului și-l salvează; elementele terestre sunt în strânsă concordanță cu  cele astrale, poetul oscilând între lumină și întuneric.

Elena Fecioru Scânteioară a cunoscut în versurile sale suferința, lacrima, viața dură pe care a dus-o:

Pașii-ncearcă să străbată,

Drumul greu și plin de zloată,

Dar se-mpiedică-n durere,

În dor greu și dorul geme.

Doar „timpul sculptează-n chip" amarul, singurătatea „își strigă deznădejdea", iar clipa este „ostoită-n jale". Poezia Elenei Fecioru mă duce cu gândul la poezia lui Octavian Goga, „poetul pătimirii noastre", o poezie născută din jale și suferință.

                        Lucrarea Groșii Țibleșului - locuri, oameni, fapte și tradiții, este semnată de către doamna profesor Ioana Filip, cea care investighează zona Lăpușului, un ținut încărcat de istorie, un adevărat simbol peste timp, un miracol dat de Dumnezeu: „O lacrimă a cerului s-a transformat în cristale care s-au sfărâmat, dând strălucire doar pentru cei vrednici s-o vadă".

Dumitru Fânățeanu este numit de către Ion Cristofor „Poet al Nordului", un poet ce descoperă frumosul în poezie, destinul efemer al omului pe pământ, relația cu divinitatea, fascinat de „pădurea din satul  natal", de acea lume de basm din orele sfinte, dar și de „Tricolorul Sfânt", considerat un legământ al poetului cu trecutul din care-și trage seva, obârșia.

Sunt și poezii dedicate minerilor, acelor ortaci, frați de sânge, ce acționează în „străfunduri de-ntuneric", anilor ce s-au îndepărtat, fiorului iubirii: „un foc nestins, măiastră legănare", timpului necruțător ce se risipește, dar și destinului implacabil al omului:

Noi suntem călători

Spre țărmul viselor.

După 25 de ani de cântec, Maricica Mihoianu este răsplătită cu o carte-document despre viața, dar și despre trăirile sale, un sfert de veac de cântec. Interpreta cunoaște fiecare colț din sat, fiecare uliță, iar în privirea ei înflorește mereu o primăvară verde sau o vară caldă și senină: „Pentru Maricica, satul este un adevărat templu și un altar", iar cântecul e „viață, aer, liniște și neliniște, e bucuria ce face necazul să fie uitare".

Profesorul Gelu Dragoș face o recenzie de carte doamnei Mariana Moga, o prozatoare de largă respirație, pentru care cuvintele sunt „o lume în miniatură,  o cale spre libertate”, pentru care scrisul  este „fericirea de a trăi", este o lume la care se raportează în permanență.

Proza Marianei Moga descrie situații-limită ale personajelor, întrebări existențiale, autoarea fiind convinsă că totul se desfășoară conform unui ritual, iar viața este „școala în care descoperim fiecare lecție trăind-o".

Mariana Cristina Popan, în volumul de versuri Condei stelar, ne impresionează printr-o poezie existențială. Se autodefinește ca fiind „un condei de stele, de floare, de ceruri", sau însăși slova românească:

Sunt slova românească,

Un suflet rătăcesc.

Coordonatorul antologiei Satule, izvor de dor, este Puiu Răducan. În această antologie regăsim poezii dedicate lumii satului românesc, tradițiilor și rânduielilor străvechi:

Din sat plecăm amândoi,

Rămâne drumul înapoi, - Cristina Bălășoiu.

Doina  Bonescu personifică pomii:

„M-așteaptă pomii în grădină”, iar Al. Florin Țene recunoaște că se identifică întotdeauna cu locurile natale: „De pe plaiurile natale n-am plecat nicicând".

Satul rămâne pentru toți un spațiu matrice, un izvor nesecat de frumusețe și inspirație.

Urmează un manuscris, Cartea vieții, ce aparține ofițerului superior Mircea Spiridon (plecat la cele sfinte) - un mănunchi de maxime, reflecții, cugetări de Nicolae Iorga, Kant, Pitagora, Seneca, Tudor Vianu, etc, o serie de proverbe arabe, românești, franceze, concluzionând cu o cugetare a lui Leopardi: „Fericirea omului nu poate consta decât în adevăr".

Costel Stancu ne surprinde plăcut cu o poezie modernă, de tip proză.

            Descoperim o viziune limpede, concretă și clară a poetului, poeme profunde, acolo unde Thanatosul este atât de prezent:

Trezește-te, suflet al meu!

Nu simți cum unul din căderea celuilalt renaștem?,

sau Viața și moartea-s două zaruri ce nu au numere perechi.

                        Constanța Tanți Triță ne-a dăruit un superb volum de versuri, tradus în limba franceză și în limba engleză, un volum al luminii și al profunzimii, o poezie modernă, dar și sensibilă:

În agonia singurătății

Nu mai răzbat decât fluturi.

In the agony of the loneliness

Only the butterflies go forward

Dans l'agonie de la solitude

Seuls les papillons se frayent un chemin.

Dumitru Țimerman este un alt poet de factură modernă -  volumul Lacul rememorării, cu o lirică sinceră și pasională; pentru poet,  Cuvântul, Lumina și Fericirea constituie un tot:

„Neștiute cuvinte celebre adorm obosite-n fereastră", iar pomii „s-au îmbrăcat în cămăși", primăvara.

Poetul nu-și uită rădăcina nașterii, Maramureșul: „se preumblă străbunii mei îmbrăcați în straie nepământești".

Secțiunea „In memoriam" începe cu doamna Ligya Diaconescu, care, din păcate, s-a grăbit să plece spre stele, fiind coordonator al revistei "Antologia Scriitorilor Contemporani de Pretutindeni".

Cartea în sine cuprinde o selecție de poezii și proză scrise de scriitori români din țară și din străinătate.

                        Una dintre cele mai importante teme abordate în antologie este istoria, dar și sentimentul patriotic, promovarea valorilor etern-umane.

Ioan Voicu a plecat spre ceruri, dar a lăsat în urmă balade triste, sensibile:

Mi-este greu, această viață

o suport de dimineață,

sau,

mă duc fără să vreau

pe același drum uitat de lume.

În Balada ultimei mele morți, Ioan Voicu recunoaște că suntem trecători pe acest pământ:

„eu sunt iubire, pulbere și stele".

            Veronica Crăciun Perșe a fost o solistă de muzică populară, aducând cu ea zestrea folclorică din zona Beiușului; acum nu este decât „un suflet printre stele", dar rămâne o ființă iubită și apreciată pentru frumusețea portului, dar și pentru autenticitatea cântecului bihorean, pe care l-a slujit cu credință până în ultima clipă de viață.

Îndrăgita solistă rămâne un exemplu de cinste și corectitudine pentru urmași.

Prin Veronica Perșe s-a făcut o punte între cele două județe-Maramureș și Bihorul Veronicăi.

Nicolae I. Petricec semnează în 2006 în „Informația zilei de Maramureș",  editorialele Mă enervez, deci exist, Partidul fără nume, Trecutul din preajma noastră, dar, acum, din păcate, continuă pe un alt tărâm să scrie, convins că „mintea omenească se apără de amintiri, aruncându-le sub preșul uitării. Amintirile continuă să existe, ne împiedicăm de ele în propria noastră minte".

In memoriam - Nicolae Vălăreanu Sârbu, Pe acoperișul unui veac, o exegeză a profesorului Gelu Dragoș.

Pentru poet, poezia rămâne o stare permanentă ce-i invadează ființa, iar frumosul nu are sfârșit:

Știu numai drumul metaforei,

genele care-i deschid ochii luminii,

iar nopțile sunt învăluite de stele, doar anotimpurile  sunt „zile de adumbrit trupul".

În antologia poetică Daruri divine, descoperim un parfum deosebit al cuvintelor, o dezlănțuire de metafore, traduse de către Baki Ymeri în albaneză.

Antologia de literatură contemporană este semnată de către trei maramureșeni, în care sunt antologați 46 de scriitori, poeți, prozatori, oameni dedicați scrisului, cuvântului, „un univers de culori și de miresme unice, impregnat în creațiile de excepție ale autorilor, a dat naștere acestui buchet sublim, ce poartă numele Universum", remarca editorul  și coordonatorul acestei antologii, Johnny Ciatloș Deak.

O altă antologie de creație literară și artistică este intitulată Cuvânt în lume, un concept al Colegiului Național „Mihai Eminescu", Baia Mare, un proiect literar demarat de către profesorii și elevii acestui Colegiu; chiar dacă omenirea este sub semnul distanțării sociale, e timp pentru introspecție, pentru suflet și creație.

Ecouri literare - Daniela Vâlceanu / Vasile Bele, la primirea Antologiei de texte:

Bate vânt din Maramureș

De la craii cei mai chipeși,

Cei pe care lumea-i știe

Dragoș Gelu, Nelu Danci

Vasile Bele, oameni buni

Și prieteni dragi.

Revista „Steaua Dobrogei", o revistă bianuală de cultură, editată de Asociația Scriitorilor din județul Tulcea, „Aegyssus", director și membru fondator, poetul Mircea Marcel Petcu, reunește poeți și prozatori, uniți într-o frăție literară, în inegalabila lume a logosului.

Revista „Freamăt" a Cenaclului L.S.R.MM este o revistă maramureșeană, în care metaforele dau anumită greutate poeziei, iar poezia dislocă timpul și spațiul.

Revista „Amprentele sufletului" este o revistă de cultură și artă, extrem de interesantă - conține poezie, eseuri, proză, critică literară, folclor, cântec popular.

Sufletul acestei reviste este un condeier de excepție, doamna Eugenia Enescu-Gavrilescu.

                        Mărturisesc cu mândrie că și eu semnez în paginile acestei reviste, pe care am numit-o o bijuterie literară, o revistă din suflet și pentru suflet, zămislită cu pricepere și migală, cu pasiune și dăruire.

O altă revistă de cultură, tradiție și atitudine civică - „Mărturii maramureșene", fondată de către scriitorul Radu Botiș. Revista se remarcă printr-o tematică bogată, abordată în articole de diverse facturi, tratând subiecte de interes pentru cititori.

Vasile Boiciuc-Rogneanu este un rapsod popular de pe valea Ronișoarei.

Cântecul popular, așa cum afirmă cunoscutul rapsod, este cel care alină durerea sufletului, este șoaptă, vers și poezie, luptă și biruință, o adevărată hrană spirituală pentru omul sensibil: „Copiii mei sunt cântecele cu care urc pe scenă", iar cântecul popular rămâne un refugiu pentru fiecare: „dacă ești singur și-ți cauți un prieten, caută-l în cântecul popular".

            100 de personalități maramureșene care au făcut istorie, din care aflăm că Maramureșul „este un tărâm al esențelor, în care fibra intimă a existenței se relevă plenar ca într-o rezervație de străvechi".

Cartea aceasta este o călătorie către noi înșine, o călătorie-destin.

Antologia se încheie cu eseul lui Vasile Bele Mănăstirea Chiuzbaia - un colț de rai pământesc.

 

Aici, în acest lăcaș sfânt „a fost leagănul copilăriei mele, aici unde necazurile nu ajung", recunoaște Vasile Bele cu emoție și sensibilitate, locul unde ne înălțăm rugăciunile către Dumnezeu, dar și către Măicuța Sfântă:

Am venit, Măicuță,

Să te mai vedem,

Să-ți spunem necazul,

Care-l mai avem ...

La Chiuzbaia, „undeva între cer și pământ, în fiecare zi clopotul vestește zorii zilei și-n dangătul său binecuvântează ascultătorul ce-și face, creștinește, cruce".

Se cuvine să înălțăm și noi o rugăciune către cer pentru această revărsare de frumos din această antologie, în semn de mulțumire și binecuvântare, pentru puterea tămăduitoare a Cuvântului ce ne unește și ne va uni mereu.

Aș dori să închei acest periplu literar într-o notă lirică, cu un poem (versurile îmi aparțin), intitulat Lângă tine, poezie:

 

Lângă tine, poezie

 

Lângă tine, poezie,

îngenunchez

ca într-o rugăciune,

ca într-o catedrală.

Doar lângă tine

am găsit frumosul

din fiecare slovă

și l-am împrăștiat

în cele patru zări:

la răsărit

am sădit

sămânța cuvântului,

la apus

am adunat

roua fiecărui cuvânt

și am brodat

Universul

doar cu slovele tale,

poezie!

Lângă tine, poezie,

nemurirea este îngemănată

cu slova de foc!

 

 

Prof. Violeta Bobocea,

Liga Scriitorilor Români - Buzău

 

Am primit PREFAȚA pentru volumul III, de la doamna VALERIA BILȚ...

 ,,Iubesc viața, lupta ei neîncetată, dusă curajos și potolit, cu toate nenorocirile și urâciunile pe care le conține. Oricât ar părea de înspăimântătoare, viața este, fără îndoială, măreață și bună, deoarece, pentru a o trăi, ființele depun atâta strălucire, o voință de neînfrânt, subordonată desigur atingerii țelului propus acelei opere necunoscute de noi pe care viața o îndeplinește".

EMILE ZOLA

*************

,,La ce te gândesti?". Mai la nimic! La... ale lumii. Intrăm în plină primăvară, așteptăm volumul Il din ANTOLOGIE DE TEXTE... Am primit PREFAȚA pentru volumul III, de la doamna VALERIA BILȚ - pentru care suntem profund îndatorați - cu prețuire și respect profund, distinsă doamnă. Vă mulțumim în numele tuturor celor care participă la acest proiect. Vă mulțumim în numele tuturor coordonatorilor acestei antologii - prof. GELU DRAGOȘ, poetul popular NELU DANCI și subsemnatul, VASILE BELE. Vă mulțumim pentru susținerea și sprijinul Dumneavoastră. Pentru minunata prefață pe care ne-ați dăruit-o. Așa cum îi mulțumim și doamnei prof. univ. dr. CARMEN DĂRĂBUȘ - cea care a prefațat primul volum. Cu încă un MULȚUMESC ne îndreptăm spre doamna prof. TEREZIA FILIP - cea care a prefațat volumul II. Mesaje emoționante. Obiective. Cu toată modestia trebuie să recunosc faptul că suntem o echipă puternică și facem lucruri frumoase. Suntem la cel de-al treilea volum (din patru!). Zilele astea îl vom trimite la tipografie. Doamne ajută, să fie bine. Vom primi volumul II și vom începe distribuirea acestuia către cei care și-au manifestat interes pentru proiect. Finalizăm vol. IV. Și, dacă treburile merg bine, începem pregătirile pentru TABĂRA LITERARĂ DIN MARAMUREȘ - ,,OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!"... și uite așa! Alte proiecte. Alte surprize. Până una alta... cam astea sunt prioritățile acestei primăveri. Și ale acestui an. În paralel cu proiectul antologic, fârtatu' NELU DANCI și cu mine, am pregătit pentru tipar un volum de poezii. CATRENE. POEZIE POPULARĂ - DIALOGURI LITERARE INEDITE. Suntem la corectura finală. Îl mai verificăm un pic, și-i dăm BUN DE TIPAR (BT). Apoi, încă un volum de versuri personal. Doar să fim sănătoși! Doamne ajută... Și dacă tot vorbeam de proiecte literare, încă o surpriză, zic eu, super-plăcută. De o finețe deosebită. Am promis unui foarte bun prieten SPIRIDON DRAGOȘ că îl ajut la împlinirea unui vis. A unui vis mai vechi... De pe vremea când încă Mircea SPIRIDON - tatăl, mai era în viață. Visul de a scrie o carte. Sau mai multe. Asta o să vedem în funcție de cât material avem în cele 6 volume-manuscris, fiecare cu peste 200 de pagini dactilografiate. Era visul domnului comandant - fost ofițer superior. Copiii duc visele mai departe. Le duc și cu ajutorul lui Dumnezeu, ele vor deveni realitate. Să fim sănătoși. Mulțumesc SIMONA și DRAGOȘ SPIRIDON pentru că aveți încredere în mine. Sperăm să facem visarea să devină realitate. Eu, am început... cu gândul la Bunul Dumnezeu să ne lumineze calea... Doamne ajută. Atât, deocamdată! Dar vă ținem ,,la curent". Manuscrisul se numește CARTEA VIEȚII. Clar, așa se va numi și volumul. CARTEA VIEȚII, VOL. 1 - ediția îngrijită de MIRCEA SPIRIDON.

****************

CARTEA VIEȚII, VOL. 1 - MIRCEA SPIRIDON PREFAȚĂ

Despre evoluția vieții pe planeta noastră, a proceselor complexe ce au loc, care tind să descifreze intimitatea schimbărilor ce se petrec în materia vie, s-au scris și, evident, se vor mai scrie mii și mii de tomuri, căci orice pas nou cucerit în cunoașterea Naturii, a enigmelor vieții din cele mai vechi timpuri poate constitui un punct de plecare pentru alte noi cercetări, într-o spirală strânsă, mereu ascendentă.

Din cele mai vechi timpuri filozofii afirmau că omul este principala valoare a universului. Sofocle, spunea de pildă, că în lumea plină de minuni, ,,nimic nu este mai minunat ca omul". De fapt în toate epocile, omul - cu faptele, bucuriile, durerile, aspirațiile sale - a fost permanent în atenția filozofilor, moraliștilor, scriitorilor, elogiat sau deplâns, considerat minune a naturii sau disprețuit.

Pentru convețuirea armonioasă în societate, încă de la început s-au impus în mod tacit unele reguli de purtare între oameni. Unele dintre aceste reguli au fost cuprinse în legi, altele s-au păstrat într-o parte din proverbele popoarelor precum și în maximele filozofilor, moraliștilor și a altor oameni de seamă ai lumii. Întrucât proverbele și maximele constituite în general tezaurul de înțelepciune al omenirii face ca aceste forme de exprimare a gândirii și experienței vieții să aibă o largă circulație și să se bucure de atenția tuturor categoriilor de cititori. În decursul vremii, mulți oameni de cultură și inițiativă au adunat în volume aceste bijuterii înțelepte ale omenirii care atestă o experiență de viață sau observarea sufletului omenesc în complexitatea manifestărilor sale, orientându-le după diferite categorii și punându-le la dispoziția cititorilor interesați.

Este un fapt unanim recunoscut că sfaturile ce sunt cuprinse în proverbe și maxime (unele dintre ele având o vechime de peste 3000 de ani), au autoritatea de a se impune mai mult decât oricare altele, pentru că acestea reprezintă chintesența înțelepciunii lumii.

Universalitatea sfaturilor proverbelor și maximelor, adică convingerea ce o avem că ele sunt aceleași pentru toți oamenii, indiferent de sex, rasă, de poziție socială sau de locul unde viețuiește, le dă o și mai multă autoritate de a fi primite și urmate.

Cartea ce o oferim cititorilor este o înmănunchere de proverbe și maxime ale unor personalități de seamă din diferite domenii de creație ale culturii naționale și universale - filozofie, etică, istorie, sociologie, știință, artă, literatură, estetică, etc. - tratând o idee comună: omul și universul său spiritual-moral.

Textele selectate exprimă, în general, opinii privind relațiile omului cu el însuși și cu semenii săi, o atitudine de viață, lupta sa cu natura și entuziasmul, idealul, dârzenia și optimismul său în această luptă, concepții despre viață și moarte, adevăr, bine, frumos, iubire, fericire, muncă și progres; sentimente care îl înnobilează ca: umanism, patriotism, eroism, bunătate, caracter, dragoste, devotament, demnitate, etc. Pe de altă parte - prin contrast - unele texte scot la iveală și slăbiciuni ale firii omenești, cum sunt: necinstea, minciuna, nedreptatea, egoismul, frica, deznădejdea, etc., demascând totodată vicii ca lașitatea, calomnia, dușmănia, ura, invidia, aroganța, răutatea, îngâmfarea, flecăreala, trădarea, lipsa de omenie, de politețe, de răspundere, de respect, de solidaritate, etc.

Creația literară de orice natură ne apare și ca un experiment de simulare a comportamentului uman și, atunci când este vorba de autori valoroși, progresele în cunoaștetea omului sub toate aspectele sunt semnificative, reale. Ele se adaugă altor cuceriri în această direcție realizate în mai toate domeniile de activitate ale omului. Pe această cale, milenii de activitate colectivă, de creație individuală și de grup au cristalizat în limbă, obiceiuri, proverbe, cugetări și maxime, între altele, și o sumă de informații privind personalitatea umană, trăsăturile ei permanente sau accidentale, valorile educative, modalitățile de a le transmite.

Abia azi a devenit limpede avantajele științifice care le poate avea înțelegerea istoriei ca pe un uriaș experiment natural care poate fi descifrat cu un profil major pentru înțelegerea mai adâncă a evoluției vieții spirituale ale omului. Acest experiment al istoriei a fost consemnat în produsele acestei spiritualități, în unelte, monumente de arhitectură, literatură, artă, precum și în multe alte descoperiri făcute de om.

Se cuvine subliniat faptul că istoria universului spiritual al omului este veșnic vie, la îndemâna oricui, compatibilă cu experiența fiecăruia, capabilă să ne ofere indicații prețioase nu numai în direcția cunoașterii teoretice, ci și - mai cu seamă - în cea a vieții de toate zilele. Ea ne conștientizează comportamentul semenilor noștri, trăsăturile lor esențiale și accidentale, ne orientează în relații și dă sens unor comportări fără semnificații aparente pentru noi, rezultate din contacte interumane practic infinite, proverbele și maximele formulate ne transmit, ca pe o zestre culturală inestimabilă, o experiență pe care oamenii, luați individual, nu ar avea niciodată posibilitatea să o acumuleze. Importante instrumente culturale, simțim nevoia să le cunoaștem, și să tinem seama de ele în viața noastră de zi cu zi.

Am încercat în prezenta culegere să reținem din bogatul tezaur al spiritualității umane acele proverbe și maxime prin care oamenii s-au definit pe ei înșiși, cu calitățile și uneori cu slăbiciunile lor, prin care și-au exprimat admirația, uimirea și câteodată nedumeririle cu privire la ei înșiși. Am dorit să realizăm o lucrare de gânduri adunate din cultura civilizației umane, exprimată în proverbe și maxime, grupate în jurul ideii de viață socială. Atât proverbele, cât și maximele, urmăresc învățarea, luminarea omului. Cele adunate de noi în lucrarea de față învață pe oameni cum să-și organizeze și desfășoare viața pe bază a tot ce a acumulat mai bun omenirea prin experiențe de veacuri și milenii pe planeta noastră.

Principala caracteristică a proverbelor și maximelor din această lucrare este că niciuna nu și-a pierdut prospețimea de gândire, valoarea lor în actualitate. În această direcție sunt edificatoare următoarele exemple: - Eschill: ,,înțelept nu e cel ce știe multe, ci acela care știe cele de folos";

- Epictet: ,,Nimic nu-i mai frumos decât omul dotat și cu educație și cultură";

- Euripide: ,,Suntem oameni și deci purtarea noastră trebuie să fie omenească";

- Esop: ,,După cum unirea înseamnă putere, dezbinarea înseamnă înfrângere";

- Coșbuc: ,,O luptă-i viața: deci, te luptă/ Cu dragoste de ea, cu dor";

- Voltaire: ,,Caracteristica adevărului: aparține tuturor timpurilor și e valabil pentru toți muritorii; nu trebuie decât să se arate pentru a fi recunoscut; nu poți lupta împotriva lui";

- Iorga: ,,Dreptatea e ca sănătatea lumii";

- Helvetius: ,,Omul este rodul educației pe care o primește";

- Hugo: ,,Progresul e caracteristic omului. Viața speciei umane, în general, se cheamă progres. Pășirea laolaltă a oamenilor se numește progres";

- Smiles: ,,Cinstea și iubirea de adevăr stsu foarte bine una lângă alta, cinstea este adevăr, iar adevărul este cinste";

- Roosevelt: ,,Civilizația nu este decât o educație individuală și societatea va fi mai mult sau mai puțin civilizată după cum membri din care se compune au fost mai bine sau mai rău educați în tinerețea lor";

- Ghica: ,,Libertatea este un drept natural al omului";

- Hașdeu: ,,Patriotismul e dreptul cel mai scump și cea mai sacră datorie a fiecărui cetățean";

- Marc: ,,Viața aceasta nu e joc ci luptă; ori de unde ar veni loviturile neașteptate, trebuie să le primești pregătit și neclintit";

- Kant: ,,Rațiunea este condiția permanentă a tuturor actelor de voință prin care se manifestă omul";

- Xenopol: ,,Știința și puterea morală sunt stâlpii fericirii popoarelor";

- Golescu: ,,Pacea, unirea și dragostea, temeiurile omenirii, ca cea mai mare datorie a omenirii";

- Bălcescu: ,,Va veni ziua fericită, ziua izbândirii, când omenirea întreagă se va scula...; atunci nu va mai fi niciun rob, nici nație roabă, nici om stăpân pe altul, nici popor stăpân pe altul, ci Domnirea Dreptății și Frăției";.

Aceste ,,expresii ale înțelepciunii popoarelor", cuprind un fond comun, întemeiat pe experiența vieții acestora și sunt transmise din generație în generație, înfruntând scurgerea secolelor și mileniilor. Proverbele, ca și maximele, au strâns pe cărturari și scriitori. Herodot le socotea ,,Învățături înțelepte", moștenite din vechime, ,,glas al zeilor și al înțelepților", folosind omenirii drept conduită în viața de zi cu zi.

Proverbele și maximele selectate în acest volum sunt rodul unei îndelungate munci de cercetare a literaturii filozofice, pedagogice, etice, beletristice, istorice și sociale, a unor importante culegeri și dicționare de maxime și proverbe.

Deoarece pentru mulți cititori a existat și există o greutate în cunoașterea proverbelor popoarelor și a maximelor înțelepților lumii, ce se referă la viața socială sub diversele ei aspecte, pentru că ele sunt răspândite prin sute și mii de cărți, iar cele mai multe fiind scrise în limbi străine, lucrarea de față înlătură în bună măsură, această greutate, în ea fiind adunate proverbe ale popoarelor și maxime ale celor mai de seamă ințelepți ai lumii din cele mai vechi timpuri până în prezent.

Avem speranța că lectura textelor din prezenta antologie va fi un prilej de meditație și îndemn la consultarea operelor reprezentative ale celor mai mulți autori citați; că va contribui la o mai bună cunoaștere a firii omenești, la aprofundarea și confruntarea unor concepții și principii de etică, estetică, sociologie și filozofie în general; că va fi un imbold spre o viață mai profund umană, spre căutări și ideal, mijloc de cultivare a minții și formarea unui caracter la educarea tineretului în spiritul umanismului, al democrației, la formarea personalității sale, la realizarea idealurilor de viață.

Este demn de relevat că, deși proverbele și maximele trebuie apreciate în contextul perioadei în care au trăit autorii lor, și în lumina evenimentelor care le-au marcat existența, nu se poate trece peste constatarea că marile personalități ale geniului uman au năzuit, în consens, spre realizarea adevărului, dreptății, democrației, demnității, libertății, binelui, frumosului, umanismului, spre realizarea marilor idealuri ale omenirii.

În scopul ușurării lecturii cititorilor am împărțit lucrarea în capitole rânduite alfabetic pe noțiuni. În fiecare capitol sunt așezate întâi proverbele, în ordinea alfabetică a popoarelor și țărilor, iar în continuare maximele așezate în ordinea alfabetică a autorilor lor.

Când, pentru același capitol, un autor a avut două ori mai multe maxime sau texte din aceiași operă, am menționat numele și opera numai o singură dată, am notat numărul paginii pentru fiecare, despărțite prin virgulă.

Regretul că, din motive de spațiu, nu se putea permite să cităm vasta bibliografie parcursă, avem totuși convingerea că cititorii vor putea beneficia de trimiterile noastre la titlurile volumelor din care am extras și vor putea avea astfel o bibliografie destul de cuprinzătoare.

În cazul în care unele maxime au fost extrasedin antologii tematice, am menționat autorul, iar în paranteză dreaptă cu cifră romană, trimiterea la antologia respectivă în care au figurat studiul sau textele autorului citat. Dăm în acest fel o listă a antologiilor numerotate în ordine alfabetică de la I la XXXI. Astfel, cititorul, când va întâlni numele autorului urmat de paranteză dreaptă, va găsi în lista amintită,la cifra romană indicată, titlul și pagina lucrării din care am extras.

Din unii autori am citat texte ce depășesc lungimea unei maxime. Am făcut-o pentru a se vedea întreaga lor cugetare, despre regula de purtare și pentru că, adesea, țin loc de comentariu.

Antologia cuprinde 7464 de texte, din 955 de autori din care 575 autori străini și 380 români, grupate pe 113 capirole. Din cele 7464 de texte, 6784 sunt maxime iar 680 sunt proverbe.

Pentru realizarea antologiei de față s-a parcurs un vast material din literatura poetică și filozofică, științifică, începând cu antichitatea și terminând cu timpurile moderne, cu precădere cea europeană (93 de autori citați din antichitatea greco-romană, 380 - din cea română, 151 - din cultura franceză, 52 - din cea engleză, 67 - din cea rusă, 46 - din germană, 46 - din italiană, 36 - americană, 18 - din spaniolă și 66 - din literatura altor tări din întreaga lume). Sub raportul domeniului de creație, ponderea o dețin romancierii - 150 de autori citați, urmând oameni politici, juriști și luptători pe tărâm social - cu 125 de autori citați, lirica - cu 118 autori citați, critici literari și de artă - 108 autori, filozofi - 107 autori, dramaturgi - 80 autori, moraliști - 72 autori, istorici-sociologi - 56 autori, oameni de știință - 54 autori, prozatori - 52 autori și oameni de artă 33 autori.

Fără a avea pretenția că lucrarea este perfectă, în genere, cititorul poate găsi în această culegere un elan în aspirații și străduințe, un îndemn la lucru, o chemare la îndeplinirea datoriei, o reconfortare sufletească, o rază de lumină în nedumerire.

Nădăjduim, în același timp, ca lectura acestor proverbe și maxime să permită o mai cuprinzătoare înțelegere a înaltei meniri a ființei omenești, și inspire mai multă încredere, voioșie și optimism în viață, să facă pe om mai bun, mai generos, mai cinstit, mai drept și mai demn, mai conștiincios, mai nobil, mai înțelept, mai muncitor și mai fericit.

Sperăm ca această antologie va fi de folos oricui, indiferent de vârstă, de cultură sau de ocupație, că ea va contribui la apropierea oamenilor de lumina generată de înțelepciunile omenirii și implicit, la înălțarea lor morală, așa cum au contribuit și alte lucrări pe această temă publicate de diferite edituri din țara noastră.

Semnează:

Mircea SPIRIDON

ACTIVITATE

O acțiune se poate considera morală nu numai pentru că este făcută așa cum trebuie, ci și pentru că e făcută din respect pentru datoria împlinită.

NICOLO ABBAGNANO, [XVII, 5]

***

Oricine cunoaște că o acțiune dificilă și pe care știm s-o facem este lucrul cel mai potrivit împotriva fricii.

CHARTIER ALAIN, Studii și eseuri, I, 159

***

O acțiune devine socială numai atunci când acela care o săvârșește îi atribuie un sens obiectiv. Acțiunile lipsite de un sens subiectiv sunt simple fenomene organice fiziologice.

PETRE ANDREI, Sociologie generală

***

Rostul și fericirea vieții este activitatea.

George ANTONESCU, Din problemele pedagogiei moderne

***

O acțiune o numim bună dacă ajută la conservarea și înalțarea vieții individului, urmașilor și semenilor săi.

George ANTONESCU, Herbert SPENCER și pedagogia utilitară

***

Orice acțiune externă care ar constrânge sistemul să iasă din domeniul său de stabilitate înseamnă dezorganizarea, și in cazul extrem, desființarea lui, ca atare.

Pavel APOSTOL, Trei meditații asupra culturii, 34

***

Eficiența acțiunii poate fi măsurată în raport cu gradul de realizare a scopului său.

Pavel APOSTOL, Să proiectăm omul anului 2000, 20

***

Orice abținere de la o acțiune sau orice slăbire a unei acțiuni ne lipsește de la o plăcere și determină cu timpul scăderea puterilor noastre.

Garabet ASLAN, Morala greacă, 103

***

Activitatea folositoare altora produce independența și mândria de a trăi prin sine însuși.

Garabet ASLAN, Educația prin sine însuși, 156-157

***

Orice acțiune nouă poate da naștere unei deprinderi.

Cabaret ASLAN, Pentru ideal, 91

***

Prin mișcare se condiționează activitatea, iar prin aceasta se afirmă, dezvoltă și manifestă toate.

Vicențiu BABEȘ, Un picuțiu, 11

***

Dacă un om își combină acțiunile în așa fel încât unele dintre ele să fie pe placul tuturor taberelor sau grupurilor din sânul poporului, atunci va fi lăudat în cor.

Francis BACON, Eseuri sau sfaturi politice și morale, 169

***

Activitatea practică este singurul mijloc de verificare a caracterului veridic sau eronat al părerilor, teoriilor, reprezentărilor noastre.

Francis BACON, Noul Organon, 26

***

A face ceea ce trebuie nu înseamnă a face ceea ce îți place.

Honore de BALZAC, Crinul din vale, 126

***

Orice activitate umană solicită existența anumitor deprinderi de muncă și, în primul rând, a deprinderii de a munci regulat. Activitatea creatoare are, cu atât mai mult, nevoie de asemenea deprinderi.

Marian BEJAN, Ce este talentul?, 40

***

Nicio acțiune umană nu e posibilă fără idei și lucrarea ideii este însăși acțiune, practicul.

Nicolae BELLU, Etica lui Kant, 28-29

***

Activitatea are, într-adevăr, prin ea însăși, o valoare educativă (în cel mai bun sens al termenului) cu atât mai mare cu cât ea suscită un interes mai viu și mai mult entuziasm.

Andre BERGE, Copilul dificil, 192

***

Orice activitate omenească își are deformațiile ei, niciuna nu trebuie judecată după anomalii.

George CĂLINESCU, Texte social-politice

***

Orice acțiune a omului merge bine numai atunci când e condusă cu inteligență și se bizuie pe cunoștințe.

N.G. CERNÎSEVSKI, Texte pedagogice alese, 124

***

Dacă s-ar învrednici cu toții să facă numai lucruri bune, nimeni nu s-ar mai îndeletnici cu vorbirea de rău.

M.S. CERVANTES [XXII, 10]

***

Acțiunile omului au fiecare vârsta lor.

Alba de CESPEDES [XVII, 5]

***

Activitatea este totdeauna determinată de o trebuință.

Orice acțiune constă în a atinge scopul care ne interesează în momentul respectiv.

Edouard CLAPAREDE, Educația funcțională, 42, 55

***

O experiență de acțiune, însă, nu-i completă, decât numai atunci când cel ce face acțiunea ia la cunoștință de rezultatul sforțării lui.

Edouard CLAPAREDE, Psihologia copilului și psihologia experimentală, 272

***

Cu cât o activitate este mai exercitată, cu atât produce mai puțină oboseală, mai puțină greutate.

Edouard CLAPARED, Pedagogia și psihologia experimentală

***

Acțiunea consolează. E dușmana gândurilor deșarte și prietena iluziilor măgulitoare. Numai în infăptuirea hotărârilor noastre avem senzația că suntem stăpâni pe soartă.

Joseph CONRAD [XXV, 59]

***

Acțiunea universală se numește după împrejurări sau luptă, sau echilibru de forță.

Vasile CONTA, Teoria ondulațiunii universale

***

Acțiunea e cu adevărat acțiune numai în măsura în care este voluntară.

Benedetto CROCE [XXV, 59]

***

O acțiune nu poate fi justificată decât prin referință la o anumită tablă de valori.

Ovidiu COTRUȘ, [XXV, 59]

***

Activitatea este puterea și mișcarea naturală a fiecărei ființe. Prima, singura și adevărata activitate a firii este voința voluntară sau rațională și liberă, care constituie firea noastră omenească. Activitatea este îndeplinirea puterii.

Ion DAMASCHIN, Dogmatica

***

Cu cât o activitate este mai rafinată, cu atât mai mult ea are un caracter mintal; cu atât mai puțin trebuie să aibă de-a face cu lucrurile fizice sau cu corpul. Cu cât este mai pur mintală, cu atât ea este mai independentă și de sine stătătoate.

John DEWEY, Democrație și educație, 220

***

Activitatea e insăși esența vieții; a-i deprinde pe elevi să se miște, să lucreze, înseamnă a-i învăța să trăiască, și acesta e rolul școlii!

John DEWEY, Școalele de mâine

***

Activitatea proprie cere ca omul să năzuiască spre menirea sa, nu suferind și răbdând, nu prin renunțare la sine și autonimicire, ci prin activitate și eforturi.

Friederich DIESTERWEG, Texte pedagogice alese, 10

***

Numai prin acțiune continuă, energică, obținem succesul și ne îndeplinim în mod util rolul pe scena lumii, acolo unde ne-a așezat soarta.

Acțiunea înseamnă mișcare, activitate, adică viață.

Paul DOUMER, Cartea copiilor mei

***

Orice activitate intelectuală, de orice ordine ar fi, odată ce se datorește unor spirite superioare, nu poate fi inutilă.

Mihail DRAGOMIRESCU, Scrieri, 53

***

N-ai nevoie întotdeauna de speranță ca să pornești la acțiune și nici de izbândă ca s-o duci la capăt.

Georges DUHAMEL, [XXV, 60]

***

Fără acțiune, gândul nu se poate materializa pentru a se transforma în adevăr.

Victor EFTIMIU, [XXV, 60]

***

Examinează mai întâi antecedentele și consecințele fiecărei acțiuni; după aceea apucăte de lucru.

Epictet, Manual

***

Cei care pornesc acțiuni necugetate intră, fără să bage de seamă, în încurcături.

Începutul este jumătatea oricărei acțiuni. Să cântărim situația fiecăruia nu după început, ci după sfârșit.

Esop, Fabule, 80, 272

***

Activitatea curentă, tăcută, fără strălucire, nu e mai puțin utilă societății decât cea cu accente ostentative.

Paul EVERAC, Reflecții despre inteligență, 59

***

O actiune înseamnă a te realiza.

Adolphe FERRIERE, Școala activă

***

Prin scopurile sale, prin activitatea în care el realizează aceste scopuri, omul este totdeauna ceva pentru sine, dar și ceva pentru alții, pentru comunitate, pentru gen.

Ludwig FEUERBACH, [XXV, 60-61]

***

Orice activitate trezește în chip firesc simțământul și plăcerea de sine a omului.

Fr. W. FÒRSTER, Îndrumarea vieții, 302

***

Acțiunile nobile și frumoase își au izvorul firesc în râdăcinile adânci ale conștiinței sufletului omenesc, ele cresc din natura omului cum se dezvoltă floarea din puterile de viață ale tulpinei. Izvorul lor se găsește într-un instinct primitiv, natura.

O acțiune e bună sau rea, prin natura sa, independent de opinia noastră despre ea.

Ion GĂVĂNESCU, Etica

***

În toate acțiunile umane intră mai mult hazard decât hotărâre.

Andre GIDE, Jurnal

***

O acțiune sinceră, cuminte pentru desăvârșirea binelui și dreptății e foarte rară; vedem, de obicei, pedanteria care caută să tergiverseze și insolența care caută să precipite lucrurile.

J. W. GOETHE, Maxime și reflecții, 62

***

Multe lucruri care înseamnă ceva, odată lăsate în părăsire, ajung să nu mai însemne nimica; iar altele, care nu erau nimica, de indată ce sunt luate în seamă, ajung să dobândească însemnătate.

Baltasar GRACIAN, Oracolul manual

***

Din activitatea neîntreruptă a personalității, ca și a unităților sociale, naționale și umanitare alcătuite din personalități în diferite direcții ale actualității (spirituale, economice, politice, juridice), se nasc valorile culturale, spirituale, economice, politice și juridice.

Dimitrie GUSTI, Opere, II, 37.

VASILE BELE,

Chiuzbaia, februarie 2021