SCRISUL DE MÂNĂ
Scrisul de mână este, precum mersul pe jos, o gimnastică a ființei, este un parcurs, o punere în acord a mâinii cu mintea, cu imaginația și cunoașterea. Ah, ce complex exercițiu! Scrisul de mână și Caligrafia constituiau în școala de tip vechi, un foarte util exercițiu de antrenare, de educare complexă a ființei într-un spirit de ordine, de frumusețe și echilibru. Toate trebuiau să se afle în armonie unele cu altele, literele, cuvintele, rândurile scrise, pagina. Cu o astfel de caligrafie, la 13 ani, se exersa creierul, se antrena mâna, se învăța spiritul cu ordinea și echilibrul necesare unei vieți în care individul este stăpânul lucrurilor și toate în jur se cerea să primească o anumită ordine. Iar acea persoană care și-a exersat astfel creierul și mâna, și imaginația asupra semnelor putea apoi ordona cu exactitate și lumea, și propria viață în ea. Nu este nici pe departe același lucru a tasta pe calculator un text cu a-l scrie de mână. Creierul și mâna sunt supuse unui exercițiu mult mai complex în scrierea de mână. Caligrafia reprezintă mult mai mult decât învățarea scrisului frumos - este un exercițiu de disciplinare a eului, de ordonare logică a semnelor alfabetului pretinse de cuvinte, a cuvintelor textului, dar, în ultimă instanță, și a lumii și a propriului destin în ea. Foarte rău că s-a renunțat la această disciplină. Ca să compensați acest neajuns de care conducătorii educației probabil că nu își dau seama cât de necesar este, scrieți zilnic un text de o pagină.
Prof. Terezia FILIP
Foto: Ana Dragoș
