Concurs cu participare naţională, deşi anul acesta n-au
ajuns la concursul revistelor şcolare organizat de redacţia revistei „Şcoala
Maramureşeană”, decât 37 de reviste. Cele care s-au prezentat au fost cu
adevărat semnate de elevi-redactori profesionişti: „Eminesciana” de la Colegiul
Naţional „Mihai Eminescu” Baia Mare, „Mofturi (?)” – a liceului din Cavnic,
„Muguri” – Şcoala Gimnazială „George Coşbuc” Baia Mare, „Spriana”din Baia
Sprie, „Centenar” – a liceului din Borşa şi au venit reviste din alte judeţe: „Nos
Essais”din Satu Mare, „Miradoniz” din Negreşti-Oaş, ambele judeţul Satu Mare şi
„Eminescu” din judeţul Caraş Severin.
Revistele sunt ample, au materiale de profunzime şi de mare
trăire patriotică pentru că o bună parte din ele vorbesc despre CENTENAR.
România este prezentată într-o cămaşă populară, are gust de ciocolată, evoluţia
istorică a tânărului stat românesc se opreşte în anul 2018 când Patriarhul
Daniel sfinţeşte Catedrala Mântuirii Neamului.
Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Baia Mare se mândreşte cu
o generaţie de aur: dr. Delia Mariana Ardelean, Gabriel Valer Zetea, Ovidiu
Oanţă, Mihai Pătraşcu, Carmen Dărăbuş, Dan Carpov, Roman Paşca, ultimul doctor
în japoneză la Universitatea din Nara.
Oraşul Borşa este bine reprezentată la acest concurs,
aducând patru reviste, toate premiate, de la cele de la învăţământul primar
până la cele din învăţământul liceal.
Pentru temerari, concursul revistelor şcolare a devenit o
obişnuinţă, dar nu şi o rutină. De la un an la altul, chiar dacă revistele sunt
mai puţine, sunt mult mai calde şi mai frumoase, tipărite la diverse edituri,
în condiţii grafice europene.
După cum ne-a declarat dr. Nicoară Mihali, o bună parte din
sufletul său respiră şi prin polenul acestor reviste, fără să se plângă că ar
fi alergic la polen. Alergia lui rămâne mai departe la oamenii politici.
Cu toate acestea juriul de anul acesta, compus din: prof.
dr. Valentina Todoran, inspector şcolar, jurnalist Mircea Crişan, prof. Gelu
Dragoş şi dr. Nicoară Mihali, redactor şef al revistei „Şcoala Maramureşeană”,
a constatat că există multă laudă de sine în anumite zone („ţări”) ale
Maramureşului, unde, din păcate, straiţa le este goală. În acest an şcolar nu
au poposit la Casa Corpului Didactic nici o revistă din Ţara Codrului, nici o
revistă din Ţara Chioarului, nici o revistă din Ţara Lăpuşului. De aceea este
necesar să reluăm în viitor cursul de redactare al revistelor şcolare.
Prin aceste reviste se oglindeşte şi activitatea unităţilor
de învăţământ maramureşene, munca elevilor zi de zi, dar şi tactul şi
profesionalismul dascălilor. Pentru că ne închipuim că activităţi deosebite
s-au derulat şi în aceste şcoli.
Întrebat fiind de ce nu sunt reviste şi din alte părţi ale
Maramureşului, cu tristeţe în glas, dr. Nicoară Mihali a spus: „Astăzi problema
financiară în editarea unei reviste şcolare n-ar mai putea să reprezinte o
piedică, marea piedică este lipsa de entuziasm şi de dorinţă a unor dascăli,
care preferă funcţii de conducere, periatul hainelor de către colegi şi au
îndeletnicirea lipitului de afişe electorale decât să pună umărul la naşterea
unei reviste sau la perpetuarea ei.
Dar să nu fim surprinşi, pentru că şi cei care conduc
destinele învăţământului românesc nu găsesc puncte suficiente ca să
răsplătească munca depusă pentru realizarea unei reviste şcolare. Ca să se
răzbune pe deplin pe cei care muncesc cu adevărat, „aruncă” doar câteva sutimi
în grila de punctaje pentru realizarea unei reviste şcolare la dosarele care se
întocmesc pentru „gradaţia de merit”! Ia
să fie altfel, cred că aş fi bombardat cu reviste, revistuţe sau
fiţuici...Măcar acestea, aproape 40 de reviste şcolare, au venit la redacţie
pentru jurizare, fiind că au fost gândite şi scrise cu talentul micilor autori
, cu sufletul şi dragostea lor pentru comunitatea din care fac parte.Trăim cu
speranţa că până şi şcolile cu tradiţie, care trăiesc astăzi din gloria
trecutului se vor trezi la a treia cântare de cocoş şi vor mai da o şansă
tinerei generaţii să se exprime prin scris şi nu prin mesaje prescurtate, pe
reţelele de socializare”.
La urma urmei, dragi elevi şi profesori, o revistă
şcolară este un element de identitate şi
de maturitate a şcolii, o oglindă „veneţiană” a calităţii şi conţinutului
actului educaţional, la un anumit moment. Revista şcolară reprezintă un prieten
de nădejde care nu va trăda niciodată fiindcă în ea se găseşte nostalgia
vremurilor trecute, îţi va aminti concepţiile, prejudecăţile, tabuurile epocii
respective. Revistele bine realizate pot deveni, prin informaţiile care se
regăsesc în cuprinsul lor, adevărate surse de învăţare şi dezvoltă elevilor-cititori
capacitatea de explorare, formulare de ipoteze, observare şi încurajează
participarea tinerilor la viaţa socială, culturală şi sportivă.
Dr. Nicoară Mihali
Prof. Gelu Dragoş
