Artist emblematic în istoria contemporană a Centrului
Artistic Baia Mare - lider marcant al „generaţiei ‘60” şi promotor al
„reinternaţionalizării” artei băimărene după izolarea proletcultistă din anii
deceniului 1950, Mihai Olos (26 februarie 1940 - 22 februarie 2015) s-a
manifestat totodată ca unul dintre principalii contributori la înnoirile
experimentaliste avangardist târzii şi postmodernist timpuri ale artelor
vizuale din România perioadei 1960-1980.
De asemenea, Mihai Olos este artistul băimărean contemporan
cu cea mai consistentă notorietate internaţională. A dobândit această
notorietate relativ de timpuriu, iar apoi şi-a consolidat-o constant, îndeosebi
datorită spiritului creativ insurgent şi inovativ complex, nu arareori excentric,
nonconformist şi polemic, pe temeiul căruia a articulat o viziune plastică
profund originală într-un discurc ideatic şi în forme plastice deplin
congruente modernităţii europene târzii, prelucrând elemente definitorii din
zestrea artei populare arhaice maramureşene.
Portofoliul manifestărilor sale publice relevă
particularitatea unei distribuiri dinamice şi de o mare varietate tipologică,
mai rar întâlnită în mediul artistic românesc al anilor 1960-1980, cu
repartizări pe o plajă geografică vastă în care se intersectează spaţiile
publice local, naţional şi internaţional. Platforma principală a promovării
creaţiei sale în circuitul public s-a constituit, pentru o perioadă
îndelungată, prin participările sistematice la expoziţiile anuale oficiale cu juriu
organizate de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România:
Expoziţiile regionale de artă plastică (1963-1967), Expoziţiile «Maramureş»
(1968-1989), Expoziţiile «Anuala Artelor» (1990-2013).
Pe acest fundament s-au aşezat, apoi, numeroasele expoziţii
personale a căror prezentare a ţintit, alternativ, mediile publice din ţară şi
din străinătate. Consemnare lor, selectivă, se cuvine să înregistreze cel puţin
următoarele referinţe: Baia Mare, 1965, 1967, 1987 («desemncontinuu», Complexul
expoziţional «Colonia Pictorilor»), 1988, 2000 (expoziţie personală
retrospectivă, Galeria de Artă), 2010 (Mihai Olos 70, Galeria de Artă) • Borşa,
1968; Sighetu Marmaţiei, 1976 (Muzeul Maramureşean); Bucureşti, 1968 (Galeria
Simeza), 1974 (selecţie personală inclusă în «Arta şi Oraşul», Galeria Nouă),
1984 («Mătrăguna», Muzeul Literaturii Române); Poiana Codrului, 2002
(«Olospolis»); Sibiu, 2010 (Expoziţie tematică retrospectivă, Galeria de Artă
Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal); Roma (Galleria: La Feluca,
Italia), 1969; Kasel, 1977 (Germania: «Documenta VI», în cadrul F.I.U. a lui
Joseph Beuys), Wickstadt, 1978, Gießen, 1980; Nijmeegs, 1989 (Olanda); Vác,
1993 (Ungaria).
Participările la expoziţiile de grup Mihai Olos le-a folosit
adeseori ca instrumente/prilejuri de afilieri programatice sau/şi tematice cu
substanţiale angajamente demonstrative, precum la: Bucureşti: «13 Tineri
Artişti», 1967 (cu prilejul Colocviului internaţional „Constantin Brâncuşi“),
«Tapiserie – Lemn», 1973 (Complexul expoziţional „Dalles”, comisar de expoziţie
Dan Hăulică), «Locul – Faptă şi Metaforă» (Muzeul Satului), «Experimentul în
arta românească după 1960», 1997 (Teatrul Naţional, Galeriile de Artă) •
Timişoara, «Studio», 1978 (Galeria Bastion) • Baia Mare, Conventul Internaţional
de Pictură «Simon Hollósy», ediţiile 2002 şi 2003 • Italia: Trienala de Arte
Milano, 1968 • Veneţia, Bienala Internaţională, 1980 (în Pavilionul
Internaţional, o tablă de ardezie încadrată în instalaţia «Capitalul spaţiu
1970 – 1977» a lui Joseph Beuys) • Germania: Berlin,Tripodul de aur, 1993;
Wiepersdorf • Slovenia, Murska Sobota, Trienala Internaţională de Sculptură
Mică, 2001.
Mihai Olos s-a numărat printre cei dintâi artişti români
preocupaţi de experimentalismul de tip happening performance, realizând o serie
de evenimente performative dintre care câteva de impact cultural–artistic şi
civic major în arta românească contemporană, şi cu ecouri semnificative şi în
plan internaţional: Baia Mare, «25», 1969 (24 august); «Aur – Grâu», 1972 (14 noiembrie,
Mina Herja); «Pământ», 1973 (mai) Cuhea [Bogdan Vodă] (Maramureş); «Împotriva
poluării», 1979 (decembrie) • Germania: Gießen, «Gând românesc pentru Germania
şi dedeochiul (Omagiu lui Rilke şi lui Beuys)», 1978 (aprilie); Düsseldorf,
«Reîntâlnire cu Beuys», 1980 (26 iunie) • ciclul de performance itinerant «O
statuie umblă prin Europa»: 1974, Franta – Ronchamps; 1978, Germania –
Düsseldorf: «Întâlnirea cu Beuys»; 1978, Spania – Barcelona: Sagrada Familia –
«Întâlnirea cu Gaudi»; 1981, Italia – Venezia, Vezuviu; 1982 (iunie), Turcia –
Gordiyon (Capadochia), în situl arheologic frigian de la Gordium; 1988
(august), Grecia: Olimp, Meteora, Podul Arta, Acropole, Istmul din Corint;
1988, Danemarca – Jelling: Piatra cu rune • Ungaria: Vác, «Poetica» 1992 (4
iulie).
Între 1962 şi 1997, Mihai Olos s-a numărat printre
principalii contributori la cele mai importante expoziţii colective organizate
de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici, atât la sediul din Colonia
Pictorilor, cât şi în localităţi din judeţul Maramureş, din ţară (Arad, Braşov,
Cluj-Napoca, Piatra Neamţ, Constanţa, Bacău, Suceava, Oradea, Bistriţa, Dej,
Zalău, Focşani, Tulcea) şi în străinătate (Ucraina [ex U.R.S.S.]:
Ivano–Frankovsk, 1977 şi 1979; Polonia: Kielce, 1983; Ungaria: Gyula, 1982;
Nyíregyháza, 1991; Szolnok, 1992). Pe de altă parte, lucrări de-ale sale au
fost incluse în selecţii reprezentative de artă românească contemporană
prezentate în Cehoslovacia, Ungaria, Japonia, Australia, Canada, S.U.A.,
Italia.
De asemenea, artistul a realizat în Baia Mare lucrări de
artă monumentală de for public la Cinematograful Dacia (1967-1968, panouri
decorative cu elemente cinetice într-un ansamblu ambiental realizat în
colaborare cu sculptoriţa Valentina Boştină) şi la fostul Club al Tineretului
(1968).
Un număr de 23 de piese aparţinând creaţiei lui Mihai Olos
au îmbogăţit, treptat, colecţiile de artă contemporană ale Muzeului Judeţean de
Artă «Centrul Artistic Baia Mare» între 1964 şi 2012 (22 de piese de pictură şi
o piesă de grafică de şevalet). Cea mai mare parte a lucrărilor din acest fond
monografic au fost valorificate sistematic, atât expoziţional, cât şi
ştiinţific şi publicistic prin programele promovate de muzeul nostru în ultima
jumătate de secol. În primul rând prin selecţiile de autor încorporate în
expoziţiile permanente realizate după 1967 (1967-1978; 1984-1996; 1998-2008;
cinci lucrări de Mihai Olos sunt prezentate în actuala expoziţie
permanentă Centrul Artistic Baia Mare.
Repere europene între tradiţii şi inovaţii, deschisă în iunie 2010). Pe de altă
parte, artistul a fost prezentat în peste 50 de expoziţii temporare realizate
de muzeul băimărean de artă începând din 1962, fie ca organizator unic, fie în
diverse colaborări instituţionale (printre care cele mai numeroase şi importante
au fost colaborările cu Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din
România). Două expoziţii personale Mihai Olos au marcat momente de referinţă în
destinul artistului: cea dintâi – tinereţea insurgentă în afirmarea valorilor
avangardismului târziu (1965, în sălile Muzeului de Artă de azi), iar cea de a
două – deplina maturitate ce l-a consacrat şi ca un înaintemergător în geneza
postmodernismului românesc (2000, în sălile actualului Muzeu Judeţean de
Istorie şi Arheologie; curator Ioan Igna). Se cuvin menţionate, apoi,
următoarele expoziţii temporare cu semnificaţie deosebită: «Prezenţe Artistice
la Baia Mare. 1896-1971», 1971; «Achiziţii noi în patrimoniul muzeal 1976»,
1976; «Ghid de artă contemporană. Tineri creatori. Experiment plastic», 1976;
«Anotimpuri băimărene», 1987; A nagybányai művésztelep, 1991 (Szolnok,
Ungaria); expoziţia retrospectivă aniversară Centrul Artistic Baia Mare
1896–1996 The Baia Mare Artistic Centre, 1996-1997; ciclul expoziţional Arta
dialogului european, 2002-2011; selecţie de artă băimăreană în cadrul
expoziţiei tematice Pictori din Transilvania în Centre Artistice Europene, 2007
(Sibiu); expoziţia internaţională itinerantă Conexiuni 2010 • Connexion 2010,
Kecskemét (Ungaria) – Baia Mare; expoziţia retrospectivă naţională Artistul şi
Puterea. Ipostaze ale picturii româneşti între anii 1950 şi 1990, 2012,
(Bucureşti, Biblioteca Naţională a României); expoziţiile tematice Pictori
băimăreni contemporani în colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul
Artistic Baia Mare», 2012; Pictori români contemporani în colecţiile Muzeului
Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», 2013; Generaţia ʻ60 şi
recuperarea avangardei, 2014-2015.
Dumnezeu să-l
odihnească în pace!
TIBERIU
ALEXA
