Semnal editorial - „Constelații diamantine”, Anul XVII, Nr. 9 (193), Septembrie 2026

 

Revista „Constelații diamantine”, numărul pe septembrie 2026, pune cultura sub lupă

De la Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hașdeu și Gellu Naum la Constantin Brâncuși, Limba română și criza meritocrației, revista „Constelații diamantine”, Anul XVII, Nr. 9 (193), Septembrie 2026 propune, în ediția de toamnă, o adevărată radiografie a valorilor culturale românești. Valorosul colectiv redacțional vine  cu o ediție densă, provocatoare și, mai ales, atent conectată la marile teme ale culturii române și ale lumii contemporane. Sub deviza „Per aspera ad astra”, noul număr reunește literatură, istorie, filosofie, muzică, arte plastice și comentariu cultural, într-un dialog care traversează epoci și generații.

Din bogatul sumar, amintim câteva titluri: „Nicolae Mareș – Nicolae Iorga, veritabil istoric literar și comparatist”; Doina Drăguț – „Jocul minții”; Ionuț Țene – „Etnogeneza românilor prin analiza limbii”; Mihai Caba – „Gellu Naum, suprarealistul”; Camelia Suruianu – „Alexandru Mironescu, poezia ca formă de rugăciune”; Georgeta Lipovanciuc – Versuri; Ștefan Dumitrescu – „Constantin Lupeanu – un constructor de punți culturale între România și China”; Zigmunt Lawrynowicz – Poeme; Radu Șerban – „Un contemporan ilustru: Academicianul Nicolae Zamfir”;  Camelia Oprița – Poeme, Marin I. Arcuș – Anton Bruckner; Nicolae Mareș – Maxime și aforisme; Doina Drăguț – „Între cosmogonie și conștiință”; Ștefan Dumitrescu – Poeme, Gelu Dragoș – „O călătorie printre constelațiile spiritului”; Constantin Lupeanu – „Simfonia Minunile Eutherpei”; Doina Drăguț – „O istorie interioară a canonului liric românesc”;  Petru Ababii – „Democrația adevărată a statului național unitar”; Mădălina Virginia Antonescu – „Baroc Tang și baroc balcanic”;  Petre Gigea-Gorun – „Înființarea și inaugurarea Bibliotecii Române (azi, Centru Cultural) din Paris”;  Constantin E. Ungureanu – „Victoria Dragu-Dimitriu – în vizită prin Bucureștii doamnei Sanda Negroponte”; Ion Pachia-Tatomirescu – „Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia / Aethicus Ister”; Al. Florin Țene – „Spiritul european în literatura română din toate timpurile”; Ovidiu Țuțuianu – Poeme; Carmen Manea – „Turneul Național Pianul Călător al pianistului Horia Mihail”; Victor Constantin Măruțoiu – „Despre Poezie și Iureșuri”; Liliana Popa – „Concursul Internațional George Enescu 2026”; Mircea Tutunaru – „Sub semnul autenticității – arta povestirii”; Ioan Voicu – „Valoarea solidarității văzută în România anului 1926”;  Radu Șerban – „Un semafor global: Japonia – China – SUA”;  Ben Todică – „Numerarul și viitorul omului”;  Florentin Smarandache – „Suntem deja paradox(i)ști fără să știm?”;  Marin Moscu – Poeme; Mihai Gându – „Despre canonic în literatură”;  Filip Tudora – „Picătură de pictură”.

Sumarul indică foarte clar amploarea tematică a ediției: istorie și identitate, literatură și canon, poezie, filosofie, muzică, arte plastice, cultură română și universală, dar și teme geopolitice și sociale contemporane. Este un număr care își asumă memoria, dar refuză să rămână captiv în trecut. De la problema canonului literar până la degradarea criteriilor de valoare din educație, revista pune față în față patrimoniul cultural și neliniștile prezentului.

Unul dintre textele importante ale ediției este studiul lui Nicolae Mareș, dedicat lui Nicolae Iorga, istoric literar și comparatist, o incursiune în personalitatea și opera celui care a reprezentat una dintre marile conștiințe culturale ale României. În aceeași zonă a recuperării identitare se înscrie articolul lui Ionuț Țene, consacrat etnogenezei românilor prin analiza limbii și concepției lui B. P. Hașdeu.

Gellu Naum, așa cum este și normal, ocupă, un loc privilegiat. Mihai Caba reconstituie traseul poetului suprarealist și contextul unei avangarde românești care a intrat în dialog cu marile mișcări europene. Este o recuperare necesară, mai ales într-un moment în care literatura riscă să fie redusă la formule de consum și la ierarhii dictate de vizibilitate.

Dar revista nu privește doar înapoi. Unul dintre cele mai apăsate semnale ale numărului vine din zona educației. În eseul „Pseudoștiința pe bani grei: colonialismul intelectual, mercantilizarea titlurilor și devalorizarea meritocrației în secolul XXI”, Nicolae Grigorie-Lăcrița atacă direct transformarea educației într-un mecanism dominat de interese mercantile. Textul este prezentat drept un veritabil „semnal de alarmă”, denunțând răsturnarea unei întregi scări de valori. Și aici apare una dintre frazele care dau tonul acestui demers: „Mi-am permis să citez aceste opinii spre a trezi curiozitatea cititorului și a-l invita să parcurgă întregul material.” Este, de fapt, o invitație care poate fi extinsă asupra întregului număr. „Constelații diamantine” nu livrează o lectură comodă. Pune întrebări, recuperează nume, readuce în discuție concepte și provoacă cititorul să-și verifice propriile repere.

Un alt moment cu puternică încărcătură afectivă îl constituie „Poem limbii române”, semnat de Al. Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor. Limba este privită nu ca simplu instrument de comunicare, ci ca depozitar al memoriei și al experienței colective. Imaginea ei ca „o casă” a identității românești conferă poemului o evidentă dimensiune confesivă și patriotică.

În paginile revistei își găsesc locul și două mari voci ale cântecului românesc, Mia Braia și Ioana Radu, evocate de Camelia Oprița în eseul „Surorile cântecului oltenesc”. Sunt două portrete feminine construite în contrast, dar unite prin forța expresiei artistice și prin legătura cu spațiul oltenesc.

Iar artele plastice completează această panoramă culturală. Constantin Brâncuși este readus în atenție prin medalionul semnat de Nicolae Mareș, în timp ce ediția este ilustrată cu lucrări ale artistei plastice Gabriela Călinoiu, căreia Filip Tudora îi consacră, la final, rubrica „Picătură de pictură”.

La toate acestea se adaugă poezie, eseu, critică literară, istorie, muzică, reflecții asupra societății și texte dedicate unor personalități ale culturii române și universale. Cu alte cuvinte, o hartă culturală fără granițe rigide, în care trecutul și prezentul se întâlnesc permanent.  Numărul 193 al revistei „Constelații diamantine” este, așadar, mai mult decât o simplă colecție de texte a unor autori cunoscuți. Este o pledoarie pentru cultură ca formă de memorie, discernământ și rezistență. Iar această ediție autumnală merită citită tocmai pentru că nu oferă răspunsuri prefabricate. Ea deschide ferestre către literatură, istorie și artă și, în același timp, ridică o întrebare esențială: Ce mai înseamnă astăzi valoarea într-o cultură care își caută reperele?

Un merit important al numărului prezentat aici îl reprezintă pluralitatea perspectivelor. Revista „Constelații diamantine” nu propune o singură paradigmă de interpretare, ci pune în circulație puncte de vedere diferite, de la cercetarea istorică și lingvistică la reflecția filosofică și eseistică, de la analiza literară la expresia poetică și artistică. În acest sens, demersul editorial poate fi înțeles ca o formă de interdisciplinaritate culturală, în care literatura comunică permanent cu istoria, filosofia, muzica și artele vizuale. „Constelații diamantine” își justifică statutul de revistă de cultură universală: prin deschiderea către spații culturale diverse, prin dialogul dintre generații și discipline și prin preocuparea constantă pentru apărarea și reevaluarea valorilor. Deviza „Per aspera ad astra” capătă astfel, dincolo de funcția sa simbolică, valoarea unei adevărate profesiuni de credință: cultura se construiește prin efort, prin memorie și prin exercițiul continuu al gândirii, ceea ce face Doina Drăguț și echipa domniei sale. Felicitări!

Gelu Dragoș, UZPR

Considerații culturale într-un nou număr al revistei „Constelații Diamantine”, Anul XVII, Nr. 7(191), Iulie 2026

Literatură, filosofie, istorie, artă și poezie se întâlnesc într-un nou număr al revistei „Constelații Diamantine”, Anul XVII, Nr. 7(191), Iulie 2026, redactor-șef  Doina Drăguț, secretar general de redacție Nicolae Mareș, publicație care continuă să promoveze dialogul dintre marile valori ale culturii române și universale. Cu un sumar divers și colaboratori consacrați, ediția recent apărută oferă cititorilor un itinerar intelectual de mare interes.

Deschiderea revistei este marcată de studiul semnat de Ovidiu Ghiduianu, care propune o perspectivă originală asupra lui Mihai Eminescu, analizând relația dintre vizionarismul Poetului Național și preocupările sale pentru științele exacte. Din aceeași sferă a reflecției culturale fac parte contribuțiile lui Mihai Caba despre Nicolae Steinhardt și ale Cameliei Suruianu dedicate operei lui Mircea Eliade, texte care invită la redescoperirea unor repere fundamentale ale spiritualității românești.

Prin sensibilitatea și rigoarea interpretării, Doina Drăguț („Jocul minții” și „Exercițiu de încetinire a timpului interior”) și Al. Florin Țene (despre cartea de aforisme ale lui C. Zărnescu) contribuie la promovarea valorilor autentice ale literaturii române contemporane, evidențiind rolul creatorului în dialogul permanent dintre cultură și spiritul interior.

Interesul pentru istoria ideilor și pentru patrimoniul cultural este ilustrat de studiile consacrate lui Ștefan Odobleja, precursor al ciberneticii, lui Constantin Brâncuși, precum și evocării anului 1926, unul dintre momentele fertile ale vieții culturale românești. La acestea se adaugă pagini despre paradoxismul lui Florentin Smarandache, întâlnirile memorialistice cu Iosif Constantin Drăgan, eseuri despre muzică, mitologie și dialogul dintre arte.

Critica literară ocupă un loc important în economia revistei. Sunt analizate volume și autori contemporani, între care Ovidiu Genaru, Geta Lipovanciuc și C. Zărnescu, în timp ce cronici și eseuri urmăresc dinamica poeziei actuale și raporturile acesteia cu celelalte forme de expresie artistică.

Criticul literar Gelu Dragoș recenzează volumul „Sonore” ale poetului băimărean Ștefan Herțeg, și este apreciat ca o creație lirică de mare valoare, în care poezia și muzica se împletesc armonios, transformând instrumentele muzicale și marile personalități ale muzicii în simboluri ale frumuseții, spiritualității și emoției artistice.

Generosul grupaj liric reunește autori din România și din străinătate, precum: Radu Șerban, Mircea Dorin Istrate, Jerzy Ficowski, Luca Cipolla, Adrian Grauenfels, Konstanty Ildefons Gałczyński, Florica Bățu Ichim, Dumitru Ichim și Corneliu Vasile, confirmând vocația internațională a publicației și deschiderea sa către diversitatea sensibilităților poetice.

Prin echilibrul dintre cercetarea umanistă, critica literară, creația artistică și evocarea marilor personalități ale culturii, Constelații Diamantine își păstrează identitatea de revistă culturală de prestigiu, care a trecut de mult timp granițele României. Noul număr oferă cititorilor nu doar informație culturală și analiză critică, ci și prilejul unei întâlniri autentice cu literatura, arta și valorile spirituale, confirmând rolul major al publicației în peisajul revuistic românesc contemporan. Felicitări!

Gelu DRAGOȘ, UZPR

Semnal editorial - Volumul ,,Cornel Udrea: între două zâmbete, o eternitate. In memoriam"

 

Eternitatea dintre două zâmbete

sau

,,Cornel Udrea. Între două zâmbete, o eternitate"...

Motto:

,,Există persoane a căror prezență nu poate fi măsurată doar în ani, ci și în ecoul lăsat în urma lor. Cornel Udrea a fost unul dintre acești oameni rari, un creator care a înțeles că viața, în toate formele sale - de la bucuria ludică a umorului, până la profunzimea meditației dramatice - este cea mai prețioasă materie primă a artei".

Mariana Moga

Sub directa și minuțioasa supraveghere a scriitoarei Mariana Moga, a ieșit din tipar, volumul amintit, ,,Cornel Udrea. Între două zâmbete, o eternitate - in memoriam", în condiții grafice de excepție. Volumul, a apărut la Editura Castrum de Thymes, 2026, ISBN 978-630-380-007-3, 96 p., repet, coord. Mariana Moga, având pe coperta 1 și 4, poză Cornel Udrea, realizată de Laurențiu Bădicioiu (coperta 1), iar pentru coperta IV, a fost selectat un text, plus foto, preluare din ziarul ,,Făclia": ,,Aniversări clujene. Cornel Udrea - omul care face cuvintele să zâmbească (interviu)".

Coordonarea acestui proiect, scriitoarea Mariana Moga, scrie ,,în loc de prefață', în articolul numit ,,Vocea care a scris, scriitorul care a rămas în unde", următoarele: ,,Însă, pentru mulți, Cornel Udrea rămâne inseparabil de radio. Undele radiofonice au fost instrumentul său de a ajunge, direct și cald, în casele și în viața noastră. Vocea sa era un reper, o constantă a bunului gust și a inteligenței, demonstrând că radioul poate fi, dincolo de informare, un spațiu de înaltă cultură și de empatie autentică", (p. 7).

,,Tăcerea vine și pleacă

fără să știi;

imposibil de implorat

cerul care

ne privește în ochi

cu mirare

când steaua numelui

se deschide în rai", afirmă scriitoarea Carmen Tania Grigore, în poezia ,,Dintr-o viață în alta", (p. 16), iar renumitul scriitor Nicolae Băciuț, în ,,Clepsidra cu sentimente", afirmă: ,,L-am cunoscut pe Cornel Udrea și atunci când a râs și atunci când a plâns, dar având mereu la purtător iubirea de oameni, de adevăr și frumos. Prezența lui era tonifiantă, nu aveai timp să simți că trece timpul oricum", (p. 18).

Simona Mihuțiu, scrie despre ,,Vindecarea cuvântului de tristețe", iar coordonarea acestui proiect, Mariana Moga, îi dedică un poem, numit ,,Din amfiteatrul zâmbetului crud", din care redau ultima strofă:

,,E un nume scris în fila veșniciei,

Printre pași grăbiți nu piere ce-a lăsat,

Rămâne stăpân pe țărmul comediei

Și în mii de inimi, în veci, va fi păstrat", (p. 24), în timp ce, președintele național al Ligii Scriitorilor Români, scriitorul Al. Florin Țene, spune: ,,Cornel Udrea - un spirit ludic al Clujului". Dorel Cosma, realizează un ,,Remember - Cornel Udrea", în timp ce poetul Cornel C. Costea, îi dedică maestrului, în memoriam, patru strofe, adunate în poezia ,,E ziua cea dintâi. Scriitorului Cornel Udrea, după spectacolul Maraton - Radio Cluj, la 70 de ani, în ziua echinocțiului de primăvară".

Vâlceanca Zenovia Zamfir, renumită și talentată scriitoare, care l-a și cunoscut personal (cunosc și știu!), afirmă că pentru Cornel Udrea, ,,Umorul înseamnă potrivire între suflet și realitate", iar poeta Ștefania Petrov, îi dedica un poem, ,,In Memoriam Cornel Udrea", din care preiau strofa întâi:

,,S-a stins o voce caldă-n glumă fină,

Lăsând pe pagini sâmburi de lumină,

Maestru blând, ce-a refuzat să creadă.

Că viața e o simplă mascaradă", (p. 35). Clujeanca mea dragă, prof. dr. Maria Vaida, scrie, printre altele, următoarele rânduri: ,,Personalitate marcantă a Clujului cultural din ultima jumătate de veac, a celor două secole în care a trăit, regretatul Cornel Udrea mi-a oferit prilejul de a-mi adresa un elogiu pentru monografiile pe care le publicasem până la data întâlnirii noastre", (p. 36), iar Vasile Bele (în speță, eu!), printr-un poem, îmi exprim durerea pierderii Marelui Cornel Udrea. Poemul l-am numit metaforic ,,Plânge scena", mulțumind coordonatoarei Mariana Moga, pentru că a admis spre publicare și tipărire, acest poem - respect și prețuire adâncă...

Camaradul și omul de televiziune, dar și interpret de muzică populară, Ovidiu Putea Someș, îl numește pe Cornel Udrea ,,Omul la timpul potrivit", afirmând: ,, L-am invidiat pentru puterea de a scrie și de sprinteneala cu care punea în scenă un spectacol de umor", (p. 43), în timp ce, scriitoarea Elena Obrinteschi, îi dedică un portret literar în acrostih. Felicitări, pentru ideea absolut minunată. Întocmai am procedat și eu, crezând și asumându-mi imaginea portret literar în acrostih.

Fondatorul și coordonatorul postului Radio TV Unirea International, scrie: ,,Uneori, oamenii ne marchează profund. Nu sunt cei care vorbesc cel mai mult, sunt cei care știu să lase în urmă o liniște plină de sens. O liniște care nu apasă, ci rămâne vie în tine mult timp după ce întâlnirea s-a încheiat. Cornel Udrea, a fost, pentru mine, unul dintre acei oameni", (p. 46), iar poeta Nastasica Popa, îi dedică poemul ,,Maestrului Udrea".

Între regretatul Cornel Udrea și scriitorul George Smarandache, se pare că a fost ,,O prietenie de decenii", iar despre câteva ,,Amintiri sculptare în suflet", scrie Luminița Postolache.

Poetul Cristinel Badea, prin patru strofe (patru catrene!), ne face mărturisire când și cum l-a cunoscut, poezie intitulată, chiar așa: ,,Ne-am cunoscut la Boghiș", urmată de o dedicație ,,Lui Cornel Udrea":

,,Te port în gând și-n suflet amintire,

Umorul tău nicicând nu se va stinge,

Chiar dacă te-ai ascuns de-a mea privire,

Uitarea-mi niciodată nu te-atinge", (p. 65).

Ca o completare, Carmen Tania Grigore, într-un articol, aduce ,,Pios omagiu și neuitare", Maestrului Udrea. La fel procedează, și Nastasica Popa, afirmând că: ,,Îngerii sunt printre noi. Ei ne-au fost prieteni", iar scriitoarea Mariana Moga, mai adaugă un poem - ,,Ecoul care nu pleacă. In memoriam Cornel Udrea", spunându-ne;

,,Și noi,

cei care l-am citit,

l-am ascultat

sau doar l-am simțit

în felul de a fi,

știm că nu e finalul.

E doar o pauză

între două replici,

fără a le uita", (p. 60).

Alt clujean, alt anotimp - Ovidiu Vasile, ne oferă ,,Mărturia unui discipol. In memoriam Cornel Udrea", iar vocea Ștefaniei Petrov, continuă cu ,,Lecția de zbor a unui condei înmuiat în umor", folosind următorul motto: ,,Când cerneala se termină, începe lumina", (p. 64), dar și cu poemul ,,Amintiri neprețuite", din care redau atât:

,,Îmi amintesc scena,

emoția care nu mai încăpea în cuvinte

și felul în care el părea deja sosit

în mijlocul luminii,

acolo unde pentru mine totul era încă o încercare", (p. 72).

Maramureșeanul prof. Gelu Dragoș, în semnalul său numit: ,,Cornel Udrea - eleganța umorului și noblețea prieteniei", afirmă: ,, Pentru cei care l-au cunoscut, maestrul Cornel Udrea, rămâne nu doar autorul unor texte memorabile, ci și un model de rafinament sufletesc și de generozitate intelectuală", (p. 67), iar scriitoarea Mihaela Dana Chioariu, ne vorbește despre ,,Cornel Udrea și expresiile sale zâmbitoare". Supra, vorbeam despre un portret literar în acrostih. Și eu i-am dedicat unul. Îl veți găsi în volum...

Constanța Tanți Triță, o bună prietenă și o foarte talentată scriitoare, ne invită să-i fim părtași la drum, ,,În amintirea unui spirit ales - Cornel Udrea", iar Cornel C. Costea, scrie poemul: ,,Privind adânc. Scriitorului Cornel Udrea". Coordonatoarea proiectului, scriitoarea Mariana Moga, realizează ,,Portretul lui Cornel Udrea. Ironie, luciditate și spirit ludic", urmat de articolul semnat de către Simona Mihuțiu, numit: ,,Despre Cornel Udrea", afirmând: ,,Încă de la început am remarcat aparenta sobrietate a lui Cornel Udrea, surprinzătoare pentru un umorist, o seriozitate degajată prin întreaga lui făptură", (p. 79).

,,Acolo unde timpul și-a depus demisia,

există o tabără unde lumina nu se stinge niciodată.

Deși e cer, tăcerea e-n concediu fără plată,

e o efervescență continuă de manuscrise și calambururi ce refuză categoric să intre în arhiva raiului", mai adaugă, cu rafinament, regret vizibil și talent, poeta Ștefania Petrov, în poezia: ,,Tabăra de creație din cer. Mic tratat de indisciplină celestă", (p. 81). Urmează Cristinel Badea, cu un articol: ,,Despre Cornel Udrea" și încă un poem, numit metaforic: ,,Oameni cu sufletul în palme. Lui Cornel Udrea", semnat de către poeta Elena Obrinteschi, din care citez a treia strofă:

,,Ca dramaturg, poet și umorist,

A întâlnit literatura-n colț, desculță

Și povestea cu glasul cald, dar trist,

De cadre incapabile s-o-nalțe", (p. 85).

Volumul ,,Cornel Udrea: între două zâmbete, o eternitate. In memoriam", are și o Anexă foto, foarte frumos oglindită în contextul literar. Anexa, cuprinde câteva dintre realizările literare ale maestrului Cornel Udrea, dar și aspecte din viața de zi cu zi, a regretatului Actor și Umorist, Poet și Dramaturg... un dialog extrem de interesante și de o sensibilitate aparte.

Finalul doresc să aparțină, Marelui Maestru! Prin urmare, voi finaliza, citând de pe coperta spate, câteva gânduri, ce aparțin Omului, Actorului, Poetului, Dramaturgului - Cornel Udrea, cuvinte, rostite și rămase în arhiva de aur a literaturii, cuvinte care plâng și râd, cuvinte care vindecă: ,,Nu oricine poate să scrie umor. Să faci cuvintele să zâmbească, să trăiască o altfel de viață decât trăiesc în poezie, sau în teatru, sau în proză, e greu. Dar merită! A fost o plăcere și gândul că oamenii citesc, ascultă umor, m-a făcut să mă simt bine, să mă simt împlinit. Am avut întotdeauna ușurința scrisului. (...) Eu scriu tot timpul în gând. Și noaptea visez umor, mă scol și pun pe hârtie. Fac asta de zeci de ani, somn întrerupt, un somn creator și adorm la loc liniștit". Da! Acesta este, a fost și va rămâne, Cornel Udrea. Regret trecerea lui și îl rog pe Bunul și Dreptul Dumnezeu, să îl răsplătească înmiit cu lumină, convins fiind că și în cerescul rai, Maestrul Cornel Udrea, nu se dezice...

Mariana Moga! Distinsă și bună prietenă, ești o minune și faci minuni. Una dintre aceste ,,minunate-minuni" este acest volum, este acest extraordinar de reușit proiect, la care te-ai angajat, cu respect, responsabilitate și asumare, cu acribie și prețuire adâncă față de Omul - Cornel Udrea, convins fiind că din Cer, îți mulțumește și se bucură.

Felicitări, tuturor celor care au răspuns acestei inițiative, proiectului și care au lăsat, (fugar sau nu, dar cu siguranță toate au pornit din inimă), un gând din bucuria întâlnirii cu acest Mare Om și Umorist - Cornel Udrea. Fiecare, are imaginea unui înger, a unui om între oameni și regretăm Marea Plecare, dar știm că nu ne putem opune voinței lui Dumnezeu.

Maestre, ești un fericit, acolo în Rai! Te-ai revăzut cu mulți dintre prietenii grăbiți și ei, spre cer...

Oriunde ai fi, uneori mă uit spre cer, mă uit înspre stele, și cred că una dintre acestea ești Dumneata, cel care ne vede, ne aude, ne îmbrățișează cu brațe de lumină... Drum lin înspre Lumina Învierii!

Vasile Bele / UZPR

Chiuzbaia, iunie 2026

Semnal editorial - Antologia „Gustul și aroma poeziei”

 

Cu bucurie semnalăm apariția celei de a opta antologii a Filialei București Poezie a Uniunii Scriitorilor din România - GUSTUL ȘI AROMA POEZIEI, Editura NEUMA, 2026.

Volumul cuprinde creațiile a peste șaizeci de poeți și este coordonat de către distinsul scriitor bucureștean Horia Gârbea, președintele filialei.

Felicitări, tuturor!

GDL

Semnal editorial

 

Semnal editorial - „Cornel Udrea: Între două zâmbete, o eternitate” (coordonator Mariana Moga)

 A apărut volumul colectiv „Cornel Udrea: Între două zâmbete, o eternitate”, editura Castrum de Thymes Giroc, director Daniel Luca, coordonator volum Mariana Moga. Printre semnatarii volumului se numără numeroase personalități ale vieții culturale românești și mulți alți colaboratori apropiați ai maestrului Cornel Udrea: Carmen Tania Grigore, Nicolae Băciut, Simona Mihutiu, Al. Florin Tene, Dorel Cosma, Zenovia Zamfir, Stefania Petrov, Maria Vaida, Gelu Dragoș, Ovidiu Purdea Someș, Ioan Godja, Vasile Bele, Luminita Postolache, Cristinel Badea, Nastasica Popa, Ovidiu Vasile, Mihaela Dana Chiariu, Constanța Tanțy Triță, Cornel Costea, Elena Obrinteschi, Mariana Moga, George Smarandache ș.a.

Volumul „Cornel Udrea – Între două zâmbete, o eternitate”, reprezintă un amplu omagiu adus scriitorului, dramaturgului, publicistului și umoristului clujean Cornel Udrea. Cartea este prezentată ca un album-document memorialistic, reunind evocări, mărturii, studii și fotografii dedicate personalității și operei sale.

Volumul are o valoare documentară și afectivă deosebită, fiecare autor contribuind la conturarea unui portret complex al lui Cornel Udrea – omul de cultură, umoristul, jurnalistul și prietenul. Potrivit prezentărilor apărute după lansare, lucrarea reunește perspective diverse și numeroase fotografii, constituindu-se într-o importantă contribuție la păstrarea memoriei culturale a unuia dintre cei mai reprezentativi umoriști și publiciști ai Transilvaniei contemporane. Mărturiile, evocările și studiile reunite între coperțile sale recompun imaginea unui spirit luminos, a cărui operă și prezență continuă să inspire dincolo de timpul vieții. Mulțumim Mariana Moga!

Pe coperta ultimă aflăm crezul marelui dispărut: „Nu oricine poate să scrie umor. Să faci cuvintele să zâmbească, să trăiască o altfel de viață decât trăiesc în poezie, sau în teatru, sau în proză, e greu. Dar merită! A fost o plăcere și gândul că oamenii citesc, ascultă umor m-a făcut să mă simt bine, să mă simt împlinit. Am avut întotdeauna ușurința scrisului. (...) Eu scriu tot timpul în gând. Și noaptea visez umor, mă scol și pun pe hârtie. Fac asta de zeci de ani, somn întrerupt, un somn creator și adorm la loc liniștit.”

Gelu Dragoș, UZPR

Semnal editorial - Carte Flaviu Claudiu Mihali

 

„În oglindă

ochii goi

nu mai e nimeni

care să-și dea masca jos

doar eu

cel de ieri”  

(Flaviu Claudiu Mihali, „Clovnul”)

 A apărut recent, la Editura „Casa Cărților”, volumul de versuri „Cicatrici”. Autorul este Flaviu Claudiu Mihali, poet, publicist, editor. Când rostim numele lui, gândul ne  zboară spre publicațiile, din toate colțurile țării,  ce îl găzduiesc, cu precădere Revista „Neuma” și Revista „Nord Literar”,  din redacția căreia face parte. Dar, cum ieri a fost „Ziua Internațională a Libertății Presei”, pot să afirm că doar libertatea poate  „priponi”  un spirit viu, cum este cel flavio-claudio-mihalian. Mă bucur că face parte din Cenaclul Scriitorilor din Maramureș,  ca urmare  îl așteptăm,  în cadrul cenaclier să își lanseze cartea,  apărută în condiții excelente; Design copertă: Flaviu Claudiu Mihali. Prefața este semnată de doamna prof. dr. Delia Muntean, iar ilustrațiile aparțin doamnei Elena Ilash,  poetă, sculptoriță, graficiană, ilustratoare de carte și scenografă. Felicitări!  Succes cărții!

Florica BUD, 

președintele Cenaclului Scriitorilor Maramureș

Semnal editorial - Simona MIHUȚIU „Fuioare otrăvite”

                                      FUIOARE OTRĂVITE , de Simona Mihuțiu (ed. Total Publishing)

Spicuiri din testimoniale

Mihaela P.: „E ceva "seducator" în ceea ce scrii, sincer. Povestea in sine, mitologia care m-a fascinat, trâirile rãmase la sfârsitul lecturii, au fãcut "pachetul"all-inclusive...”

Florina S.: „Minunată lectură! A lăsat în mine nevoia de meditație... Voi recomanda cartea elevilor mei!”

Valeria V.: „Recomand cu căldură "Fuioare otrăvite", romanul Simonei Mihuțiu, ,pe care, dacă începi să-l citești, nu-l mai lași din mână! E o carte a destinului,o poveste fascinantă despre iubire, loialitate, dar și despre trădarea și suferința în iubire. O dramă existențială.

Autoarea percepe cu o mare sensibilitate diversitatea relațiilor dintre oameni și felul în care se manifestă personalitățile celor implicați. Abordează relațiile în familie între părinți - copii și relatiile dintre cele două surori,Amalia și Malvina,foarte complicate , de atașament, datorită legăturii de sânge,dar și de ostilitate,invidie,ură și trădare,care generează stări conflictuale,suferință, regrete.

Remarcăm talentul scriitoarei, simțul realității și analiza psihologică, adâncă, profundă ,a personajelor.

Încă o carte care îi confirmă talentul și calitățile de scriitoare ale Simonei Mihuțiu!”

√ Cărțile autoarei se pot comanda de la Libris și Cărturești:

https://bit.ly/carturesti-carti-Simona-Mihutiu

https://bit.ly/libris-carti-simona-mihutiu

Semnal editorial - Flaviu Claudiu MIHALI - „Cicatrici”, prefață dr. Delia Muntean

 În curând la Editura Casa Cărților: volumul de versuri „Cicatrici” semnat de Flaviu Claudiu Mihali, cu o prefață semnată de Delia Muntean și cu grafica Elenei Ilash, coperta realizata de autor.

Cităm din prefața doamnei critic literar Delia Muntean:

„Volumul de acum, denumit «Cicatrici» și editat la Casa Cărților, rămâne în bună parte fidel problematicii din culegerile recente: criza identitară, timpul, societatea românească după ’89, condiția poetului, poezia ca formă (vulnerabilă, totuși) de rezistență și supraviețuire, libertatea, memoria, trauma individuală și cea colectivă, iubirea, creativitatea umană versus inteligența artificială, spectacolul mediatic. Observăm aceeași grijă pentru concentrarea și tensionarea imaginii, cu impact asupra curgerii – aproape tăioase, răpăitoare – a stihului/a ideii și cu rezonanță în sensibilitatea cititorului. Acestuia din urmă nu i se propune o experiență confortabilă, o „lectură-torpoare” (dacă împrumutăm o metaforă a lui Mircea Nedelciu, teoreticianul), ci mai degrabă un exercițiu de confruntare a perspectivei personale cu privirea, lucidă adesea până la cruzime, a autorului.
Atitudinea lirică rămâne, așadar, una „dură”, aspect sesizat și de Ion Papuc în rândurile ce escortează culegerea anterioară.”

gdl

SEMNAL EDITORIAL - GRIGORAȘ CIOCAN

În drum spre tipar - volumul „Trăiesc în Amintiri", autor Grigoraș Ciocan

sau

„Amintiri care trăiesc"...

(scurt cuvânt de întâmpinare)

 

Mereu surprinzător, scriitorul Grigoraș Ciocan, fapt ce spune multe. Sau, altfel spus, autorul Grigoraș Ciocan, se ține de cuvânt. De această dată, ne propune, un volum de proză, în care și-a adunat amintirile din anii tinereții. Le-am parcurs și am rămas plăcut impresionat. „Povestea bunicilor mei", „La film cu vecinul Iulian", sau „Amintire de la Orăștie", „Amintiri din armată", dar și celelalte, stârnesc hazul și interesul pentru lectură, mai ales pentru cei care au trecut prin perioada aceasta, când, încă, se mai făcea armata.

Aș generaliza, și aș rosti, cu încredere, că fiecare, avem câte o astfel de amintire - ba cu bunicii, ba din armată. Uite că, Grigoraș Ciocan, cu asumare și mult curaj, ne pune în fața faptului împlinit. Mai răsfoiesc manuscrisul și aflu alte lucruri frumoase - despre perioada când a fost la muncă în străinătate. Cu siguranță a fost o perioadă ce nu poate fi uitată. O perioadă de dor și amar, ce și-a pus amprenta asupra tuturor celor din familie - soția, copiii, părinții. Știam dintr-un alt volum despre acestea, ba chiar am participat la o lansare de carte, în minunata Țară a Lăpușului, într-un trecut an. Atunci i-am cunoscut familia - o familie frumoasă, creștină, cu frică de Dumnezeu și cu credință. Doamne, cum trec anii! Doamne, cum trecem noi!

Temerar și dezinvolt, Grigoraș Ciocan, ne mărturisește prin ce momente a trecut, de-a lungul timpului: „Am scris puțin din amintirile mele trecute, ca să le citească cei care m-au cunoscut și iubit. Nu am multă carte și nici nu mă țin că sunt pictor sau un poet. Sunt un om din popor cu un puțin har care mi l-a dat Bunul Dumnezeu și Lui, îi mulțumesc. Și la câțiva prieteni - Nelu Danci, Augustin Neaga, Vasile Bele și Ioan Romeo Roșianu - toți poeți și scriitori", afirmă înspre final, eu preluând citatul.

În partea a doua a volumului, „apare", poetul Grigoraș Ciocan - bancuri versificate (a se vedea „Visul", „Ce atâta grabă" sau „Ion și Mărie" și nu numai!), poezii religioase („Cred într-un singur Dumnezeu", sau „Fiecare avem o cruce"), dar și câteva „versuri alese", publicate în volume, în anii trecuți. Plăcut surprins am rămas, de noua abordare poetică - acrostihul (câteva portrete literare, unor prieteni de suflet - Gelu Dragoș sau Nelu Danci. Ba chiar și eu sunt „beneficiarul" unui astfel de portret literar, motiv pentru care aduc adâncă mulțumire. Știam despre acestea, pentru că le-am publicat și în revista „Din vatra satului", în care scriitorul/autorul/poetul Grigoraș Ciocan publică destul de des.

„Întorcând anii", un volum semnat de către Grigoraș Ciocan, a fost premiat, în cadrul proiectului „Premiile revistei Din vatra satului" - este vorba despre un proiect demarat în anul 2024 - „Cărți și reviste premiate". Felicitări, scriitorului pentru râvna și ambiția de a se face cunoscut, de a creea, de a tipări sau publica - lucruri frumoase sufletului.

Tipărind sau publicând, clar, a stârnit interesul criticilor, care l-au apreciat, fiecare în felul său. Amintesc, în grabă câteva nume: prf. drd. Petronela Apopei (RIP), prof. Gelu Dragoș, prof. Olimpia Mureșan, dr. Adriana Crăciun, prof. Valentin Lupea, scriitoarea Dana Zen, prof. dr. Terezia Filip, Ionel Sima (RIP), Gheorghe A. Stroia sau Ioan Romeo Roșianu (RIP). Au mai fost și alții care au dorit să scrie câte ceva despre activitatea literară a scriitorului Grigoraș Ciocan, mulțumindu-le, tuturor și fiecăruia în parte.

Mă văd „obligat", într-o formă sau alta, să repet (scriind) ce am afirmat cu multă vreme în urmă, atunci când l-am cunoscut personal (citez din mine!): „Grigoraș Ciocan, va continua să ne surprindă!". Și, uite, că asta face! Și,așa va face! Felicitări, Grigoraș Ciocan, și pentru această apariție editorială.

Partea cea mai interesantă, afirm eu, este faptul că volumul mai cuprinde câteva lucrări de pictură și grafie, semnate de către Grigoraș Ciocan și... (surpriza maximă!), nepoata acestuia - Sonia Cristina Marc. Iată, un minunat „dialog", bunic-nepoată, care, uimește și încântă în același timp. Amândurora, se cuvine, a le transmite sinceritatea felicitărilor!

Vorba românului „așchia nu sare departe de trunchi", se adeverește, nu-i așa? Până la urmă, acest volum, se dovedește a fi, un document, o frântură din viața familiei Ciocan. Dacă ar fi să rostesc doar trei cuvinte, despre volum și autor(i), acestea ar fi: eleganță, bucurie, frumos!

Felicitări, nepoatei autorului, Sonia Cristina Marc - succes în toate cele propuse!

Felicitări, autorului! Poți fi mândru (și sigur ești!), că ai o asemenea nepoată.

Recomand, volumul…

Așa ca pentru final, mai în glumă, mai în serios, parafrazând, un „clasic în viață", „încă o întrebare", vin și întreb: „care este următoarea provocare"?

Chiuzbaia, 31 martie 2026

 

P.S. - dacă este poveste și poezie, atunci să fie și poezie-acrostih de poveste...

 

TRĂIESC ÎN AMINTIRI* - acrostih

(* cel mai recent volum semnat de către scriitorul Grigoraș Ciocan)

 

Timpul își așteaptă visele în

Roua zorilor necălcată decât de

Ăst răsărit de catifea.

Inima unui nufăr împreună cu

Euterpe adună umbra tinereții din

Speranța cuvântului - șoapta și

Clipa cern tăcerea mieilor...

 

Încă o sărutare pictată cu zâmbet

Netrist înflorește în amonte...

 

Azi, trupul foșnetului de vânt

Miroase a primăvară

Iar adevărul țese verdele-miracol al

Noilor cuvinte din limpezimea mirului.

Te-am pus în următorul dans, privire,

Inima și-a început urcarea înspre lumina unui

Răsărit albastru - scara colindului își cere

Iertare refrenului pașilor rătăciți...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).

                                                              Vasile Bele, UZPR

 

Semnal editorial - SONORE de ȘTEFAN HERȚEG

 

În curând!

Volumul de versuri ,,Sonore", ce aparține prof. Ștefan Herțeg. Felicitări!

ȘTEFAN HERȚEG - acrostih

(portret literar)

Și am chemat stejarii! Mi-a răspuns

Tăcerea din umbra lor și visul lui

Erato - urmează zborul înspre lumina cuvântului -

Fără să ascult cântecul gândului

Am tivit șoaptele zorilor cu rouă

Necălcată - doar pentru întâiul ghiocel...

Hora pașilor așteaptă nuferii - să se

Elibereze din refrenul zorilor - iar

Rodul dansului să își scrie în timp

Ținut în palmele vântului cel mai curat anotimp - azi,

Este despre întâiul sărut dăruit mirului, cu

Grija de a nu fi strivit...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).

SONORE* - acrostih

(* numele celui mai proaspăt volum de versuri, semnat de către prof. Ștefan Herțeg)

Seva gândului din

Ochii curcubeului

Nu așteaptă visele tăcute. La

Orizont zorile își țes, cu

Rugăciune, șoaptele nerostite - doar

Euterpe strânge umbra dansului în brațe...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).

VASILE BELE,

Chiuzbaia, 17 martie 2026