Volumul „Liga Scriitorilor Români – 20 ani în slujba culturii române”, coordonat de Gavril Moisa și apărut în anul 2026 la Editura Napoca Star din Cluj-Napoca, reprezintă mai mult decât o carte aniversară. Este, în esență, un document de istorie literară contemporană, o radiografie a activității unei organizații profesionale și, în același timp, o mărturie despre continuitatea vieții culturale românești în primele decenii ale secolului al XXI-lea.
Sub genericul latin „Cultuire semper in virtute Dei”, cartea fixează în pagini tipărite două decenii din existența Ligii Scriitorilor Români (LSR), organizație întemeiată la Cluj-Napoca în anul 2006. Volumul are, prin urmare, o importantă valoare documentară, deoarece conservă nume, evenimente, proiecte, publicații, filiale, premii, interviuri, portrete și rapoarte de activitate care alcătuiesc împreună memoria instituțională a Ligii.
Structura volumului este amplă și diversă. Încă din primele pagini sunt prezentate reperele fundamentale ale organizației: organele de conducere, imnul, membrii fondatori, filialele și revistele editate sub egida Ligii. Aceste elemente conferă cărții caracterul unui document de arhivă, destinat nu numai membrilor organizației, ci și cercetătorilor interesați de fenomenul literar românesc contemporan.
Un loc important îl ocupă studiul semnat de Al. Florin Țene, „Liga Scriitorilor Români: repere istorice și activitate instituțională (2006–2026)”. Textul contribuie la înțelegerea genezei și evoluției organizației, urmărind transformarea unei inițiative culturale într-o structură cu activitate națională și internațională.
Cartea demonstrează că o organizație literară nu se definește numai prin numărul membrilor săi, ci mai ales prin proiectele pe care le inițiază, prin revistele pe care le editează, prin manifestările culturale pe care le organizează și prin solidaritatea intelectuală pe care o creează.
Din informațiile cuprinse în volum se desprinde imaginea unei organizații preocupate de promovarea literaturii române și de susținerea creatorilor. Activitatea Ligii este prezentată ca un fenomen cultural complex, care depășește simpla apartenență administrativă la o asociație profesională.
Filialele din diferite centre ale țării demonstrează caracterul descentralizat și dinamic al organizației. Rapoartele de activitate ale filialelor din Arad, Buzău, Olt, Iași, Vâlcea, Mureș și din alte spații culturale oferă imaginea unei rețele literare care funcționează prin inițiative locale, cenacluri, lansări de carte, întâlniri cu cititorii, concursuri, reviste și proiecte culturale.
Această dimensiune este deosebit de importantă pentru cultura română contemporană. Literatura nu se naște exclusiv în marile centre academice, ci și în spațiile culturale locale, acolo unde scriitorii, profesorii, jurnaliștii și iubitorii de literatură mențin vie legătura dintre carte și comunitate.
O constantă a volumului este prezența personalității lui Al. Florin Țene, fondator și președinte național al Ligii Scriitorilor Români. Portretul său instituțional și literar se conturează atât prin propriile texte, cât și prin mărturiile altor autori.
Din ansamblul cărții se desprinde imaginea unui scriitor care a înțeles cultura nu numai ca act individual de creație, ci și ca responsabilitate comunitară. Înființarea unei organizații, susținerea filialelor, promovarea scriitorilor, editarea revistelor și organizarea manifestărilor culturale presupun o activitate perseverentă, deseori mai puțin vizibilă decât opera literară propriu-zisă.
În acest sens, volumul devine și o mărturie despre munca instituțională din spatele fenomenului literar.
Studiile despre rolul Școlii Ardelene în promovarea limbii române, despre obținerea aprobării pentru sărbătorirea Zilei Limbii Române și despre diploma „Gloria Limbii Române” evidențiază o preocupare constantă pentru apărarea și cultivarea limbii naționale.
Una dintre valorile importante ale cărții este aceea că activitatea Ligii este pusă în legătură cu probleme mai largi ale identității culturale românești.
Limba, literatura, memoria istorică și tradiția constituie repere recurente. Astfel, volumul nu se limitează la o cronică administrativă a organizației, ci se deschide spre o problematică mai largă: locul culturii române în societatea contemporană.
În această perspectivă trebuie înțelese și textele referitoare la Ziua Culturii Naționale, la Ziua Limbii Române și la promovarea valorilor literare românești.
Cartea sugerează că identitatea culturală nu este un concept static, ci unul care trebuie permanent cultivat prin educație, lectură, creație și transmiterea memoriei de la o generație la alta.
Interviurile incluse în volum, între care se remarcă dialogurile cu Gavril Moisa și cu Al. Florin Țene, au o funcție importantă în construcția cărții.
Interviul permite pătrunderea dincolo de documentul oficial, oferind cititorului acces la motivațiile, proiectele și concepțiile celor implicați în activitatea Ligii. Într-o istorie literară viitoare, asemenea mărturii pot deveni surse importante pentru reconstituirea climatului cultural al epocii.
Memoria orală, consemnată prin interviu, completează documentul instituțional și îi conferă volumului o dimensiune testimonială.
O secțiune semnificativă este reprezentată de „Portrete de scriitori”. Sunt prezentați autori precum Mihaela CD, Florentin Smarandache, Johnny Ciatloș-Deak, Ionuț Țene, Doina Moritz, Zenovia Zamfir, Luci Trușcă, alături de alți membri și colaboratori ai Ligii.
Această galerie are o dublă funcție. Pe de o parte, individualizează personalitățile care contribuie la existența organizației; pe de altă parte, oferă o imagine asupra diversității literaturii contemporane.
Scriitorii apar nu ca simple nume într-un catalog, ci ca personalități cu preocupări, biografii și proiecte proprii. Prin urmare, volumul construiește treptat o memorie colectivă a unei generații literare.
Un alt capitol de interes este cel dedicat revistelor și publicațiilor editate de Liga Scriitorilor Români.
În cultura română, revista literară a avut întotdeauna un rol esențial. Ea este spațiul în care se întâlnesc creația, critica, eseistica, informația culturală și dezbaterea de idei.
Prin revistele sale, Liga contribuie la menținerea unui circuit al comunicării literare. Aceste publicații devin, în timp, arhive vii ale activității culturale, în care pot fi recuperate nume, texte, evenimente și idei.
Volumul acordă atenție și activităților concrete prin care literatura este adusă în mijlocul publicului. Premiile anuale, taberele de creație, cenaclurile și manifestările culturale constituie forme de stimulare a creației și de apropiere a scriitorului de cititor.
Deosebit de interesantă este prezentarea „Taberei Naționale de Creație – Caravana Culturii”, proiect care sugerează o concepție dinamică asupra culturii: literatura trebuie să circule, să ajungă în comunități și să creeze legături între oameni.
Cultura nu rămâne astfel închisă între zidurile unei instituții, ci devine un act de comunicare publică.
Ultima parte, dedicată „Cărții de onoare”, are o valoare simbolică deosebită. Numele înscrise acolo reprezintă memoria umană a celor două decenii de existență.
O instituție culturală nu este alcătuită doar din statute, sedii și documente, ci mai ales din oameni. Prin urmare, înscrierea numelor în cartea de onoare reprezintă un act de recunoaștere și, totodată, de conservare a memoriei.
Din punct de vedere metodologic, cartea coordonată de Gavril Moisa poate fi citită pe mai multe niveluri.
Mai întâi, ca istorie instituțională a Ligii Scriitorilor Români.
În al doilea rând, ca antologie de texte despre scriitori și activități culturale.
În al treilea rând, ca document de istorie literară contemporană, prin consemnarea unor nume, evenimente și proiecte care vor putea fi cercetate ulterior.
În fine, volumul poate fi privit ca o carte a memoriei culturale, deoarece fixează în timp ceea ce, fără un asemenea demers editorial, s-ar putea pierde în efemeritatea cotidianului.
„Liga Scriitorilor Români – 20 ani în slujba culturii române” este o carte aniversară cu o importantă funcție documentară și memorialistică. Prin bogăția materialului, diversitatea autorilor și amploarea informațiilor, volumul reconstituie două decenii din activitatea unei organizații care și-a propus să contribuie la promovarea literaturii și culturii române.
Meritul coordonatorului Gavril Moisa constă în reunirea unor materiale diverse într-o construcție editorială care permite cititorului să urmărească evoluția Ligii din 2006 până în 2026.
În același timp, volumul pune în evidență rolul lui Al. Florin Țene în întemeierea și dezvoltarea organizației și surprinde o întreagă comunitate de scriitori, publiciști și oameni de cultură care au contribuit, prin activitatea lor, la menținerea unui spațiu viu al literaturii române.
La două decenii de la înființare, Liga Scriitorilor Români apare, prin această carte, nu doar ca o organizație profesională, ci ca un fenomen cultural construit prin oameni, cărți, reviste, cenacluri, filiale, proiecte și memorie.
Valoarea adevărată a unui asemenea volum va crește odată cu trecerea timpului. Ceea ce astăzi este mărturie aniversară poate deveni mâine sursă pentru istoria literaturii române contemporane.
Al.Florin Țene
Date bibliografice
Gavril Moisa (coord.), Liga Scriitorilor Români – 20 ani în slujba culturii române, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2026, ISBN 978-630-354-278-2.
Bibliografie orientativă
1. Moisa, Gavril (coord.), Liga Scriitorilor Români – 20 ani în slujba culturii române, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2026.
2. Țene, Al. Florin, „Liga Scriitorilor Români: repere istorice și activitate instituțională (2006–2026)”, în volumul citat.
3. Agora Literară, publicație culturală editată sub egida Ligii Scriitorilor Români.
4. Documentele și rapoartele de activitate ale filialelor Ligii Scriitorilor Români, reproduse în volumul aniversar.
5. Statutul Ligii Scriitorilor Români, document instituțional.
