23 iunie 2013. 18 români, aflaţi în concediu, mor într-un
tragic accident de circulaţie, în Muntenegru. Se-ngălbenesc ecranele,
autorităţile intră în alertă, doliu naţional. Preşedintele TB, nicio vorbă.
Aflat la mare, n-a simţit nevoia, atât de acută în alte împrejurări, de a ieşi
public, măcar pentru o vorbă de susţinere a rudelor victimelor nevinovate.
Câteva săptămâni mai târziu, trecută emoţia momentului, se gândeşte să-şi justifice
tăcerea: nu era treaba lui, ci a guvernului! El n-avea ce face, nu era printre
factorii de decizie şi acţiune etc. Explicaţia e, însă, mult mai simplă şi mai
meschină. Nu mai avea nimic de câştigat. Apucaseră alţii să se mobilizeze:
doctorul Arafat, premierul, ministrul de externe. Era inutil să apară şi el
după ei!
13 august 2013. Un român, aflat în concediu, ajunge în
spital, în Turcia. Ulterior moare. Se-ngălbenesc ecranele, Traian Băsescu intră
în alertă. Ud încă de băile de mulţime, dă telefoane, intervine, insistă, se
agită. Şi are grijă să afle toată lumea cât de preocupat e el. Cu tupeu-i
formidabil, care i-a adus atâta admiraţie de la unii votanţi, îl roagă pe
doctorul Brădişteanu să meargă la Antalya, să-l vadă pe bolnav. Premierul
reacţionează, EBA şi Duduia sar în apărarea tătucului. Că el face ce trebuie,
are grijă de soarta chiar şi a unui singur român, aflat în nevoie, aşa cum
trebuie să facă un responsabil şef de stat. Analiştii de curte reacţionează în
cor şi ridică osanale modului în care preşedintele îşi rupe din timpul preţios
pentru a se preocupa de viaţa unui prieten. Explicaţia este, însă, mult mai
simplă şi mai meschină. Acum, TB este primul care poate profita de situaţie
pentru a o transforma în voturi. Pentru fi-sa, pentru Duduia sau pentru
popularii lui amorfi.
Coetnicii celui decedat departe de ţară sunt interesanţi ca
masă electorală pe care nu a prea reuşit nimeni s-o aducă la urne în ultimii 20
de ani. Abil ca de obicei, TB profită de starea emoţională a membrilor
minorităţii pentru a poza în mare iubitor al acesteia. Mai rămâne să explice,
aşa cum bine ştie el, că vara nu-i ca iarna şi că “ţigancă împuţită” a fost o
metaforă prost înţeleasă, care, de fapt, ascundea o neţărmuită dragoste
părintească şi prezidenţială faţă de cea căreia îi fusese adresată. Ştie că
oamenii au memoria scurtă şi IQ-ul oscilant. Participarea lui la funeraliile
lui Cioabă ar fi încununarea firească a strategiei familiei prezidenţiale de a
obţine voturile etniei. Mă întreb doar dacă îşi va obliga soţia să îmbrace iar
veştmintele colorate tradiţionale, sau, de data asta, rolul va reveni fiicei,
că doar ea e cea care va beneficia prima de pe urma eforturilor paterne. Dar,
dincolo de toate calculele politicianiste, rămâne de văzut dacă fanii lui de
dreapta vor fi încântaţi de noua găselniţă a idolului lor.
PS. Acum 13 ani, în timpul unei emisiuni electorale pentru
alegerile locale, pe care o moderam, TB a făcut o remarcă rasistă la adresa
minoritarilor de care promitea c-o să-i apere pe bucureşteni. Rugându-l să o
explice, a izbucnit cu vehemenţă, acuzând nu ştiu ce mişculaţii absconse menite
să-l facă să spună ce, de fapt, nu intenţiona. Şi-a cerut scuze după aceea,
recunoscând că încerca doar să iasă dintr-o situaţie în care-l băgase gura
slobodă. Atunci am ştiut că nu voi vota niciodată pentru el.
Radu HERJEU
