În drum spre tipar - volumul „Trăiesc în
Amintiri", autor Grigoraș Ciocan
sau
„Amintiri care trăiesc"...
(scurt cuvânt de întâmpinare)
Mereu surprinzător,
scriitorul Grigoraș Ciocan, fapt ce spune multe. Sau, altfel spus, autorul
Grigoraș Ciocan, se ține de cuvânt. De această dată, ne propune, un volum de
proză, în care și-a adunat amintirile din anii tinereții. Le-am parcurs și am
rămas plăcut impresionat. „Povestea bunicilor mei", „La film cu vecinul
Iulian", sau „Amintire de la Orăștie", „Amintiri din armată",
dar și celelalte, stârnesc hazul și interesul pentru lectură, mai ales pentru
cei care au trecut prin perioada aceasta, când, încă, se mai făcea armata.
Aș generaliza, și aș
rosti, cu încredere, că fiecare, avem câte o astfel de amintire - ba cu bunicii,
ba din armată. Uite că, Grigoraș Ciocan, cu asumare și mult curaj, ne pune în
fața faptului împlinit. Mai răsfoiesc manuscrisul și aflu alte lucruri frumoase
- despre perioada când a fost la muncă în străinătate. Cu siguranță a fost o
perioadă ce nu poate fi uitată. O perioadă de dor și amar, ce și-a pus amprenta
asupra tuturor celor din familie - soția, copiii, părinții. Știam dintr-un alt
volum despre acestea, ba chiar am participat la o lansare de carte, în minunata
Țară a Lăpușului, într-un trecut an. Atunci i-am cunoscut familia - o familie
frumoasă, creștină, cu frică de Dumnezeu și cu credință. Doamne, cum trec anii!
Doamne, cum trecem noi!
Temerar și dezinvolt,
Grigoraș Ciocan, ne mărturisește prin ce momente a trecut, de-a lungul
timpului: „Am scris puțin din amintirile mele trecute, ca să le citească cei
care m-au cunoscut și iubit. Nu am multă carte și nici nu mă țin că sunt pictor
sau un poet. Sunt un om din popor cu un puțin har care mi l-a dat Bunul
Dumnezeu și Lui, îi mulțumesc. Și la câțiva prieteni - Nelu Danci, Augustin
Neaga, Vasile Bele și Ioan Romeo Roșianu - toți poeți și scriitori",
afirmă înspre final, eu preluând citatul.
În partea a doua a
volumului, „apare", poetul Grigoraș Ciocan - bancuri versificate (a se
vedea „Visul", „Ce atâta grabă" sau „Ion și Mărie"
și nu numai!), poezii religioase („Cred într-un singur Dumnezeu", sau
„Fiecare avem o cruce"), dar și câteva „versuri alese",
publicate în volume, în anii trecuți. Plăcut surprins am rămas, de noua
abordare poetică - acrostihul (câteva portrete literare, unor prieteni de
suflet - Gelu Dragoș sau Nelu Danci. Ba chiar și eu sunt „beneficiarul"
unui astfel de portret literar, motiv pentru care aduc adâncă mulțumire. Știam
despre acestea, pentru că le-am publicat și în revista „Din vatra
satului", în care scriitorul/autorul/poetul Grigoraș Ciocan publică destul
de des.
„Întorcând anii",
un volum semnat de către Grigoraș Ciocan, a fost premiat, în cadrul proiectului
„Premiile revistei Din vatra satului" - este vorba despre un proiect
demarat în anul 2024 - „Cărți și reviste premiate". Felicitări,
scriitorului pentru râvna și ambiția de a se face cunoscut, de a creea, de a
tipări sau publica - lucruri frumoase sufletului.
Tipărind sau
publicând, clar, a stârnit interesul criticilor, care l-au apreciat, fiecare în
felul său. Amintesc, în grabă câteva nume: prf. drd. Petronela Apopei (RIP),
prof. Gelu Dragoș, prof. Olimpia Mureșan, dr. Adriana Crăciun, prof. Valentin
Lupea, scriitoarea Dana Zen, prof. dr. Terezia Filip, Ionel Sima (RIP),
Gheorghe A. Stroia sau Ioan Romeo Roșianu (RIP). Au mai fost și alții care au
dorit să scrie câte ceva despre activitatea literară a scriitorului Grigoraș
Ciocan, mulțumindu-le, tuturor și fiecăruia în parte.
Mă văd „obligat",
într-o formă sau alta, să repet (scriind) ce am afirmat cu multă vreme în urmă,
atunci când l-am cunoscut personal (citez din mine!): „Grigoraș Ciocan, va
continua să ne surprindă!". Și, uite, că asta face! Și,așa va face! Felicitări,
Grigoraș Ciocan, și pentru această apariție editorială.
Partea cea mai
interesantă, afirm eu, este faptul că volumul mai cuprinde câteva lucrări de
pictură și grafie, semnate de către Grigoraș Ciocan și... (surpriza maximă!),
nepoata acestuia - Sonia Cristina Marc. Iată, un minunat „dialog", bunic-nepoată,
care, uimește și încântă în același timp. Amândurora, se cuvine, a le transmite
sinceritatea felicitărilor!
Vorba românului „așchia
nu sare departe de trunchi", se adeverește, nu-i așa? Până la urmă, acest
volum, se dovedește a fi, un document, o frântură din viața familiei Ciocan.
Dacă ar fi să rostesc doar trei cuvinte, despre volum și autor(i), acestea ar
fi: eleganță, bucurie, frumos!
Felicitări, nepoatei
autorului, Sonia Cristina Marc - succes în toate cele propuse!
Felicitări, autorului!
Poți fi mândru (și sigur ești!), că ai o asemenea nepoată.
Recomand, volumul…
Așa ca pentru final,
mai în glumă, mai în serios, parafrazând, un „clasic în viață", „încă o
întrebare", vin și întreb: „care este următoarea provocare"?
Chiuzbaia, 31 martie 2026
P.S. - dacă este poveste și poezie, atunci să fie și
poezie-acrostih de poveste...
TRĂIESC ÎN AMINTIRI* - acrostih
(* cel mai recent volum semnat de către
scriitorul Grigoraș Ciocan)
Timpul își așteaptă visele în
Roua zorilor necălcată decât de
Ăst răsărit de catifea.
Inima unui nufăr împreună cu
Euterpe adună umbra tinereții din
Speranța cuvântului - șoapta și
Clipa cern tăcerea mieilor...
Încă o sărutare pictată cu zâmbet
Netrist înflorește în amonte...
Azi, trupul foșnetului de vânt
Miroase a primăvară
Iar adevărul țese verdele-miracol al
Noilor cuvinte din limpezimea mirului.
Te-am pus în următorul dans, privire,
Inima și-a început urcarea înspre lumina unui
Răsărit albastru - scara colindului își cere
Iertare refrenului pașilor rătăciți...
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).
Vasile Bele, UZPR
