Să ne reamintim - Instantanee ale normalității

 

Prin volumul „Instantanee Maramureşene” ( Editura Transilvania, 2012, Colecţia Cititor de Proză), autorul  Gelu Dragoş face public o ofertă inedită. O selecţie de ştiri şi reportaje, opinii emise la cald, în plină desfăşurare de eveniment, se constituie într-o cronică a vieţii maramureşene contemporane. În competiţie cu ştirile de senzaţie icnite de presa fierbinte şi de scandal,  o ştire culturală sau civică, de interes local, nu are nimic spectaculos. La ce bun să scrii despre apariţia unei cărţi pe care, tu, consumator de viaţă şi de timp mereu grăbit în căutarea formulei de rentabilitate, o ignori în numele urgenţei practice cotidiene? La ce bun să treci în revistă truda sisisfică a unor educatori şi profesori, momentele de emoţie şi de bucurie din viaţa unei comunităţi,  într-un peisaj social şi politic deprimant, unde semnalele mediei centrale te îndeamnă să-ţi iei lumea în cap? 

Gelu Dragoş refuză să se alinieze „tendinţelor” din jurnalismul românesc şi, cu o strădanie neobosită, promovează ştirea şi reportajul cu o fizionomie şi tonalitate senină, cu ataşament de subiect şi de protagoniştii evocaţi.  

Condeiul său s-a impus treptat şi sigur în peisajul publicistice maramureşene.  Pe traseul evoluţiei sale de jurnalist, Gelu Dragoş a avut tentaţia firească de a exersa asprimile şi riscurile de pamfletar. Natura sa bonomă, e bine de ştiut că Gelu Dragoş este înainte de orice, domnul Învăţător, l-a ajutat să-şi cenzureze pornirile către ispita jurnalismului provocator de emoţii negative. Condiţia modestă şi vulnerabilă de slujitor la o catedră din sistemul de învăţământ românesc  măcinat de turbulenţe şi privaţiuni, oferă zilnic semnale şi motive de răbufnire publică de obidă şi revoltă. 

Gelu Dragoş are conştiinţa crizei politice şi sociale, numai că el a înţeles să facă un act de voinţă şi de autocontrol şi să încerce să ofere, în felul său o alternativă de abordare publicistică. Oferta civică şi culturală a Maramureşului este generoasă. Aceasta era în aşteptarea vredniciei răbdătoare a unui cronicar. Gelu Dragoş a înţeles să se definească pe sine însuşi ca om de presă, cu un condei distinct şi personalizat. El are cutezanţa să abordeze transcrierea evenimentul într-un instant subiectiv, uneori pasional, patetic, debordând de dragoste de viaţă şi de oameni, eliberând ştirea din chingile „obiectivităţii” profesate pervers şi ipocrit de atâţia colegi de breaslă. 

Gelu Dragoş ca profesionist al jurnalismului ştie reţete şi formule cu care să se facă de temut. Numai că el nu şi-a propus  un astfel de obiectiv. Aşa se face că are de înfruntat diverse opinii de cârcotaşi şi de contestatari ai celor obişnuiţi cu presa ca ecou al sindromului de autoritarism  feroce, ca substitut al puterii modelatoare de opinii, de bun gust şi de civism. Suntem asaltaţi mediatic de agresivitate, de cultul urii şi al deriziunii, e ca şi cum nimic din viaţa noastră nu mai are sens şi preţ. Imaginea despre noi înşine este desfigurată. 

Gelu Dragoş are tăria să iubească şi să se facă, prin ceea consemnează şi mai ales cum scrie, îndrăgit. Pentru Gelu Dragoş viaţa, în detaliul ei cotidian, are preţ şi e de neînlocuit. Instantanee maramureşene se perindă într-un ritm vioi, alert, iar Gelu Dragoş notează conştiincios segmentele de viaţă ale Cetăţii care ne legitimează dreptul de aspiranţi la normalitate.

 

 VIRGINIA PARASCHIV

La cenaclul „Artur Silvestri„ al Ligii Scriitorilor Români

 

Scriitorul Ionuț Țene (foto) conferențiază despre “Poesía rumana de Transilvania tras 1989. La agrupación poética neovanguardista de Cluj-Napoca”/„Poezia română din Transilvania după 1989. Gruparea poetică neoavangardistă de la Cluj-Napoca” conferință pe care a susținut-o la Universitatea din Madrid.

La ședința cenaclului Ligii Scriitorilor din data de joi, 24 noiembrie a.c., ora 17 de la Cercul Militar Cluj-Napoca, dr. Ionuț Țene – scriitor, jurnalist, Șeful Biroului Invățământ, Cultură și Culte din Primăria Cluj-Napoca, vicepreședinte național al Ligii Scriitorilor, va susține prelegerea: “Poesía rumana de Transilvania tras 1989. La agrupación poética neovanguardista de Cluj-Napoca”/ „Poezia română din Transilvania după 1989. Gruparea poetică neoavangardistă de la Cluj-Napoca”, pe care a susținut-o la Universitatea din Madrid și va informa publicul despre periplul domniei sale prin Spana împreună cu mari scriitori spanioli și români din Peninsula Iberică pentru a promova cultura română.

În continuare scriitorul dr. Mihai Ganea își va lansa cărțile:”Scrisori din Țara de Margine “, proză, și un volum de poezii. Despre aceste cărți vor vorbii Virginia Paraschiv și Al.Florin Țene.

L D.

Recunoaștere internațională

În data de 28 iulie 2022, poetul, romancierul, editorul, compozitorul și omul de televiziune dr. Mihai Ganea și distinsa profesoară, eseistă și critic literar Virginia Paraschiv au primit de pe tărâm american, din Los Angeles, California diploma ”ARA Member on Call Diploma” a Academiei Româno-Americană de Arte și Științe, semnează președintele interim prof. Ileana Costea.

Felicitările noastre sincere pentru munca depusă de-a lungul timpului în realizarea unei opere literare de invidiat, pentru activitatea depusă în cadrul Ligii Scriitorilor Români, pentru promovarea tinerelor condeie din țară și diaspora și nu în ultimul rând pentru munca depusă la ”Porțile Nordului”(revista și radio) și emisiunea literar-muzicală a Radioului Internațional ”Unirea” din Viena, unde cei doi membri ARA dețin o rubrică de câțiva ani buni.

Felicitări prof. Virginia Paraschiv! Felicitări dr. Mihai Ganea!

                                                                                                                            GDL

Premoniție

În urmă cu mai mulți ani, vreo 10, am fost invitat de valorosul om de cultură ieșean Daniel Corbu la Festivalul Grigore Vieru. Ce vremuri! Primele două zile ale acestui mare eveniment au fost la Chișinău, celelalte două la Iași. În orașul celor șapte coline am fost cazat la Casa Pogor care deține pe lângă multe altele și masca mortuară a lui Mihai Eminescu. Lume multă, lume „grea” a fost prezentă la această mare manifestare culturală. Aici am avut și o lansare de carte la care mi-au sosit din fascinantul Maramu; profesor și critic literar, Virginia Paraschiv, medicul și scriitorul Mihai Ganea, cât și valorosul scriitor Vasile Morar din Chelința Ulmeniului de Maramureș.

Printr-un laudatio nu știu cât de meritat sau exagerat, Virginia Paraschiv ne-a spus că România, țara mea, a noastră și a voastră se va desființa. De atunci mă bântuie, mă mistuie această teamă. Sunt un patriot, un naționalist rezonabil din zona normalului și nu de puține ori am spus că dacă aș fi dat afară din țară pe la sârbi (să zicem), aș fi sărit „gardul” înapoi pe la unguri, bulgari, ucraineni, ruși sau ce-or mai fi.

Timpul își vede de treaba lui și vorbele Virginiei Paraschiv din Casa Pogor ale frumosului Iași, din urmă cu 10 ani, prind contur.

Țara mea, România, a ajuns într-o situație delicată. Delicat este puțin spus, mai degrabă... periculos. Războiul din Nord și Nord-Est va lăsa urma adânci, ne va lăsa urme adânci. Țara noastră se află în mijlocul unor țări cu care nu se are deloc bine. Deși se spune că tot timpul cu vecinii să te ai bine, la noi este total invers, dar să vedem starea vecinilor:

Serbia: Popor nomad. În antichitate, pe teritoriul de astăzi al Serbiei de-acum locuiau triburi ilirice și tracice. Originile istoriei Serbiei actuale se găsesc în migrațiile slave în Balcani, pe teritoriile conduse de Imperiul Bizantin între secolele V-VII. Rădăcinile statului se întind până în secolul al VII-lea și se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirović. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat ființă în secolul al XI-lea, găsindu-și sfârșitul spre finele secolului următor. Rămasă acum din fosta R.S.F. Iugoslavia, a fost zdrobită de americani în ultimul război ce nu trebuia să aibă loc. În această perioadă, România (știm bine), a fost de partea americană. Sârbii nu-i vor agrea pe americani nici peste 1 000 de ani, dar și pentru noi vor avea un dinte-n plus, mai ales acum când, în situația războiului din Ucraina, suntem proamericani... pe față.

Ungaria: Popor nomad. Sosită-n pustă de cine știe de unde, s-a consolidat ca stat în Câmpia Panoniei prin anii 900. O țară cu o educație superioară nouă, dar mereu cu pretenții expansioniste. S-a consolidat ca stat prin anii 900-1000. Spun asta statisticile lor și ale lumii. Deși pământul românesc de „pân’ la Tisa”, vorba Eminescului, poartă-n pântece urme de cetăți dacice-castre romane, la fel și pământul din Harghita, Covasna, Mureș și mai toată Transilvania, până sus la Jibou, vecinii maghiari ne doresc cu ardoare bucățica noastră de pământ dacic.

Le mai spunem că cetățile dacice au fost construite înaintea războiului roman și nu cu intenția de a ataca teritorii, ci de apărare a teritoriului nostru.

Și-atunci, cum este posibil, măi Ungarie, veșnic războinică, dacă tu te-ai pripășit pe lângă noi cu 5-600 de ani de la formarea poporului român pe aceste meleaguri să ai pretenții teritoriale de la noi? Rebeli, ultrapatrioți, expansioniști, maghiarilor le-a venit pofta de noi teritorii. În perioada actulă de război în teritorii rusești, când toate țările lumii se detașează de Rusia invadatoare, Ungaria, membră a N.A.T.O și a U. E. bate palma cu Putin. Pe lângă alte avantaje cum ar fi acela că are gaze ieftine, Transilvania prin găselnița „Ținutul secuiesc”, îi face din nou cu ochiul. Ba este o speranță uriașă a flămânzilor de teritorii străine, mai ales că noi nu suntem în relații bune cu vecinii, dar nu numai asta, suntem de partea americanilor, cel mai mare dușman al Rusiei.

Ucraina: Vecina noastră de la Nord și Est, nu figurează ca stat în istoria lumii. Născută după căderea comunismului prin mâna largă a lui Gorbaciov, a-nceput s-o deranjeze pe „mama Rusia”. „Provine din Hazaria, un fel de părinte al Rusiei, cu peste 5000 de ani î.Hr. Istoricul ucrainean Mihailo Grușevski a afirmat că orașul Kiev a fost fondat în perioada în care zona traversată de cursul mijlociu al Niprului era parte a statului Hazaria. Acest istoric ucrainean a ajuns la o asemenea concluzie pornind de la legendele transmise pe cale orală, în condițiile în care nu s-a păstrat nicio atestare documentară care să certifice data la care a fost fondată viitoarea capitală a Ucrainei. Istoricul a presupus că în condițiile creștinării Rusiei Kievene și mai târziu a ocupării și fragmentării teritoriului ei, toate documentele religioase și istorice vechi au fost distruse. Hazarii au pierdut Kievul în 882, orașul fiind cucerit de conducătorul Vareg Oleg, care a pus bazele dinastiei Rurikide. În acea perioadă, teritoriul Ucrainei era locuit de mai multe triburi slave cum ar fi: polanii, drevlianii, severianii, ulicii, tiverianii, croații albi și dulebeții. Kievul era plasat la intersecția unor importante rute comerciale și a prosperat ca centru politico-economic al Rusiei Kievene. Rusia Kieveană era în secolul al XI-lea cel mai întins stat din Europa. Era cunoscut și cu numele de Rutenia (denumirea latină pentru rusi). „Rutenia” a fost folosit după invazia mongolă pentru desemnarea teritoriilor occidentale, desprinse din Rusia Kieveană. Numele „Ukraina” apare pentru prima oară în cronicile secolului al XII-lea, iar pe hărțile politice ale estului Europei apare pentru prima oară în secolul al XV-lea.” (Rusia Kieveană).

Deci, sosită din vechii ruși este prin limbă, tradiție, obiceiuri și zonă teritorială rusă de-a binelea. Să nu mai zicem că Kievul este considerat leagănul civilizației ruse. La ucraineni avem Bucovina de nord, teritoriu și populație românească, unde ucrainenii produc adevărate atrocități împotriva românilor. Scurta existanță a acestui stat rus, Ucraina, nu consemnează că am fi în relații bune, ba s-a ivit și un conflict în zona brațelor Dunării, după cum se știe.

În loc să fim neutri cum niciodată n-am fost și ne-au costat multe, inclusiv teritorii, ne-am dat pe față împotriva rușilor sprijinindu-i pe ucraineni, fapt ce ne va costa.

Basarabia: Dată la schimb ca despăgubire de război, mai bine zis luată – aceeași lipsă de mentalitate și neutralitate, a fost rusificată, dar nici ea nu-și dorește unirea prin revenire la țara mamă. Dintre toți conducătorii postdecembriști, unul singur, Traian Băsescu, și-a manifestat poziția oficială de unire, mai bine zis de luare acasă a acestui teritoriu.

Bugeac: Este Basarabia istorică, o regiune de stepă a fostului voievodat al Moldovei, azi situată la sud de Republica Moldova, între hotarul acestui stat, Dunăre și Marea Neagră, parte componentă a Ucrainei teritoriu pe care azi Rusia dorește să-l cucerească prin război. Noi nu stăm la locul nostru și deveniți instrument, băț de-ntărâtat câinii prin gard, îi „ajutăm” pe ucraineni să le moară copii, mame, ostași, să le fie doborâte obiective industriale și nu numai.

Bulgaria: Teritoriul Bulgariei era la început sub stăpânirea Imperiului Bizantin. Bulgarii, un popor mongol, au năvălit în Moesia și Dobrogea unde au format Țaratul Bulgar. Bulgarii în secolul al VII-lea se aflau a în nord-estul Mării Negre cunoscut ca Marea Bulgarie. Era un stat ce lupta cu puternicii vecini hazari (vechii ruși). S-a dezintegrat în a doua jumătate a sec. VII. O parte dintre bulgarii nord-pontici au migrat în Balcani în mijlocul slavilor sud-dunăreni. Bulgarii fiind mai puțin numeroși au fost desnaționalizați de slavi și contopiți cu ei. Bulgarii în ultimii peste 70 de ani se-ncaieră cu noi pentru ultimile locuri din Europa. Niciodată relațiile cu bulgarii n-au excelat. Posedă și Cadrilaterul nostru pe care l-am cedat, l-am oferit fără luptă. Dacă mai zicem că regina României are castel pe teritoriul bulgăresc de-acum, nici nu știi cum să te miri.

Nimic nu spun conducătorii României de azi despre teritoriile noastre aflate la vecini: Bucovina de Nord, Basarabia, ținutul de pân la Tisa, Bugeacul, Timoc și Voivodina, Cadrilaterul. Mai bine slugă la marile puteri decât să-ți recuperezi teritoriile patriei.

Niciun vecin de-al nostru n-are vechimea noastră și nu este de sorginte latină.

Cum spuneam, în ultimii 2 000 țara mea n-a avut 15 conducători buni. Restul ne-au dovedit ceea ce suntem, unde am ajuns. Numai și numai datorită lor am ajuns cât suntem și cum suntem, ultimii din Europa. Sunt părtași la dezastrul în care am ajuns.

După lovitura de stat din decembrie 1989, punctul culminant al ateismului dovedit prin împușcarea conducătorilor în ziua de Crăciun, s-a văzut spre ce ne îndreptăm. Degeaba s-a văzut dacă noi n-am văzut. Răul țării de-acum n-a venit din partea dușmanilor externi. Răul s-a mutat în interiorul țării prin conducătorii pe care i-am ales. Au demolat și au vândut totul, iar poporul român le-a devenit robi. Dintr-o țară fără datorii și echilibrată industrial, economic, agricol, am ajuns să fim îndatorați ca niciodată. Am ajuns râsul lumii cu ăștia. Ne-au gonit tinerii din țară să-i facă slugi la străini. Au furat și-au distrus totul fără ca cineva să plătească ceva, de-am ajuns să ne rugăm să ne cotropească și pe noi cineva să ne scape din ghearele criminale ale celor care ne conduc, de aceste ventuze hidoase, toxice care nu se mai satură. Nici cu poporul atât de supus și batjocorit nu prea mă pot lăuda. Ura și dezbinarea semănată de conducători i-a intrat în suflet. Poporul român pute de ură și dezbinare. Aleargă-ntr-o disperare să-și aleagă călăii. Ei, călăii, nu plătesc nimic pentru răul făcut.

Dacă luăm ultimile „isprăvi” ale unor conducători iresponsabili, nu trebuie decât să menționez discrepanțele între veniturile speciale ale oamenilor lor și cele de milă; ajutoare sociale, handicapați, voucere. Conducătorii noștri și-au dat legi ca să poată fura în liniște și cei câțiva prinși și condamnați, justiția, buba neagră a societății românești, le-a lăsat intacte furăciunile. Dintr-o țară mare (Mircea cel Bătrân a stăpânit până spre Albania) am ajuns una mică, dar cu mari pete pe plămâni, inimă, suflet)

Trăim în mijlocul unor vecini cu care nu ne avem bine. Ne orientăm spre-o Americă iluzorie care din ultimii 200 de ani a avut 180 de războaie, dar acestea purtate pe teritoriile altor țări de unde au avut numai și numai de câștigat. Suntem o apă tulbure în mijlocul unui lighean, unde buzele acestuia ne sunt potrivnice și asta din cauza noastră.

Poporul român este slab, subnutrit, iar vorbele Virginiei Paraschiv de la Casa Pogor, Iași, din urmă cu 10 ani, că România va dispărea, în aceste momente revin în actualitate. Rusia ne are pe lista neagră și istoria ei spune că nu iartă.

Populația este prostită, dezinformată privind războiul din nordul țării.

Peste noi conducătorii aruncă valuri uriașe de scumpiri care fac ca o mare pătură socială de oameni să nu poată să se bucure prin sărbători de nașterea sau învierea Mântuitorului. Asistăm fascinați cum distrugătorii de neam și țară sar din televizor în televizor să predea lecții de morală în timp ce câinii străzii distrug oameni.

Mereu mi-am imaginat că-ntr-o veche istorie, Petre Roman, Adrian Năstase, Ponta, Dragnea, Câțu, Iohannis și ceilalți ne-ar fi condus în lupte pentru binele patriei.

Cum să-i vezi, Doamne, călare pe cal în fruntea oștirii neamului, precum Mircea, Ștefan, Mihai, când ei ne-au atacat țara și-ntr-o nesimțire cumplită spun că-și vor trimite copiii într-o alta, unde, evident, vor fugi și ei?

Datoriile pe care ni le-ați făcut, cine le plătește, nesimțiților? – am zice noi...

Acum că suntem la fund, că datoria țării a depășit de mult jumătatea P.I.B.-ului, cum să nu mă gândesc la vorbele Virginiei Paraschiv? Vorbe grele, vorbe grave în casa Pogor din Iași unde, cum spuneam, se află „acareturi eminesciene, inclusiv masca-i mortuară.

Iată că după 10 ani vorbele-i înmuguresc.

Aș vrea să fiu înjurat, blestemat că fac și eu asemenea afirmații, numai să nu fie așa, dar...(doar) întreb: Dacă va fi așa?

Ce mai este în și din România de azi?

U.E. ne vrea un experiment, niște cobai care să consume otrăvurile altora.

Bombardați de către aceasta cu vaccinuri, boli și altele greu de plătit, vom sucomba.

România, datorită hoților conducători, a lipsei posibilităților de plată a datoriilor, ca să-și întrețină anemicul popor se împrumută. Se împrumută la disperare să-și plătească handicapații, asistații sociali (marea masă votantă) și pe cei care muncesc la dobânzi uriașe, 6%, iar bulgarii se-mprumută cu 1%. F.M.I, Banca Mondială, U.E, ne-au făcut clienți. Atât de dependenți suntem de ei, că nu se mai poate da înapoi. N-avem cu ce plăti. Noi ne mâncăm între noi, conducătorii vor fugi, țara se va duce de râpă.

În preajmă de sfinte sărbători prilejuite de Învierea Mântuitorului mi-am permis această scriere demnă de-un scenariu nebun. V-am mai spus aici, înjurați-mă, dar permiteți o întrebare:

Dacă ar fi adevărat?

Vorbele Virginiei Paraschiv prind contur. Au toate ingredientele. Rusia nu știe să ierte, iar sub icoana demnității de român mișună viermii distrugerii.

Brrrrr!...

Puiu Răducan

22.04.2022-Govora

Gelu Dragoş, un condei distinct şi personalizat

"Condeiul său s-a impus treptat şi sigur în peisajul publicistice maramureşene. Pe traseul evoluţiei sale de jurnalist, Gelu Dragoş a avut tentaţia firească de a exersa asprimile şi riscurile de pamfletar. Natura sa boemă,  e bine de ştiut că Gelu Dragoş este înainte de orice, domnul Învăţător, l-a ajutat să-şi cenzureze pornirile către ispita jurnalismului provocator de emoţii negative. Condiţia modestă şi vulnerabilă de slujitor la catedră din sistemul de învăţământ românesc măcinat de turbulenţe şi privaţiuni, oferă zilnic semnale şi motive de răbufnire publică, de obidă şi revoltă. 

Gelu Dragoş are conştiinţa crizei politice şi sociale, numai că el a înţeles să facă un act de voinţă şi de autocontrol şi să încerce să ofere, în felul său o alternativă de abordare publicistică. Oferta civică şi culturală a Maramureşului este generoasă. Aceasta era în aşteptarea vredniciei răbdătoare a unui cronicar. Gelu Dragoş a înţeles să se definească pe sine însuşi ca om de presă, cu un condei distinct şi personalizat. El are cutezanţa să abordeze transcrierea evenimentului într-un instant subiectiv, uneori pasional, patetic, debordând de dragoste de viaţă şi de oameni, eliberând ştirea din chingile obiectivităţii profesate pervers şi ipocrit de atâţia colegi de breaslă. 

Gelu Dragoş ca profesionist al jurnalismului ştie reţete şi formule cu care să se facă temut. Gelu Dragoş are tăria să iubească şi să se facă, prin ceea ce consemnează şi mai ales cum scrie, îndrăgit".

                                                                           Virginia PARASCHIV

Virginia PARASCHIV: "Ziaristul Gelu DRAGOŞ îşi cenzurează pornirile către ispita jurnalismului provocator de emoţii negative"!

 

Fotografia zilei - Criticul literar Virginia Paraschiv alături de dr. Mihai Ganea

 

CRONICA UNEI CĂRŢI. LUCĂCEȘTI, FILE DE ISTORIE

  Volumul LUCĂCEȘTI FILE DE ISTOREI (Editura Gutinul, Baia Mare, 2018), semnat de GELU DRAGOȘ, se înscrie într-o tendință mai larg generală a Maramureșului de a da curs scriiturii de monografii ale comunităților rurale, într-o încercare meritorie de a preciza identitatea așezărilor și ale locuitorilor, într-un context istoric validat de studiile istorice ale cărturarilor.

Gelu Dragoș și-a exprimat de foarte multă vreme dorința de a alcătui o monografie a satului Lucăcești, vorbea cu pasiune și mândrie de proiectul său. O influență puternică a avut-o și tatăl său, cu relatările din copilăria și tinerețea sa, relatări vii, autentice, despre evenimentul istoric perceput de visu -amintim spectaculoasa întâmplare cu ocupanții nemți, evocați de oamenii speriați ai satului, ca strigoi, dar pentru copiii curioși și iscoditori să-i vadă de aproape, s-au dovedit în fapt , prietenoși și generoși.

Gelu Dragoș, prin formația și vocația sa didactică, de învățător, conferă textului din volumul său, o vivacitate a conferirii din detalii, a învățăturii esențiale despre statornicia comunității în care s-a format în spirit demn și umanitar. Detalii grăitoare și pitorești, iar uneori chiar picante. Marea istorie, enigmatică și complicată, se face accesibilă prin incursiune vivace. Cititorul atent și răbdător poate zăbovi asupra informației, în contemplație și reflexie, asupra hărților însoțitoare de text. Cultul pentru moara plutitoare de pe Someș, prezent și expresiv, se întocmește ca o pecete a comunității evocate în timp istoric, de demult, din străvechime, până în prezentul imediat al trăirii civice, culturale și emoționale, trăire vie și nedisimulată. Gelu Dragoș, un povestitor haric, își găsește vocea și tonul potrivit, pentru a da viață unor informații, altminteri tehnic istoriste, topografice, sau din zona statisticilor aplicate la obiectul cuprinderii în specificul abstract al unei construcții monografice. Structura coerentă și ordonată a volumului monografic, îl ajută cu fermitate pe cititor să cerceteze cu interes aplicat, file de istorie, complexă, dar spectaculoasă. Sursele bibliografice de calitate, sunt puse în valoare, pentru a configura, în demersul monografic, un context al istoriei, în sensul larg contextual, în timp și spațiu.

Gelu Dragoș propune, prin monografia sa, o fericită interferență a unui studiu de natură științifică, cu expresivitatea și farmecul și dinamismul unei narațiuni literare. Îl ajută pe autor, cariera prodigioasă și impresionantă de jurnalist inimitabil, autor de texte în stil alert și personalizate. Nu se poate însă să nu observăm cum Gelu Dragoș, s-a detașat, în avalanșa scriiturii de monografii din Maramureș, de fenomenul jenant, al copy paste-urile jenante din documentele invocate, adeseori și acestea, amputate. Fac referire și la invocarea bibliografică la documentele originale, redactate în limbile de circulație ale evului mediu de către cărturari și analizate științific de erudiții specializați în istoria medievală. Competența autorilor în această rafinată zonă lingvistică, nu se pune în discuție. O afirm din ipostaza mea de clasicist, care cunoaște crâncenele rigori ale textelor vechi. Ei bine, Gelu Dragoș, cu deplină onestitate, se arată tributar în documentarea sa, în exclusivitate unor surse de limbă română. Aș face totuși o minimă recomandare, în perspectiva celorlalte ediții, asupra cărora am certitudinea aparițiilor ulterioare. Mă bizui, în afirmația mea, pe interesul cel puțin comunitar, întrucât în filele de istorie ale așezării Lucăcești, apar istorii vechi și noi ale familiilor de vază. Așadar, recomand autorului Gelu Dragoș, aplicarea semnelor citării, cu numerația aplicată izvorului bibliografic și menționarea, pentru confortul lecturii, într-o anexă, fie la sfârșitul fiecărui capitol, fie într-o anexă la finalul volumului. E un demers nu prea comod, dar extrem de util pentru un cititor care dorește să evalueze textul din perspectivă auctorială. Personal, având experiența textelor documentare, disting, spun eu, textul personalizat al lui Gelu Dragoș, în contextul surselor invocate. Și apoi, însăși calitatea documentării, calitatea structurării de text, calitatea ordonării tematice, fac parte din contribuția auctorială a semnatarului de volum. În rest, ce poate fi mai frumos, și de natură inspirațională, decât să vezi inserate, între cerințele obligatorii ale unei monografii, informația istorică, informația geo-spațială, informații de natură statistică, informații materiale, despre zidirea și arhitectura unei comunități, printre valurile evenimentelor, faste sau mai puțin faste, capitole precum ” Au făcut pădurea să zâmbească”, ”Din cufărul de amintiri”… Categoric se vede condeiul unui scriitor sensibil și atent la realitatea vie a satului. Chiar putem vorbi de episoade și de tablouri vivante, care construiesc, pentru Lucăcești, o imagine plină de farmec și de iubire. Iubire de vatra satului în care însuși Gelu Dragoș s-a format cu devoțiune permanent activă și implicată. Într-un fel putem constata cum printre normele curente ale unei monografii, se instaurează firul elegant și plin de sensibilitate al autorului însuși. În marea istorie evocată, în planul central al volumului, se află învățătura de carte și emanciparea culturală. Extrem de util se vădește glosarul ”Graiul Satului”. Menționez, ca persoană originară dintr-un tărâm din afara Maramureșului, că acest glosar și-a aflat și menirea imediată, de acces la savuroasa prefață pentru volum, semnată de primarul comunei Mireșu Mare, ing. Ioan Mătieș, presărat cu termeni specifici graiului local.

Menționăm ca fapt cultural meritoriu, susținerea demersului monografic al scriitorului Gelu Dragoș, de către Primăria Mireșu Mare, în spiritul tradiției istorice transilvănene, modelatoare pentru spiritul maramureșean.

                                                       Prof. Virginia Paraschiv

Preluare http://centruldepromovareaculturiibaia-mare.hopernicus.falezedepiatra.net/archives/6635

Accesaţi şi https://www.youtube.com/watch?v=bc1qYoucXFc

A apărut un nou număr al revistei „Porţile Nordului” pe piaţă

Am intrat în posesia unui nou şi valoros număr al revistei internaţionale de cultură şi civilizaţie PORŢILE NORDULUI, editată de Asociaţia culturală cu acelaşi nume, Anul VI, nr. 9-10, mai-iulie 2019. Fondatorii revistei sunt Emanuel Pope, Virginia Paraschiv şi Mihai Ganea.

Editorialul acestui număr este semnat de dr. Mihai Ganea, în fapt un fragment din „Testamentul filozofic” al Domniei sale, care spune, printre altele: „Turnătorii vocaţionali şi informatorii profesionalizaţi, îşi ţes monstruozităţile de rapoarte, amestecând realul cu fantasmagoria, cu un sadism aproape jovial. În spatele scrierilor şi zvonurilor imaginate şi distribuite comunităţii avide de senzaţii tari, distingem rânjetul, rânjetul ca formă de schilodire şi degradare a sufletului românesc. Rânjetul ca formă supremă de umilire şi de excomunicare, rânjetul deghizat, mai nou, în zâmbetul finuţ, monden. Prin moarte, omul poate scăpa de umbra sa, dar de stigmatizarea din dosarul de urmărire informativă, nu se poate elibera”.

În cele 223 de pagini semnează: Dorina Brânduşa Landen, Gelu Dragoş, Emanuel Pope, Emanuel Stoica, Erica Bloj, Florin Paraschiv, Gabi Schuster, Gavril Moisa, Ioan Nelu Godja, Ioan Potolea, Ion Mânzatu, Iulian Patca, Maria Frandos, Maria Nagy, Mihaly Ganea Pap, Maria Sava, Mariana Vicy Vârtosu, Pompiliu Comşa, Ştefan Doru Dăncuş, Nicolae Vălăreanu Sârbu, Virginia Paraschiv şi Mihai Ganea.

Este din nou un număr care nu face rabat la calitatea şi originalitatea materialelor publicate, fie că vorbim de poezie, eseu, jurnal, proză, interviu, însemnări, critică literară. Felicitări!

                                                                                            GDL

Mesajul echipei de coordonatori al CENTRULUI DE PROMOVARE A CREATIVITĂȚII ROMÂNEȘTI, BAIA MARE „PORȚILE NORDULUI” transmis cu prilejul Sărbătorilor de Iarnă şi al Anului Nou 2019

 Sărbători fericite şi La Mulţi Ani,

Ne adresăm tuturor românilor trăitori pe toate meridianele lumii, aflaţi în prag de sărbătoare şi slavă.

Am depăşit numărul de 6.271 accesări pe site-ul nostru PORŢILE NORDULUI . Acest lucru ne bucură nespus dar şi ne încarcă de foarte multă responsabilitate.

Anul acesta modestul nostru studio a efectuat peste 200 de filme video şi transmisiuni audio pe canalele de specialitate ale siteu-lui. Preocuparea noastră fundamentală a fost ca tematica de ştiinţă, artă, cultură şi civilizaţie să fie respectată întocmai şi difuzată la parametrii doriţi.

Revista noastră, PORTILE NORDULUI, a tipărit trei numere şi a expus în reţelele virtuale conţinutul acesteia, cu sprijinul colegilor din Diaspora, în general şi al colegilor din Londra, Dublin şi Israel în special. Mulţumirile noastre se îndreaptă spre aceştia cu plecăciune şi recunoştinţă.

Ideea de promovare a cretivităţii româneşti şi integrarea României profunde în Europa şi universalitate a fost preocuparea noastră majoră. Eforturile nostre au fost susţinute şi de autorităţile locale, respectiv Primăria şi Consiliul local din Baia Mare şi Prefectura, împreună cu Consiliul Judeţean Maramureş. Aceştia au sprijinit moral şi finaciar programele noastre de editare şi tipărire a unor cărţi şi reviste, dar şi implicarea în promovarea acestora.

Vă dorim tuturor SĂRBĂTORI FERICITE ŞI LA MULŢI ANI. Fericire şi sănătate. Dumnezeu să vă ocrotească pe toţi oriunde sunteţi în lume, Dumnezeu să vă ajute . Dumnezeu să binecuvânteze ROMÂNIA şi pe Români, oriunde s-ar afla!

MIHAI GANEA şi VIRGINIA PARASCHIV

Revista de cultură şi civilizaţie „Porţile Nordului” la numărul 5/2017

 A apărut pe piaţă revista de cultură şi civilizaţie a Centrului de Excelenţă în Promovarea Creativităţii Româneşti Baia Mare, Maramureş, România – PORŢILE NORDULUI, ANUL IV, NR. 5/2017, fondatori Emanuel Pope, Mihai Ganea şi Virginia Paraschiv. Revista se datorează şi sprijinului financiar dat de Consiliul Judeţean Maramureş prin programul de finanţare nerambursabilă pe anul 2017.

Aşa cum ne-am obişnuit deja, editorialul este semnat de către dr. Mihai Ganea şi are titlul „Literatura română ca la nunta câinilor”. Spicuim din acidul articol: „Îndoiala este starea care ne face să nu credem în ceva real. Oare există? Se întreabă un cititor oarecare împătimit în practica cititului prin educaţie şi exerciţiu diurn. Oare mai există literatură română la ora actuală? Şi dacă există, unde este şi încotro se îndreaptă navigând prin cenuşa acestui început de secol dement şi năuc. Zic cenuşă, deoarece totul în jurul nostru arde. Arde, fie mocnit, fie în flăcări devastatoare, dar, sigur arde şi lasă în urmă cenuşă. Interesant! În ciuda invaziei filmului, televiziunii şi a megaspectacolului de stadion sau stradal, care umbreşte şi estopează literatura scrisă ca artă şi cultură, se scrie mult încă, dar, din păcate, nimeni nu citeşte ce se scrie. Nimeni sau aproape nimeni. Ciudat! (...) Neînregimentaţii, care alcătuiesc scriitorimea liberă şi democratică, există doar la modul figurativ. Scena teatrului, unde se joacă, la bambilici, literatura neamului românesc, arată ca o nuntă de câini. O nuntă unde dulăul unionist îşi consumă prozaic orgasmul poetic pe mireasa literaturii române, în timp ce restul căţeilor, mai mari sau mai mici, mimează pe margini că fac şi ei ceva. Fac şi ei ceva, dar, în vânt. Exact ca la nunta câinilor”.

Din spusele eseistei Virginia Paraschiv, revista are deja identitate, personalitate şi un public al ei, motiv pentru care colectivul redacţional şi de data aceasta a selectat atent materiale trimise pe adresa redacţiei: str. Luminişului nr. 5/7 Baia Mare ori pe e-mail: mihai_ganea10@yahoo.com

Sumarul revistei culturale „Porţile Nordului”, luna august 2017, îi cuprinde cu poezie sau proză pe: Adela Rachi (Chicago USA), Adrian Grauenfels (Israel), Adriana Moscicki, Pamfil Bilţiu, Dorina Codreanu (Republica Moldova), Mariana Dobrică, Dorina Şişu (Irlanda), Dorina Brânduşa Landen (Suedia), Gavril Moisa, Gelu Dragoş, Horia Criosteanu, Marian Hotca, Maria Frandos (Anglia), Maria Sava, Melania Cuc, Nina Gonţa, Sandra Segal (Canada), Valentina Popa (Italia), Al. Florin Ţene, Titina Nica Ţene, George Petrovai, Gheorghe Răducan, Viorel Ploieşteanu (Irlanda), Virginia Paraschiv şi Mihai Ganea.

Şi cum zilele trecute a fost ziua de naştere (Ce vârstă frumoasă a împlinit!) a doamnei Virginia Parschiv, urăm Domniei sale dar şi revistei „Porţile Nordului” un călduros şi sincer LA MULŢI ANI!

                                                                                           Gelu DRAGOŞ

La mulţi, mulţi ani VIRGINIA PARASCHIV !!!

SCURT CURRICULUM VITAE prof. univ. VIRGINIA PARASCHIV

CURRICULUM VITAE, cu precizări privind activitatea publicistică, artistică, și de critic literar și de arte plastice, desfășurată în exclusivitate după Decembrie 1989. înainte de Decembrie 1989 m-am putut realiza în exclusivitate prin cariera profesională de profesor de limba și literatura latină. Am realizat performanțe naționale de excepție, prin calitatea pregătirii asigurate elevilor mei din liceele din Focșani, elevi încununați cu premii și lauri la Olimpiadele Naționale de Limbă Latină.

Născută la 11.08.1947, Buzău.

– Absolventă a Liceului Mihai Eminescu, Buzău 1961-1965

– Admisă la Facultatea de Limbi Clasice, Universitatea București 1965

– Absolventă a Universității de Limbi Clasice 1970;

– Diploma de absolvent al Facultății de Limbi Clasice, București, media 10

– Gradul I didactic, media 10

– Activitatea profesională, didactică apreciată în toți anii de carieră cu calificativul FOARTE BINE, iar în anul 2000, calificativul EXCEPȚIONAL

– Diplome județene și naționale pentru performanța didactică în pregătirea elevilor la Olimpiadele de limba latină

– în perioada studenției, membru fondator al trupei de teatru contestatar și de avangardă, Podul (spectacol memorabil: Conu’Leonida față cu reacțiunea, lectură a piesei clasice ,într-o versiune aluzivă la atmosfera comunisto-patriotardă);

– Membru al Societății de Studii Clasice;

– Actriță principală în spectacolul din partea României, amfitrioană a Congresului de Latină Restitută; spectacolul regizat sub egida Teatrului Național, a fost susținut integral, în limba latină, după textul lui Erasmus din Rotterdam, “Senatulus muliercularum”. Am strecurat în rol, profitând de ignoranța “organelor”, un paragraf de protest la adresa politicii demografice a lui Ceaușescu(1970).

– Mentori spirituali: Cicerone Poghirc,Petru Creția, Eugen Cizek, Iancu Fischer, Mihai Nichita, Dan Mihai Slușanschi, Gheorghe Ceaușescu, Traian Zeccheru.

– 1970- Repartiție guvernamentală la Focșani, la Liceul Unirea și Liceul Al.I.Cuza; nu mi se respectă repartiția.

– 36 de ani de carieră didactică, profesor de limba latină, marginalizat de autoritățile locale

1985 – profesor I, gradul didactic I, Lucrarea științifică “Poetica lui Lucrețiu”’membru în comisiile naționale de propunere de subiecte și de corectură la olimpiadele locale și naționale, nicio contestație în activitatea mea de profesor evaluator, la școală, la bacalaureat și la olimpiade

– 1989 – Proiect de reformă a latinității predate în învățământul preuniversitar, “Poetica latină în școli”publicat în Revista Noastră, Focșani; Principiile emise în proiect vor intra în programa școlară liceală, de după 1989;

– Profesor preparator( secțiunea literatură) al reprezentanței elevilor din România pentru Olimpiada Internațională CERTAMEN CICERONIANUM, de la Arpino

– Profesor evaluator la Licitația 010, anul 2000 pentru manualele de limba latină, numit prin Ordin de Ministru

– Membru al rezistenței anticomuniste, cu un puternic și sever autocontrol al eticii în spatiul public comunitar

– 1970-2009 căsătorită cu expertul în istoria mentalităților europene, Florin Paraschiv. Excelentă solidarizare în idei și acțiuni, parteneriat cultural cu Florin Paraschiv. După moartea acestuia, mi-am propus să caut sprijin pentru publicarea postumă a celor două volume care nu au apucat să vadă lumina tiparului:”Viața cotidiană în Imperiul Roșu”, “Prințul Terorii, Saint Juste”. Viața cotidiană în Imperiul Roșu a apărut în 2015, după o muncă de restituire postumă a manuscrisului, cu ajutorul partenerului actual de viață, doctor-scriitor și editor, Mihai Ganea

– 1990, Consilier șef la Inspectoratul de Cultură Vrancea, numit de ministrul Andrei Pleșu, la propunerea CPUN Vrancea, și la recomandarea Facultății de Studii Clasice;

– 1990-1996 militant al opoziției democratice, purtător de cuvânt Alianța Civică Vrancea, PNȚCD Vrancea, Convenția Democratică Vrancea;

– Colaborator al ziarului “Cotidianul”(1991-1994);

– Colaborator al revistei rezistenței anticomuniste din Paris,”Lupta”,susținută moral și mediatic în țară de Antonia Constantinescu

– Publicist, pamfletar, editorialist al ziarelor locale vrâncene: Milcovul Liber, Unirea, Informația zilei

– Membru fondator al Asociației Culturale Duiliu Zamfirescu;

– Prozator, proză politică, și redactor “Oglinda literară”;

– Cercetător științific în domeniul esoterismului pitagoreic, finalizată cu analiza comparată a poeticii în limba latină a lui Milton, cu poetica lui Ovidiuș

– Traducător din Milton, secțiunea poemelor în limba latină;

– Unul din colaboratorii sociologului Michel Dion în activitatea lui de cercetare și investigare a adevărului despre evenimentele din 1989 , cu focusare pe județul Vrancea. Am intrat adesea în polemică tranșantă cu privire la perspectiva cercetării sale istorice, dar am devenit erou privilegiat în cartea sa “Essai sur le fanatisme contemporain, Des hommes nouveaux de Roumaine auxcombattants d’Allah” editura L’HARMATTAN, 2002, Paris ( Michel Dion, membre du CNRS). Am dedicate mai multe capitole unde sunt caracterizată ca personaj Jean d’Arc de Roumaine , personaj asimilat rezistenței morale antisistem definite de Vaclav Havel și acceptate de Michel Dion.

– Comentator de texte:române, proze scurte, poezie, studii umaniste și esoterice;

– Promotor de resurse umane talentate, sensibile și ignorate mediatic;

– Membru al Cenaclului Asociației Duiliu Zamfirescu, Focșani;

– Autor al unui studiu de caz literar deosebit, atipic în literatura română postdecembristă, LOLI, Ed.Transilvania/2002ș

– Colaborator al revistei Agero, Stuttgart, Germaniaș

– Autor al volumului de proza , ”Noaptea urii grațioase”;

– Colaborator al cotidianului Ziarul de Vrancea, autor al unui triptic analitic, “Vrancea franceză”;

– Membru al Comisiei Naționale de Limba Latină, coautor al programelor școlare din gimnaziu și liceele românești, după Decembrie 1989

– Aplicație în activitatea didactică permanentă a ideei europene, agreate și promovate în comentariile literare ale elevilor de liceu.

– 2010, Căsătorită cu romancierul și poetul Mihai Ganea, care, în dubla sa calitate, de scriitor și de om de știință, mă sprijină în realizarea unor proiecte de comun acord, în spiritul ideii europene de tradiție umanistă.

– Redactor critică literară revista virtuală FALEZE DE PIATRă, Londra

– Redactor critică literară revista print și virtuală ITHACA, Dublin

– Administrator și coordonator de proiect la site-ul cultural Cititor de proză

– Coordonator de proiect, împreună cu scriitorul și jurnalistul Mihai Ganea, al site-ului CENTRUL DE EXCELENȚĂ PENTRU PROMOVAREA CREATIVITĂȚII ROM}NE:TI PORȚILE NORDULUI- România, Baia Mare

– Realizator emisiune tv Plus cultura, la studioul TL plus, Baia Mare

– Autor a peste 300 de texte publicate: proză, eseuri, critică literară și de arte plastice, cronici de teatru, texte de atitudine civică împotriva monopolului în artă și cultură practicat de vechii slujitori ai dictaturilor comuniste, staliniști și ceaușiști, mulți din ei cosmetizați cu aura confecționată a dizidenței de lux.

– Redactor de carte, prefațator la editura Transilvania al unor cărți semnificative în spațiul culturii românești, prin ineditul informației și prin valențele formatoare ale bunului gust în cultura umanistă

– Moderator al unor emisiuni de Dialog Cultural cu personalități de excelență ale artelelor: artiști plastici, regizori de teatru , interviuri postate pe Centrul de Excelență Porțile Nordului

– Colaborare permanentă cu UAP, Sucursala Baia Mare, în vederea promovării manifestărilor de artă susținute de artiștii plastici băimăreni și maramureșeni

– Promovarea, continuă, prin textele scrise și publicate, a necesității dezvoltării în România postdecembristă a alternativei de asociere liberă a oamenilor de cultură în afara sistemului moștenit de la la sistemul comunist defunct

– Redactor al revistei PORȚILE NORDULUI, print și on line, o revistă de cultură și civilizație, care selectează valori de creație artistică, științific-umanistă, din România și Diaspora

– Realizator de evenimente culturale în spațiul maramureșean, evenimente de ținută , cu ecou public de prestigiu

– Invitat de onoare la vernisajele de artă plastică din Baia Mare și din țară, pentru a susține punctul meu de vedere aplicat, hermeneutic, asupra artistului și operei sale

– Activitate susținută la evenimentele de lansare de carte, literatură, istorie, artă, invitată de către autori să prezint Cuvântul de întâmpinare. O lansare deosebită a fost aceea organizată on line, cu ajutorul site-lui Cititor de proză , pentru unul din evenimentele editoriale ale Editurii Transilvania, consacrat în exclusivitate scriitorului MIHAI GANEA, pentru BATALIONUL DE PEDEAPSĂ, o carte-rechizitoriu la adresa abuzurilor criminale ale sistemului comunist în domeniul practicii medicale

Activitatea mea profesională de clasicist, de creație literară , de evaluare critică, de cercetare și de promovare, a fost recunoscută în spațiu public. Am în portofoliul personal nenumărate Diplome de Excelență sau de Recunoaștere, locale, naționale și internaționale.

Medalia VIRTUTEA LITERARĂ conferită de Liga Scriitorilor Români

Cea mai mare parte din creativitatea mea publică de creație artistică și intelectuală, se poate accesa pe internet, unde am folosit site-rile culturale de prestigiu pentru promovarea publică a activității mele, scrise sau audio-video.

Menționez că înainte de 1989 am fost autor interzis, laolaltă cu Florin Paraschiv, soțul meu , așa cum se deduce și din dosarul obținut postmortem de la CNSAS, pentru Florin Paraschiv. O piesă de teatru, Strivește firele de iarbă, scrisă în 1982, a avut parte de recunoaștere publică de abia în 2010, deci după 28 de ani-Premiul II la Festivalul Național de Teatru Mihail Sorbu.

Personaj demn de respect în studiul de istorie și sociologie al prestigiosul cercetător MICHEL DION- ESSAIS sur le FANATISME CONTEMPORAIN; Des Hommes Nouveaux de Roumanie aux combattants d’Allah, editura L’HARMATTAN, 2002, Paris( Michel Dion, membre du CNRS)

INTERFERENTE. Galerie foto Gelu DRAGOŞ şi Ştefan SELEK

INTERFERENŢE - Recital de poezie din creaţia poeţilor Georg TRAKL, Ioan ALEXANDRU, Vasile Grigore LATIŞ şi Mihai GANEA.Au recitat Virginia Paraschiv şi dr. Mihai Ganea. Recital de muzică dr. Mihai Ganea.