Se afișează postările cu eticheta ziua romaniei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ziua romaniei. Afișați toate postările

marți, 29 noiembrie 2022

Casa Armatei este Casa Țării, spune dr. Ilie Gherheș! Și pentru patriotul-poet Iacob Oniga este la fel!

 

Azi, 29 noiembrie 2022, la invitația președintelui Filialei Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria” - Col (r) Ioan Bota Ioan am participat la un eveniment de excepție, simpozionul dedicat Zilei Naționale a României – ”Te salut, Te iubesc și Te respect Românie”, desfășurat la Cercul Militar din Baia Mare. În prezența unui public select și numeros, au vorbit despre această zi importantă - prof. dr. Teodor Ardelean, prof. dr. Ilie Gherhes , col.(r) Mircea Fechete și col.(rtg) Gavril Babiciu care și-a lansat și cartea dedicată eroului Vasile Lucaciu. Au evoluat, de asemenea, Corul ”Armonia Chioreană”, eleva Maria-Silvia Breban la vioară și a vorbit despre activitatea sa culturală preotul Radu Botiş.



M-am prezentat în fața auditoriului cu un recital de poezie, de suflet, din creația proprie, fiind răsplătit cu o Diplomă de Excelență, fapt pentru care aduc mulțumire președintelui filialei, Col(r) Ioan Bota.

Spre inimile dumneavoastră vă transmit poezia ”Veșnica suferință”:

Veșnica suferință

Ne-apasă jugul tot mai greu

Pe trupul frânt și istovit,

Doar Bunul nostru Dumnezeu

Știe ce ne e rânduit.

Din veci au încercat popoare

Să sape-n glia strămoșească,

Ca rănile să ne doboare

Trăirea noastră românească.

Ne-au ars pădurile și câmpul

Și aurul ni l-au furat,

Ne-au pârjolit prea des pământul,

Fântânile ni le-au secat.

Târât-au pruncii prin războaie

Și mamele le-au spintecat,

Curgându-ne lacrimi șiroaie

Pe-obrazul fără de păcat.

Și, ne-au ucis conducătorii

Pe roată, arși și înjungheați

Crezând c-au repurtat victorii,

Dar au fost tragic înșelați.

Că, n-au putut să ne-otrăvească

Nimic din ce avem mai sfânt,

Dorul de limba românească ,

Ori morții noștri din mormânt.

Au vrut să ne stâlcească graiul

Și portul să-l uităm pe veci,

Sau să ne pierdem cântul, traiul

Pe căi străine, drumuri seci.

Cu toată ura și-umilința

Noi suntem, încă, în picioare,

Că nu ne-am lepădat credința

În Cel de Sus și-n Maica Mare.

                                                                                Iacob ONIGA