sâmbătă, 31 mai 2025

Invitație culturală Mireșu Mare - Dublă lansare de carte, o singură autoare: Valeria BILȚ

 


(Graiul Maramureșului, 31 mai 2025, pagina 6, Cultura, autor Camelia TOCACI)

Jurnal cenaclier


            „
La mulți ani copii de toate vârstele!”

Sâmbătă – 31.05.2025, orele 11,oo Sala de Cenaclu „Ion Burnar”, Biblioteca Județeană  „Petre Dulfu”, Baia Mare – a avut loc o nouă întâlnire a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș.Sâmbătă fiind astăzi, ultima zi a lunii mai, o lună mai posomorâtă, greu de înțeles. Cerul a fost mai mult noros decât senin, unde a plouat, ploaia a adus tristețe, unde norii doar s-au scuturat, nu a fost, nici senin, nici prea cald. Totuși, ieri și azi, soarele ne-a zâmbit, cât de cât. După cum am anunțat în „Întâlnire cenaclieră”, am avut un lector debutant în cenaclul nostru, ceva mai copt, domnul inginer Marcel Foltoș. Dar am avut și o surpriză, un tânăr,  Bogdan Călăuz, elev al Colegiului Național „Gheorghe Șincai” Baia Mare, autor al unei cărți de poezie. Am avut un „punct administrativ”, numit impropriu așa, înmânarea de diplome, celor ce au participat la Festivalul Internațional „Cuvânt în lume”, ediția din acest an. Și, uite cum ne-am amintit cu plăcere de  întâlnirea  cenaclieră din data de 10 mai, când am avut oaspeți din țară și oaspeți din localitate: elevii și cadrele didactice ale Colegiului Național „Mihai Eminescu” Baia Mare,  împreună „punând la cale” o nouă ediție a Festivalului Internațional „Cuvânt în lume”, festival ce a fost o adevărată sărbătoare, atât pentru noi cât și pentru oaspeți. Așadar, dimineață am primit diplome, cei ajunși mai devreme am socializat, cei întârziați au primit și ei o cafea cu noutăți și uită-ne gata să îl ascultăm pe domnul inginer Marcel Foltoș. Domnia sa a pregătit pentru noi câteva poezii, câteva epigrame și o poveste, nu degeaba, mâine este „1 Iunie” - Ziua Copilului”. 

Domnul Marcel Foltoș, chiar fiind tatăl Flaviei Oltea Foltoș cea dezinvoltă, tot a avut emoții, mai ales că s-a așezat lângă domnul profesor Ioan Șiman, președintele Clubului Epigramist  „Spinul”, club acum în păstrare, „mare mâncător” de epigrame și epigramiști pe pâine, de preferință de secară. Domnul profesor Ioan Șiman are nouăzeci și trei de ani, o mulțime de cărți de epigrame și poezie și o durere legată de prozodie și de poezia cu vers alb. Să nu vă închipuiți că este vreun căpcăun, dar nu face nici un rabat de la principiile sale. De data acesta era fericit, căci Antoaneta Turda, colega noastră de cenaclu, care din motive de sănătate nu mai participă la întâlnirile noastre, a făcut o cronică pertinentă ultimului său volum. Tineri ori bătrâni, noi scriitorii ne bucurăm când cineva se oprește cu atenție asupra cărților noastre. Îl voi lăsă pe colegul Ioan Șiman cu durerile și bucuriile lui, întorcându-mă la domnul Marcel Foltoș., care  a citit poezie, epigrame și „Povestea Spiridușului Kado”. Au fost prezenți la cenaclu scriitorii:  Rodica Brad-Păuna, Maria și Pamfil Bilțiu, Șarlota-Lotica Vaida, Claudia Tomescu, Maria Gârbe, Lucia-Virginia Pop, Janeta Coroiu, Flavia-Otea Foltoș, Ana Dobrican, prof. Vasile Leschian, prof. Ștefan Herțeg,  prof. Gelu Dragoș, Vasile Bele, pr. dr. George Nicoară, prof. Liviu Coroiu, Vasile Dan Marchiș, Vasile Tivadar, rapsodul Vasile Boiciuc Rogneanu, ș.a.

Toți cei prezenți au făcut comentarii, precizări, observații ori încurajări. Unora le-a plăcut o parte din poezii, altora, „aproape-epigramele”, cum le-a numit maestru Ioan Șiman, care deplânge moartea epigramei în lume, și a celei românești aflată la A.T.I. A plăcut tuturora Povestea Spiridușului Kado. Rămâne de văzut spre ce se va îndrepta scriitorul Marcel Foltoș. Noi îi urăm succes.

Ziceam, dacă va veni curierul la timp, vom avea plăcerea de a ține în mâini exemplarul prim al noii cărți, o carte amplă despre activitatea noastră literară și, nu doar despre a noastră, ci în context lărgit. Este vorba de volumul meu: „În căușul veacului. Scriitori în Maramureș”, aflat sub tipar  la Editura „Actaeon Books”, Baia Mare, având prefața semnată de scriitoarea Daniela Sitar-Tăut și pe coperta patru, „Cuvântul” acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române. Dar din păcate, curierul  nu a venit. O vom vedea doar săptămâna viitoare, urmând să o  lansăm cât de curând, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”. Vom anunța activitatea din timp. Până atunci, scriitoarea Valeria Bilț ne invită la o lansare dublă, lansarea va fi la ora 12,00 la Căminul Cultural Mireșul Mare. Până atunci vă doresc o lună iunie ceva mai caldă și prietenoasă. La mulți ani, copii!

Florica Bud,

președinte.

Cenaclul Scriitorilor din Maramureș

31.05.2025 




























Foto: Gelu DRAGOȘ, Vasile BELE, Vasile TIVADAR

Președintele Nicușor Dan. Prima greșeală, de fapt prima șmecherie...

Președintele Nicușor Dan a făcut prima greșeală. Nu știu dacă mare, dar importantă. A dat un comunicat călduț despre decizia CCR privind declarațiile de avere. A aruncat decizia in Parlamentul României.

„În cazul în care motivarea deciziei identifică deficienţe de natură tehnică în cadrul legislativ actual, este responsabilitatea Parlamentului să le corecteze cu celeritate”, a spus el.
Președintele ar fi trebuit să facă doar un gest: să-și publice declarația de avere pe internet cu data de azi cu donatorii din campania electorală pe care i-a tot ascuns și ne-a promis că îi va devoala doar in declarația de avere.
Dar a găsit „acoperirea perfectă”: nu mai sunt declarații de avere nu mai publică „donatorii”.
Prima greșeală… De fapt, prima șmecherie…Cam de Obor, dar atât s-a putut…

(flux24)

Să ne întoarcem în antichitate, tovarășe Emil Boc!

 


CCR a decis că declarațiile de avere și de interese nu trebuie să includă bunurile, veniturile soților, copiilor și nu trebuie făcute publice. Emil Boc, fost premier, fost președinte al Partidului Democrat, actual primar al municipiului Cluj Napoca, are soluția pentru ieșirea rapidă din impactul care a pus pe jar societatea românească.

„Am văzut decizia asta a CC cu secretizarea averilor demnitarilor. Soluția e simplă: schimbi majoritatea la CCR acum când sunt numiți trei noi judecători în iunie. Decizia asta a fost luată cu cinci la patru. Schimbi majoritatea - schimbi decizia. Că în 2014, tot CC a spus că legea e constituțională să fie așa cum a fost până acuma. Deci nu mai tot povestiți cu schimbări de legi, schimbați majoritatea și aveți ceea ce trebuie la CCR”, a spus Boc.
Domnul Boc, pentru cine nu știe, e profesor de Drept Constituțional. În urmă cu puțin timp se vehicula posibilitatea ca să renunțe la primărie pentru un post de judecător la CCR. Se vorbea chiar de președinte în locul pensionarului de lux, Marian Enache.
Noi, românii de rând, am crezut și credem în continuare că CCR, forma supremă a justiției, decide doar în litera și spiritul Constituției, mama tuturor legilor cum, noi ăștia mai bătrâni, am învățat.
Acum, tot noi, că pe alții nu-i interesează, aflăm de la profesorul de drept că asta-i doar o aiureală ce ne bântuie mințile, deciziile CCR se iau în funcție de majoritatea politică!
Adică oamenii ăștia care sunt deasupra tuturor muritorilor români, plătiți regește, pensionați apoi cu venituri mai mari decât toți omologii lor de pe mapamond, judecă dosarele în funcție de interesele celor care i-au cocoțat în scaune, nicidecum în conformitate cu legile existente.
Așadar schimbarea majorității CCR este soluția după mintea profesorului de drept. E o prostie să ne mai întrebăm de ce instituția și-a pierdut orice umbră de încredere în rândul cetățenilor.
Domnule Boc, cred că, vorba lui Edward A. Murphy, îți putem da o diplomă, inclusiv de profesor de Drept Constituțional, dar nu îți putem da un creier.
PS. Am citit o părere interesantă legată de acest subiect: „în Grecia antică dacă te punea dracu’, ca slujbaș la stat, să ai avere mai multă la ieșirea din funcție decât cea declarată la început, sau încălcai vreo lege, te aștepta doamna cu coasa. Nu se făcea nicio deosebire de rang, Socrate a mierlit-o, Pericle era cât pe ce. Să ne întoarcem în Antichitate, tovarăși!”.

C.L.


Din ciclul „De la cap se-mpute peștele!”, românii au rămas ai nimănui!


 În timp ce România este sub ape, Guvernul deschide portofelul pentru Ucraina!

În timp ce mii de români își privesc casele luate de viituri, ce drumuri le se prăbușesc și mii de familii sunt evacuate în grabă, Guvernul României găsește 93 de milioane de lei.
Însă, NU pentru diguri, NU pentru sinistrați și NU pentru a reconstrui ce a fost distrus!
Trimite banii în Instrumentul European pentru Pace. Adică pentru Ucraina!
Pe 29 mai 2025, Guvernul a aprobat oficial plata a 18,6 milioane de euro către un fond european ce sprijină înarmarea Ucrainei. Suma este din Fondul de rezervă bugetară – exact acel fond care ar trebui să ne salveze în cazuri de urgență. Așa cum sunt INUNDAȚIILE din aceste zile!
Cât timp banii românilor vor merge către alții, în timp ce țara noastră se scufundă – la propriu?!

Cristian LAURENȚIU




vineri, 30 mai 2025

PAMFLET

 


Am scris în ultimele 6 luni că CCR va mai lovi, că va lovi din ce în ce mai des și mai apăsat în democrația românească, după ce a pus în operă lovitura de stat constituțională din 6 decembrie 2024. Și că cei care vor regreta cel mai mult că au aplaudat respectiva lovitură de stat vor fi cei care au aplaudat-o. Bine, ne doare pe toți, dar unii dintre noi nu mai au așteptări de la această juntă parajuridică.

Democrația românească este ostatica CCR. Care nu are de gând să o elibereze și, cel mai probabil, dacă nu se intervine rapid, o va omorî în captivitate.
Bebelușele, focile și ceilalți aplaudaci, hai, toată lumea: „𝗗𝗘𝗖𝗟𝗔𝗥𝗔𝗧̦𝗜𝗔 𝗗𝗘 𝗔𝗩𝗘𝗥𝗘 𝗔̂𝗡𝗔𝗣𝗢𝗜!”. (Patrick André de Hillerin)

Istoricul cultului eroilor

 


După încheierea războiului pentru întregire statală şi eliberare naţională (1916-1919), pe întregul teritoriu al României se aflau ostaşi români înhumaţi, care căzuseră la datorie. De asemenea, se aflau şi militari din armatele străine. Conducerea statului român a emis Decretul-Lege nr.715, din 14 ianuarie 1919, prin care s-au expropriat terenurile unde erau îngropaţi ostaşii morţi în războiul de întregire a neamului românesc, amenajându-se cimitire, mausolee şi monumente ale eroilor.

În baza Decretului nr. 4106, din 12 septembrie 1919, statul român a adoptat măsura înfiinţării Societăţii «Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război», cu statut de persoană juridică, având nobilele misiuni de a îngriji şi păstra mormintele şi operele comemorative de război realizate, a descoperi noi morminte ale ostaşilor căzuţi pentru patrie, a aduce îmbunătăţiri cimitirelor eroilor şi a organiza ceremoniale religioase şi militare la mormintele eroilor.

Comitetul Central al «Societăţii Mormintele Eroilor  Căzuţi în Război» a avut preşedinte de onoare pe Regina Maria şi preşedinte executiv pe Miron Cristea, Episcop de Caransebeş, Mitropolit primat şi primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, începând din 1925. Din Comitetul Central al S.M.E.C.R. mai făceau parte: cinci doamne, soţii de generali morţi sau în viaţă, ministrul de război, ministrul de interne, ministrul domeniilor şi cultelor, ministrul lucrărilor publice, ministrul muncii şi ocrotirilor sociale, şeful marelui Stat Major al Armatei, comandantul Corpului Jandarmeriei Rurale, comandantul Corpului Grănicerilor, secretarul general din Ministerul de Război (M.Ap.N), un profesor universitar ales de colegii săi (Capitolul IV, art. 12,15,16 din lucrarea «Cultul Eroilor», autor muzeograf principal, prof. dr. Valeria Bălescu).

Societatea «Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război» era condusă de Ministerul de Război (după demobilizarea armatei şi trecerea ei la statutul de pace, la data de 1 aprilie 1921 s-a reînfiinţat Ministerul Apărării Naţionale) şi de Biserica Ortodoxă Română. Societatea şi-a desfăşurat activitatea sub această denumire până la data de 31 mai 1927, când, în conformitate cu prevederile Legii asupra mormintelor de război din România, decretată cu nr. 1699, şi-a schimbat denumirea în Societatea «Cultul Eroilor», care a activat sub acest nume până în anul 1940.

Guvernul României, prin Decretul – Lege nr. 1693, din 20 aprilie 1920, a aprobat propunerile Bisericii Ortodoxe Române şi al Ministerului de Război pentru a se sărbători în fiecare an Ziua Eroilor, în ziua când se sărbătoreşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos la ceruri.

La propunerea Comitetului Central al Societăţii «Mormintelor Eroilor căzuţi în Marele Război» (1916-1921), guvernul României a aprobat în luna mai 1923 procedurile pentru stabilirea „Eroului Necunoscut”, care a fost stabilit dintre osemintele a zece ostaşi, căzuţi în luptele de pe Rasoviţa (județul Gorj), Azuga (Valea Prahovei), Ciucea (Transilvania), Bălăria (județul Vlașca), Mărăşti, Mărăşeşti, Grozești (zona Onești), Poieni (Târgu Ocna), Topraisar (Dobrogea), şi Chişinău (Basarabia), dispuse în zece sicrie din fag, zincate. Aceste sicrie au fost aduse în Biserica «Adormirea Maicii Domnului» din localitatea Mărăşeşti (județul Vrancea), în ziua de 14 mai 1923 şi a fost desemnat elevul Amilcar Săndulescu din Liceul Militar «Dimitrie Sturza» Craiova, născut în localitatea Mădulari/Beica, judeţul Vâlcea, orfan de război (tatăl său a fost învăţător şi sublocotenent în rezervă în Regimentul 2 Infanterie Râmnicu Vâlcea, care a căzut în luptele de la Mărăşti, în iulie 1917), pentru a stabili prin premoniţie eroul necunoscut.

În dimineața zilei de 14 mai 1923, la ora 6:00 au sosit în gara Mărășești, cu un tren special, generalul de corp de armată Gheorghe Mărdărescu (născut în Iași) – ministrul de război, mitropolitul Moldovei Pimen Georgescu (născut în Provița, județul Prahova), Pimen episcopul Romanului, Iustin Teculescu – episcopul militar de Alba Iulia, reprezentanți ai mitropoliei București, unsobor de preoți din zonă, prefecții județelor Putna, Tecuci și Bacău.

După ceremonialul religios, elevul Amilcar Săndulescu s-a oprit în dreptul sicriului cu nr.4, unde a îngenuncheat și a rostit cu o voce tremurândă: „Acesta este tatăl meu!”. Apoi a rostit o scurtă rugăciune: „Doamne, Dumnezeul meu ai în pază pe toți eroii neamului și pe tatăl meu!”. În acest timp, din mulțime se auzeau suspine și plânsete înăbușite, iar serviciul divin a luat sfârșit. Celelalte nouă sicrie, cu eroi necunoscuți au fost conduse de un cortegiu funerar numeros, spre cimitirul din localitatea Mărășești, fiind reînhumate cu cinstea cuvenită.

Sicriul cu osemintele „Eroului Necunoscut” a fost așezat de către ofițeri distinși cu Ordinul «Mihai Viteazul» pe un catafalc lucrat artistic. A doua zi, 15 mai 1923, la ora 7:00 sicriul cu osemintele eroului necunoscut a fost transportat spre capitală, cu trenul, traversând gările Mărăşeşti, Focşani, Râmnicu Sărat, Buzău, Ploieşti (a staţionat o oră în Gara Ploieşti Sud), sosind în București la ora 16:00. În toate stațíile de cale ferată unde s-a oprit, cortegiul Eroului Necunoscut a fost primit cu flori, iar muncitorii, țăranii, văduvele și orfanii de război au îngenuncheat făcându-și cruce.

În București, Eroul Necunoscut a fost întâmpinat de regele Ferdinand I și principele moștenitor Carol și au trecut în revistă Compania de onoare formată din elevi ai Școlii Militare Ofițeri Infanterie din București. Sicriul a fost coborât de patru ofițeri, cavaleri ai Ordinului «Mihai Viteazul» și de patru subofițeri decorați cu Ordinul «Virtutea Militară», clasa I-a și așezat pe un catafalc improvizat. În continuare mitropolitul primat, Miron Cristea, asistat de mitropolitul Moldovei și episcopul Buzăului a oficiat slujba religioasă. Apoi, sicriul a fost ridicat pe umeri și așezat pe un afet de tun, spendid împotobit, care a fost tras de opt cai către Biserica «Mihai Vodă» din Bucureşti-Cotroceni, pe traseul: Calea Griviței, Calea Victoriei, Bulevardul Elisabeta, Bulevardul Schitu Măgureanu, Bulevardul Principele Mircea și strada Arhivelor.

A doua zi, 16 mai 1923 a avut loc un amplu pelerinaj la sicriul Eroului Necunoscut, de la Biserica Mihai Vodă, unde au făcut serviciul de gardă patru ofișeri, cavaleri ai Ordinului «Mihai Viteazul» şi patru subofițeri decorați cu «Virtutea Militară», clasa I-a. Un preot se ruga permanent, iar mirosul de smirnă și tămâie se răspândea în jur. În toată ziua au trecut prin fața Eroului Necunoscut 100.000 de oameni: elevi, studenți, doamne din înalta societate, bătâni și bătrâne. Toți acești oameni pierduseră pe o rudă în Războiul cel Mare. Eroul Necunoscut a fost înhumat în faţa Muzeului Militar Naţional, din Parcul Carol I.

Regele Ferdinand I

În ziua de 17 mai 1923 se sărbătorea  Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor. Sicriul a fost purtat de zece ofițeri superiori (maiori, lt.-col., col), cavaleri ai Ordinului «Mihai Viteazul». La ceremonialul militar şi religios a fost prezent regele Ferdinand I, care l-a primit pe Erou cu însemnul puterii – buzduganul regal. Regina mamă Maria a plâns. S-au ţinut cuvântări: M. S. Regele Ferdinand I şi primul ministru Ion I. C. Brătianu. După cuvântări, exact la ora 12:00 un gornist a sunat semnalul „Pentru Onor”. Regele a decorat Eroul Necunoscut cu Medalia «Virtutea Militară de Aur», care a fost aşezată pe coşciug, între casca de fier cu care Eroul a înfruntat ploaia de gloanţe în lupte şi laurii care i-a câştigat de la ţară şi rege.

În timp ce trompetul suna semnalul „Pentru Onor”, în toată ţara, pentru două minute s-a oprit orice activitate. Clopotele bisericilor, sirenele fabricilor şi locomotivelor de cale ferată au transmis semnalele pentru reculegere şi linişte de la un capăt la altul al ţării.

Oficialităţile şi-au luat rămas bun de la Erou, mulţi plângând. Emoţia maximă a fost produsă de o văduvă şi trei orfane de război care, jelindu-l pe Marele Erou îşi jeleau mortul lor. În încheiere, sfârşitul expunerii primului-ministru, Ion I. C. Brătianu: „/…/ Prin opera ta se încunună virtutea naţională de pretutindeni şi din totdeauna. De lângă tine se desprind în lungul şir al vremurilor păstorii şi plugarii, sfetnicii şi vitejii, voievozii şi regii, femei şi bărbaţi, cei care au restituit, cei care au muncit, cei care au luptat, toţi câţi au pierit cu statornicie sau au biruit cu jertfă, pentru a păstra fiinţa neamului românesc şi a-i asigura întregi destinele lui”.

Solemnitatea a luat sfârșit, iar în Parcul Carol I a rămas un mormânt simplu, acoperit cu o placă de beton, peste care era așezată o placă din ipsos cu următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostașul Necunoscut, săvârșit din viață în jertfa pentru unitatea Neamului Românesc. Pe oasele lui se odihnește pământul României întregite – 1916-1919”.

Conform legii adoptate, în fiecare judeţ din România s-au înfiinţat Comitete judeţene ale Societăţii «Cultul Eroilor».

În virtutea legilor adoptate, în perioada interbelică, Societatea «Cultul Eroilor» a adunat în mausolee, cimitirele definitive ale eroilor şi cimitire civile, osemintele a 200.000 de eroi români şi militari străini, care se aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte răzleţe; a repatriat din şi în străinătate rămăşiţele a peste 1.500 eroi, pe baza convenţiilor stabilite; a construit 106 cimitire militare definitive şi 13 mausolee; s-au asimilat mormintele de război şi cele ale ostaşilor şi civililor căzuţi în timp de pace în luptele pentru apărarea graniţelor, a ordinii publice şi a siguranţei naţionale.

La data de 27 iulie 1940 a fost adoptată Legea Regimului Mormintelor şi Operelor Comemorative de Război. La ceastă dată, Societatea «Cultul Eroilor» şi-a schimbat denumirea, în Aşezământul Naţional «Regina Maria» pentru Cultul Eroilor (la doi ani după trecerea la viaţa veşnică a Reginei Maria/18 iulie 1938, în Castelul Pelişor de la Sinaia). Noul organ de conducere a desfăşurat activităţi organizatorice şi educative, sub patronajul Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române şi a Ministerului Apărării Naţionale, până la data de 29 mai 1948, când a fost desfiinţat prin Decretul nr.48/1948 a Marii Adunări Naţionale, al Republicii Populare Române.

Majestatea Sa Regina Maria ne-a lăsat următoarele viersuri, devenite nemuritoare: „Nu vărsaţi lacrimi pe mormântul eroilor, /Ci mai curând slăviţi-i prin cântece, /Aşa, ca faima lor să rămână un ecou, /Prin legenda veacurilor!”.

În perioada 1949-1975, activitatea de îngrijire a monumentelor şi cimitirelor eroilor şi de omagiere a eroilor s-a desfăşurat de către Ministerul Apărării Naţionale, administraţiile locale, cadre didactice din şcoli şi preoţi din cadrul parohiilor bisericilor.

Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 117, din 1975, cu privire la regimul operelor comemorative de război şi a cimitirelor eroilor, eroii patriei au fost omagiaţi până în anul 1995, în fiecare an la data de 9 mai (Ziua independenţei de stat a României şi Ziua victoriei împotriva fascismului).

Reținem că, în fiecare an la data de 9 mai se sărbătorea Ziua independenței de stat a României, eveniment stabilit de Camera deputaților și 10 mai de Senat în anul 1877. Cu acest prilej, ministrul afacerilor externe Mihail Kogălniceanu răspunzând la interpelarea deputatului Nicolae Merfe a declarat independența de stat a României. A doua zi pe 10 mai Mihail Kogălniceanu a procedat la fel în Senatul României și în prezența domnitorului Carol. Carol a fost adus România în data de 10 mai 1866, iar după proclamarea României în calitate de regat la data de 14/26 martie 1881, Carol I s-a proclamat rege în ziua de 10 mai 1881. Dorind să readucă în actualitate rolul Casei Regale, Senatul României a propus în anul 2016 și Camera Deputaților în anul 2021, să se sărbătorească Ziua independenței României în Ziua de 10 mai.

În anul 1990, Ministerul Apărării Naţionale a aprobat iniţiativa unui grup de cadre militare active pentru a înfiinţa Secţia pentru valorificarea tradiţiilor militare şi a patrimoniului istoric-militar naţional. La data de 19 noiembrie 1991, cadrelor active s-au alăturat un grup de ofiţeri în rezervă şi retragere, general în (rz) Stelian Popescu, col. (rz) Petre Stoica și alte cadre militare, împreună înfiinţând «Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor», care a primit personalitate juridică prin Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, nr. 664, din data de 19 noiembrie 1991.

De la înfiinţare, Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor, a preluat obiectivele şi activităţile fostului Aşezământ Naţional «Regina Maria» pentru Cultul Eroilor. Comitetul a funcţionat sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale şi al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. În toate judeţele ţării s-au înfiinţat comitete judeţene, municipale, orăşeneşti, comunale şi săteşti. Răspunzând propunerii Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la data de 30 mai 1995, prin Legea nr. 48, Parlamentul României  a proclamat sărbătorirea Zilei Eroilor, în ziua care se sărbătoreşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos la Ceruri, revenindu-se la tradiţia făurită în perioada interbelică.

Cu prilejul celei de a treia Conferinţe Naţionale a «Comitetului Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor», în ziua de 28 noiembrie 1997 s-a hotărât schimbarea denumirii C.N.R.Î.M.C.E. în Asociaţia Naţională «Cultul Eroilor». De asemenea, s-a hotărât reluarea tradiţiei interbelice, de editare a Revistei «România Eroică», care a devenit organul de presă al Asociaţiei Naţionale «Cultul Eroilor». Consiliul Director Central dorind să-şi perfecţioneze activitatea, în anul 2009  a revăzut prevederile statutului, între altele stabilindu-se înfiinţarea în municipii, oraşe şi comune a Birourilor subfilialelor «Cultul Eroilor».

Adunarea generală a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor din 20 martie 2011 a aprobat propunerea Biroului Executiv Central de  a se adăuga în titulatura A.N.C.E. numele «Regina Maria»”. Această propunere a fost avizată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în baza Hotărârii nr. 42.407/299/211, transmisă şi filialelor judeţene ale Asociaţiei. Şi pe această linie s-a revenit la tradiţia făurită în perioada interbelică.

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 698, înregistrată în Monitorul Oficial nr. 619 din 19 august 2014, A.N.C.E. «Regina Maria» a primit Statutul de Utilitate Publică. În Statutul A.N.C.E. «Regina Maria», la Articolul 10, Aliniatul 1, se prevede acordarea S.U.P. şi filialelor şi subfilialelor sale de la sectoarele municipiului Bucureşti, municipiile, oraşele şi comunele din judeţele ţării.

La data de 29 mai 2025, Biroul Executiv Central al A.N.C.E. «Regina Maria», împreună cu filialele județene sărbătoreasc Înălțarea Domnului Iisus Hristos la ceruri și Ziua Eroilor.

Comitetul judeţean Prahova a Societăţii Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război

În Judeţul Prahova s-a înfiinţat Comitetul Societăţii Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război în anul 1920. Primul preşedinte executiv a fost generalul Teodor Teutu (Tăutu), care împreună cu membrii subfilialelor, cu reprezentanţii administraţiilor locale, al Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne au adunat osemintele bunicilor noştri şi ale militarilor străini în Cimitire Civile şi Cimitirele militare pe care, le-au depus în Cimitirul «Bolovani» Ploieşti, la Buşteni, Azuga, Sinaia, Comarnic, Câmpina, Vălenii de Munte, Tabla Buţii, Mizil şi alte locuri. Remarcabile sunt preocupările pentru construirea de troiţe şi monumente ale eroilor în toate localităţile prahovene.

Comitetul Societăţii Cultul Eroilor Prahova a gândit şi propus în perioada interbelică să realizeze mausolee ale eroilor la Ploieşti în Cimitirul Eroilor «Bolovani», la Câmpina, Sinaia, Azuga şi Buşteni. Documentele se păstrează în Arhivele Militare Bucureşti (U.M. 02600). Au existat preocupări şi pentru realizarea de capele militare, însă nu au reuşit să adune banii necesari.

De asemenea, după încheierea victorioasă a Campaniei militare din vara anului 1917, şi a intervenţiilor unităţilor militare din judeţul Prahova în Basarabia, pentru alungarea trupelor ruseşti şi ucrainiene peste Nistru, la data de 5 decembrie 1918 s-a desfăşurat în localul Berăriei «Moldavia» din centrul oraşului Ploieşti, strada M. Kogălniceanu, un banchet organizat de oficialităţile locale în onoarea ostaşilor ploieşteni şi prahoveni. Cu acest prilej au ţinut discursuri înflăcărate: colonelul în rezervă Ion Ştefănescu, fostul senator de Prahova George Dobrescu, primarul oraşului Nelu Ionescu-Qintus, prefectul judeţului Prahova Ion Niculescu, deputatul Silviu Becescu, profesorul Grigore Niculescu, generalul de divizie Ion Popescu, comandantul Diviziei 13 Infanterie Ploieşti, col. Lascăr Caracaş, comandantul Brigăzii 9 Infanterie Ploieşti.

Colonelul Ion Ştefănescu, susţinut de colonelul Lascăr Caracaş şi de ceilalţi participanţi a propus realizarea unui monument al eroilor din Primul Război Mondial, în Piaţa din faţa Primăriei oraşului Ploieşti. Propunerea a fost reluată de Comitetul judeţean al Societăţii Mormintelor Eroilor Căzuţi în Războiul nostru cel mare. De realizarea proiectului s-a ocupat arhitectul Toma Socolescu, însă nu s-au găsit fondurile băneşti necesare realizării monumentului.

În această situaţie, Comitetul de Iniţiativă al Comitetului judeţean Prahova, l-a împuternicit pe marele arhitect Toma Socolescu să realizeze Proiectul Monumentului Eroilor din Cimitirul «Bolovani», care a fost finalizat în anul 1924. Monumentul a fost bombardat și distrus de bombardamentele aviației anglo-americane în anii 1943 și 1944. În anul 1955, primăria orașului Ploiești a refăcut monumentul, însă nu s-a mai atașat vulturul.

Asociaţia judeţeană «Cultul Eroilor» Prahova

Asociaţia judeţeană Prahova «Cultul Eroilor» s-a înfiinţat la data de 24 octombrie 1994, din iniţiativa unor cadre militare active şi în rezervă, a unor preoţi creştini şi cadre didactice care, predau istoria, geografia , religia şi alte discipline şcolare. Printre fondatori au fost: col.(rz) Traian Nechita – preşedinte, col.(rz) ing. Vasile Horaţiu – prim vicepreşedinte, col. (rz) Constantin Chiper – vicepreşedinte, col. (rz) Alexandru Dumitrescu – vicepreşedinte, col. (rz) Tudor Ciora – secretar, col. (rz) Ion Vişan – membru, col. (rz) ing. Ion Georgescu – membru şi col.(rz) Vasile Pescăruș reuşind să-şi creeze subfiliale în toate oraşele şi în majoritatea comunelor, care împreună cu reprezentanţii administraţiei de stat, cu cadrele militare active şi în rezervă sau retragere, cu veterani de război, cu cadre didactice şi preoţi creştini, cu majoritatea locuitorilor judeţului Prahova, cinstesc memoria înaintaşilor noştri.

În luna martie 2011, filiala noastră a adăugat în titulatură numele «Regina Maria». În luna august 2014, Asociaţia Judeţeană «Cultul Eroilor» Prahova a primit Statutul juridic de utilitate publică şi în luna decembrie 2016 a reînnoit Statutul Juridic.

La data de 23 decembrie 2009 a decedat generalul de brigadă în retragere Traian Nechita (avansat în acest grad, la data de 1 decembrie 2009). În ziua de 10 ianuarie 2010 a fost ales preşedinte al asociaţiei, col. (rtr) Constantin Chiper îndeplinindu-și atribuțiunile până în septembrie 2019, când s-a retras din motive de sănătate. Col. (rtr) Constantin Chiper a fost ales în anul 2000 în Biroul Executiv Central, în funcția de vicepreședinte al A.N.C.E. Regina Maria, retrăgându-se din motive de sănătate la data de 22 iunie 2022. Este menținut în continuare în funcția de redactor șef adjunct al Colegiului de redacție la Revista «România Eroică».

În prezent, Biroul Executiv Judeţean al Asociaţiei Judeţene Cultul Eroilor Prahova, filială a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor «Regina Maria» este format din următoarele persoane : col. (rtr) Puiu Cujbă – preşedinte, prim-vicepreședinte – col. (rz) Petrea Cujbă, vicepreşedinţi: inspector şcolar, prof. dr. Maria Mariana Gheorghe și prof. dr. Polin Zorilă, membri: prof.dr. Gheorghe Bâlgă, prof. Traian D. Lazăr, prof. Ion C. Petrescu, col. (rtr) Gheorghe Stăncuţu, col. (rtr) Cristian Iliescu, iar ca președinți  de subfiliale : col. (rtr) Marian Dulă, col. (rtr) Nicolae Moise, col. (rtr) ing. Ion Cristea, mr. (rz) Dan Cazan, col. (rz) Antonela Voicu, prof. Cecilia Stoica. Colonelul (rtr) Chiper Constantin este președinte de onoare propus de filiala Prahova și aprobat de Biroul Executiv Central a A.N.C.E. «Regina Maria», la data de 22 iunie 2022.

La această dată, în judeţul Prahova există subfiliale ale Asociaţiei «Cultul Eroilor», conduse de Birouri municipale, orăşeneşti şi comunale, conduse de cadre militare în rezervă sau retragere, profesori de istorie și religie, care împreună cu lucrătorii de la organele locale, cadrele didactice din şcolile gimnaziale, colegii și licee, preoţii de la biserici se ocupă de îngrijirea Cimitirelor, mormintelor, monumentelor şi troiţelor eroilor.

Începând cu anul 2000, în Colegii naţionale, licee şi şcoli gimnaziale îşi desfăşoară activitatea Cercurile «Cultul Eroilor», sub îndrumarea Asociaţiilor «Cultul Eroilor» şi a cadrelor didactice de istorie, religie, geografie şi de alte specialităţi. În judeţul Prahova există Cercuri ale «Cultului Eroilor» în toate Colegiile naţionale, licee şi majoritatea şcolilor gimnaziale. Remarcabilă este contribuția prof. dr. Maria-Mariana Gheorghe inspector școlar pentru coordonarea activităților Cercurilor Cultul Eroilor, începând din anul 2010, când a fost cooptată în B. Ex. județean, în calitate de vicepreședintă, bine cunoscută și apreciată în județul Prahova și în celelalte județe din țară.

Sarcinile Asociaţiilor şi ale Cercurilor «Cultul Eroilor» constau în participarea la îngrijirea monumentelor şi a cimitirelor eroilor, participarea la ceremonialele militare şi religioase organizate la aceste monumente, cu prilejul Zilei Eroilor şi al altor sărbători naţionale, precum şi organizarea şi desfăşurarea, unor acţiuni de cunoaştere a eroismului străbunicilor şi bunicilor noştri în luptele desfăşurate împotriva intervenţioniştilor străini, pentru apărarea gliei strămoşeşti.

Participând la ceremonialul religios şi militar, sub acordurile „Imnului Eroilor”, să depunem florile recunoştinţei şi să aprindem lumânări la mormintele eroilor noştri. După ce am ajuns acasă, să ne conducem după pildele poetului Nichita Stănescu, în poezia „Nu-l uitaţi!”:

 Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă

Strigaţi-l din când în când pe nume,

Ca şi cum ar fi viu între noi,

Ca şi cum el ar fi viu printre noi

Ca şi cum s-ar fi întors acasă.

Şi-atunci el va surâde în lume.

Bibliografie:

  1. Muzeograf principal dr. Valeria Bălescu, Cultul Eroilor, Editura Militară Bucureşti, 2002.
  2. Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Manual privind strămutarea mormintelor de război, Bucureşti, 2014.
  3. Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, Tradiţii şi Istorie 1990-2005, Bucureşti, Editura Contrast 2005.
  4. Col. (rtr) Constantin Chiper, Omagiu eroilor și veteranilor de război prahoveni, Editura Karta Grafic, Ploiești, 2020.
  5. Col. (rtr) Constantin Chiper, Cartea de Aur a eroilor și veteranilor de război Ploieșteni, Editura Karta Grafic, Ploiești, 2024.

Autor: col. (rtr.) Constantin CHIPER

Trăgând cu ochiul spre municipiul Satu Mare...

 


Vecinii inaugurează un pod de excepție peste Someș! Puntea noastră de 10 metri peste Săsar s-a dărâmat...

Podul Transilvania de pe râul Someș, cel mai lung pod hobanat din România, a fost inaugurat, vineri, în municipiul Satu Mare, fiind cea mai mare investiție publică din ultimii 30 de ani.
„Inaugurăm nu doar un pod, ci un simbol al progresului, al unității și viziunii pe termen lung. Podul Transilvania este mai mult decât o structură din beton, oțel și fier. Este un nou simbol al Sătmarului, o minune a ingineriei și un reper economic pentru întregul nostru oraș. Putem spune cu mândrie că acesta este cel mai mare pod hobanat din România, un proiect care va rămâne în memoria noastră pentru generații', a afirmat primarul Kereskenyi Gabor.
„Vă spun în numele Guvernului României că sunt mândru de dumneavoastră, sunt mândru de Satu Mare, un oraș care aici, pe aceste meleaguri, a arătat că poate să fie un factor de stabilitate, dar și de dezvoltare, care nu numai visează, ci trece și la fapte. Fiți mândri de dumneavoastră, fiți mândri de ceea ce ați realizat, pentru că nu este un lucru oarecare„, a declarat Cseke Attila, ministdrul Dezvoltării.
Potrivit companiei Strabag, cu o lungime de 644 de metri, noul pod este unul dintre cele mai complexe și ambițioase proiecte de infrastructură din România, fiind totodată cel mai mare pod hobanat din România ca lungime.
Proiectul de construcție, în valoare de aproximativ 200 de milioane de lei, a început în mai 2020 și are o perioadă de garanție de 15 ani.
Podul are un design în formă de harpă, susținut de doi piloni de 73 de metri înălțime și 56 de cabluri de oțel de înaltă rezistență. Ansamblul suspendat care susține podul cântărește 227 de tone și este proiectat să suporte o sarcină de peste 12.000 de tone.

C.L.