duminică, 30 martie 2025

Curs de formare a formatorilor în acordarea primului ajutor



Sâmbătă, 29.03.2025, la Hotel Mara din Baia Mare - sala Onix, a continuat activitatea de formare a formatorilor în acordarea primului ajutor, în cadrul proiectului transfrontalier SLI MM, CommunitAID – Îmbunătățirea abilităților și a resurselor pentru acordarea primului ajutor în comunitățile transfrontaliere din Maramureș și Ivano-Frankivs (Ucraina).
Cursanții au fost 30 de membri și lideri SLI MM din unitățile școlare din Maramureș: Rusu Sebastian - Școala Gim. Băsești, Cotuna Mihaela - Lic. „Al. Berinde” Seini, Blănaru Marian, Col. Teh. „A. Saligny” Baia Mare, Ionescu Nicoleta - CSEI Târgu Lăpuș, Mare Minerva - Grad. Nr. 28 Baia Mare, Voinea Lucian - Col. „M. Eminescu” Baia Mare, Tomoiagă Alin - Liceul Borșa, Varga Bianca - Școala Gim. „I. Mihaly de Apșa” Sighet, Șimon Ion - Școala Gim. „L. Rebreanu” Dragomirești, Șimon Vasile - Școala Gim. Vișeu de Jos, Deac Mariana - Școala Gim. „D. Cantemir” Baia Mare, Moiș Ioana - Școala Gim. „Dr. I. Lazăr” Giulești, Lăuran Cristian - Școala Prof. Fărcașa, Pop Gheorghe - Lic. „G. Moisil” Târgu Lăpuș, Pop Gabriela - Grad. Nr. 28 Baia Mare, Nemeti Dana -Școala Gim. Nr. 7 Borșa, Danci Sorina - Școala Româno-Germană Vișeu de Sus, Șimon Mihaela - Lic. „I. Buteanu” Șomcuta Mare, Haidamac Micșunica - Școala Specială Baia Mare, Luca Lucian - Școala Prof. Fărcașa, Șunea Ancuța - Grad. „I. Creangă” Baia Mare, Alexandrescu Adina - Școala Gim. Cicîrlău, Ardusătan Gavril - Col. „Gh. Șincai” Baia Mare, Taloș Viorel - Școala Gim. Sălsig, Brânzei Mirela - Școala Gim. „S. Bărnuțiu” Baia Mare, Crișan Ioana - Grad. „Step by Step” Baia Mare, Vava Marcela - Lic. Transp. Auto Baia Sprie, Aur Genoveva - Grad. „Floare de Colț” Baia Mare, Coman Maria - Școala Gim. „N. Iorga” Baia Mare.
Cei 30 de cursanți vor organiza în lunile și anii următori, în incinta școlilor lor, cursuri gratuite de prim ajutor cu colegii și elevii și vor putea folosi cele 3 centre de formare dotate cu resursele necesare acordării primul ajutor.
Din agenda evenimentului: Recapitulare ziua 1 și descriere program ziua 2, , Resuscitare – teorie partea 2, Simulări resuscitare – partea 1+2, Simulări de predate prim ajutor, Situații urgente – teorie, Simulări de situații urgente, Simulări de predate prim ajutor, Post-test și feedback.

Formatorii cursului: medici de la UPU din Cluj Napoca, dr. George Teo Voicescu și dr. Andra Mihuț. 

SLI MM

Bisericile Franței ard – și nimănui nu pare să-i pese

 Martie 31, 2025

BISERICILE FRANTEI ARD SI NIMANUI NU-I PASA

In 2024 au fost incendiate cu 30% mai multe biserici in Franta ca in 2023. Presa europeana tace. Din fericire unele publicatii conservatoare inca publica asupra subiectului. Un astfel de articol a fosu publicat de Spectator (UK) pe 15 februarie. Informatiile date sunt infricosotoare si denota ca francezilor nu le mai pasa daca crestinsimul mai supravietuieste ori nu in tara parintilor lor. Textul in engleza al articolului poate fi citit aici: https://www.spectator.co.uk/article/frances-churches-are-burning-and-no-one-seems-to-care/

Redam traducerea in romana:

***

Bisericile din Franța sunt atacate si arse, dar mass-media și instituțiile politice se prefac că nu observă. Anul trecut am văzut incendii la bisericile istorice din Rouen, Saint-Omer și Poitiers – fiecare statistică sumbră într-o criză în creștere. De ani de zile, am văzut locuri de cult creștine targhetate pentru incendiere și vandalism. Cu toate acestea, până acum, confirmarea oficială a amplorii problemei a lipsit în mod curios. Asta s-a schimbat. Serviciul francez de informații teritoriale a raportat o creștere cu 30% a incendiilor criminale în biserici în 2024. Asta nu este o mână de incidente izolate – este o creștere seminificativa. Una profund tulburătoare.

Date statistice

În 2023, au fost înregistrate 38 de cazuri de incendieri criminale împotriva bisericilor din Franța. În 2024, acest număr a crescut la aproape 50. Cele mai afectate regiuni sunt Nouvelle-Aquitaine, Île-de-France și Grand-Est. Acestea nu sunt incendii accidentale declanșate de cablaje defectuoase sau de o lumânare nevizionată lăsată pâlpâind. Ele sunt acte deliberate. Cu toate acestea, nu a existat niciun strigăt ca răspuns la această situatie, nicio cerere de acțiune din partea presei franceze, doar o tăcere tulburătoare.

Ni se spune adesea că toate religiile trebuie respectate. Vedem condamnări rapide ale atacurilor asupra sinagogilor sau moscheilor și pe bună dreptate. Dar când vine vorba de biserici, peste subiect se coboară o liniște ciudată. Mass-media franceză, de obicei dornică să disece tendințele sociale, a fost vizibil tăcută. Europe 1 și Journal du Dimanche au dat raportului o mențiune trecătoare, menționând creșterea incendiilor în biserici, creșterea furturilor din lăcașurile de cult (cu 7% până la 288 de incidente înregistrate) și chiar o tentativă de atac islamist asupra unei biserici dejucate de serviciile de securitate în martie 2024. Dincolo de asta, nimic. Fără titluri pe prima pagină. Fără dezbatere națională. Doar indiferență liniștită.

Creștinismul în Franța este atacat – nu doar în sensul metaforic al scăderii frecvenței la biserică și al secularizării târâtoare a societății, ci într-un mod foarte real, fizic. Incendiere, profanare, furt. Acest lucru nu se întâmplă într-un ținut oarecum îndepărtat, se întâmplă în Franța, o țară care încă se pretinde că este înrădăcinată în moștenirea ei creștină.

Statisticile pot fi noi, dar tendința nu este. Atacurile asupra bisericilor s-au înmulțit de ani de zile, cu rapoarte despre altare distruse, statui degradate și corturi furate. Cu toate acestea, fiecare incident este tratat mai degrabă ca un nefericit unic, decât ca un model îngrijorător.

Unul dintre cele mai șocante atacuri din ultimii ani a fost uciderea brutală a părintelui Jacques Hamel în 2016, care a fost luat ostatic de doi teroriști islamiști în timp ce tinea Liturghia la Saint-Étienne-du-Rouvray. L-au forțat să îngenuncheze la altar înainte de a-și tăia gâtul, totul în timp ce filmau actul lor barbar. Moartea lui ar fi trebuit să fie un punct de cotitură împotriva violenței crescânde împotriva lăcașurilor de cult creștine. În schimb, tiparul de atacuri a crescut.

Politicienii ignora subiectul

Politicienii, dornici să evite conversațiile neplăcute, le îndepărtează ca un vandalism mărunt, mai degrabă decât ca ceva mai sinistru. Faptul că un raport guvernamental recunoaște acum amploarea crizei ar trebui să fie un semnal de alarmă. Nu numai că atacurile sunt în creștere, dar rapoartele oficiale confirmă un număr tot mai mare de cazuri de incendiere intenționată, furturi și întreruperi ale slujbelor religioase, evidențiind o ostilitate în creștere față de lăcașurile de cult creștine.

Recunoașterea atacurilor anti-creștine ar însemna confruntarea cu câteva adevăruri incomode.  Ar însemna să recunoaștem că Franța nu reușește să-și protejeze propria moștenire civilizationala. Ar însemna să abordăm întrebarea incomodă despre cine este responsabil. Și ar însemna ruperea narațiunii la modă care înfățișează creștinismul ca fiind învechit, opresiv sau chiar care merită dispreț.

Acest lucru nu poate continua. Bisericile Franței nu sunt doar lăcașuri de cult; sunt legături vii cu trecutul națiunii, comori culturale care aparțin tuturor, credincioși și necredincioși deopotrivă. Distrugerea lor este un atac atât la moștenirea țării, cât și la poporul acesteia. Guvernul francez a confirmat în sfârșit ceea ce mulți dintre noi știam deja. Atacurile se agravează. Întrebarea este acum dacă guvernul francez va face ceva în acest sens.  Din păcate, cred că știm deja răspunsul.

De ce nimeni nu vorbeste despre decapitarea si genocidul impotriva crestinilor in Siria si Congo?

Cuvintele sunt insuficiente pentru a ne exprima frustrarea privind masacrul intentionat al crestinilor in Africa si Orientul Mijlociu. Spectator (UK), insa, este, se pare, singura publicatie occidentala in care citim despre masacrele orchestrate impotriva crestinilor cu scopul cert si clar exprimat de a elimina minoritatile crestine in diferite tari ale lumii. Recent, Spectator a publicat astfel de comentarii privind Congo si Siria.

Detaliile privind Congo sunt infioratoare. Un caz a implicat o persoana care a fost decapitata, iar capul i-a fost strivit intr-o risnita in vazul si tipatul oamenilor. [Link: https://www.theguardian.com/global-development/2024/dec/21/children-executed-and-women-raped-in-front-of-their-families-as-m23-militia-unleashes-fresh-terror-on-drc]

***

Iata citeva alte detalii:

Statul Islamic din Congo are un mod nemilos de a opri străinii să-i raporteze autorităților. Conform directivelor lui Jamil Mukulu, care a trăit cândva ca si cleric la Londra, oricine trece prin tinutul lor trebuie ucis la vedere. „Macelăriți-l, tăiați-i imediat capul”, spunea el odata. „Nu vă gândiți niciodată, nu ezitați.” Luna trecută, au decapitat 70 de creștini în Mayba, în estul Congo, potrivit organizației caritabile catolice Aid to the Church in Need, care ajuta

creștinii persecutați din întreaga lume. Organizația de caritate a spus că cadavrele victimelor, inclusiv femeile, copiii și bătrânii, au fost aruncate într-o biserică evanghelică din apropiere.

Chiar și într-o lume deja obișnuită cu ororile Statului Islamic, astfel de atrocități ar trebui în mod normal să fie subiectul ziarelor. Nu este așa când e vorba de Congo, unde violența a devenit norma de multă vreme. Singura atenție pe care creștinii uciși au primit-o în Marea Britanie a fost din partea lui Lord Alton din Liverpool. „Ce facem pentru a confirma aceste rapoarte?” a întrebat el în Parlament. Este puțin probabil ca întrebările lui să primească răspunsuri satisfăcătoare. [Link: https://www.spectator.co.uk/article/why-does-the-beheading-of-christians-not-make-headlines/]

***

O situatie similara se afla si in Siria.

Recent, Secretarul de Stat al SUA Marco Rubio, afirma că „teroriştii islamişti radicali” vizeaza minorităţile din Siria, inclusiv alauiţi, creştinii şi druzii. Deși cifrele precise sunt greu de stabilit, se pare să fi fost ucișe până la 3.000 de persoane in Siria, majoritatea civili alauiți nevinovați, dar si un număr de creștini. Creștinii din Siria sunt profund îngrijorați pentru că, așa cum spune vechea expresie siriană, „întâi alauiții, apoi creștinii”. De la instaurarea guvernului islamist la sfârșitul anului trecut, creștinii au fost ucisi, răpiti, intimidati și vandalizati. Situația este foarte tensionată. [Link: https://www.spectator.co.uk/article/save-syrias-christians/]

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

APRECIERI SI RUGAMINTE

Apreciem faptul ca repostati materialele noastre. Va multumim si va rugam sa continuati sa o faceti. Fiti amabili, insa, si identificati AFR (Alianta Familiilor din Romaia) ca autor al materialelor. Va multumim!

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

 

Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro    

Declarația zilei - Jean Maurer

 


„Un argument de o gravitate excepțională, pentru care Călin Georgescu a fost blocat să candideze, având cele mai mari șanse să devină Președintele României, și în același timp motivul principal al susținerii agresive al conducerii UE pentru o lovitură de stat în România, cu lezarea gravă a democrației și statului de drept, este după părerea mea faptul că dl. Georgescu, în calitate de Președinte, ar fi încurcat masiv planurile militare ale UE ce urmau să fie derulate prin România, transport de armament, dar și eventual trupe combatante care să intre în Ucraina! Adică simplu spus, o parte din țările UE, Franța, Germania, Anglia…, vor neapărat război cu Rusia, în speranța activării Art. 5 NATO, deci un al treilea război mondial! Nu naționalismul sau suveranismul lui Georgescu a deranjat aceste țări, cât afirmația lui clară că România nu va participa la acest război! Deci Europa dorește articulat un război, iar România este un pion important în acest plan! Despre asta este vorba în acest film de proastă calitate, film criminal…!”

Mandatul Curții Penale Internaționale e vorbă-n vânt! Orban îl aduce pe Netanyahu în Ungaria...


Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, va ajunge în Ungaria, pentru o vizită oficială. Călătoria lui va începe miercuri, 2 aprilie, și va ține până duminică, 6 aprilie, scrie Jerusalem Post. Netanyahu nu va fi arestat și va putea să se întoarcă acasă. Omologul și gazda lui, Viktor Orban, a anunțat că nu va ține cont de mandatul de arestare emis de Curtea Penală Internațională.

Instanța a emis mandatul de arestare pe numele lui Benjamin Netanyahu anul trecut în noiembrie. Premierul israelian este acuzat de „pentru crime împotriva umanităţii şi crime de război comise cel puţin între 8 octombrie 2023 şi 20 mai 2024”. Aceleași acuzații au fost făcute și pentru ministrul Apărării de la acea vreme, Yoav Gallant.
Decizia CPI restricţionează teoretic deplasările lui Benjamin Netanyahu, deoarece oricare dintre cele 124 de state membre ale Curţii ar fi obligat să îl aresteze pe teritoriul său. La câteva zile după anunțul Curții, Viktor Orban a zis că o să-l invite pe Netanyahu să viziteze Ungaria, în semn de protest împotriva mandatului de arestare emis de Curtea Penală Internațională (CPI).
„Nu avem de ales decât să sfidăm această decizie. Îl voi invita pe Netanyahu să vină în Ungaria, unde îl pot asigura că hotărârea CPI nu va avea niciun efect”, a declarat el într-un interviu la radioul de stat.
Luna trecută, și viitorul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, a anunțat că îl va invita pe Netanyahu în Germania imediat cum va forma guvernul. Statele care sunt părți ale Curții sunt obligate să pună în aplicare mandatele CPI, dar CPI nu are măsuri de penalizare pentru țările care nu va asta.
Vladimir Putin, pe numele căruia există un mandat similar de arestare, a mers în Mongolia, stat parte al CPI, iar guvernul de la Ulan Bator l-a primit cu brațele deschise, fără vreo sancțiune.

Gr. C.

Sondaj AtlasIntel alegeri 4 mai 2025

 


Horațiu Rădulescu: “Ca să știți în ce ne-a vârât Ilie și cu Marcel.”

 


Atenție! Încadrați dvs. în gradul de gravitate!

Depinde doar de dvs. dacă vor cunoaște cât mai mulți oameni ceea ce se întâmplă în culise.

Ca să știți în ce ne-a vârât Ilie și cu Marcel.

Pe lângă alocarea bugetară de 800 mld. de euro pe care intenționează s-o obțină, Ursula von der Lyen a semnat actul oficial de mobilizare militară pentru întreaga Europa, prin care se aprobă încorporările în masă pentru bărbații de până în vârsta de 40 de ani!

Macron a demarat discuțiile pentru posibila utilizare a armelor nucleare ale Franței ”pentru apărarea Europei”. În acest scop, toți șefii de stat major ai armatelor țărilor componente sunt convocați pentru runda a doua, ”pentru a se garanta pacea în Ucraina”! Al nostru a participat și la prima rundă, ca un supus umil. N-a avut nicio obiecție!

Elveția a demarat procedurile de ieșire rapidă din toate acordurile cu U.E.

S.U.A. au dat un termen de trei săptămâni U.E. pentru a conveni acordurile de pace și încheierea războiului din Ucraina. În caz contrar, S.U.A. și-a anunțat ieșirea totală din Europa, financiar și militar, iar senatorul american Mike Lee a anunțat că S.U.A. se va retrage din N. A. T. O. În acord cu politica externă a lui Trump.

Cabinetul lui Trump a hotărât deja ca noul președinte al României să nu fie recunoscut, în conformitate cu informațiile pe care le deține ”inteligece – ul” american, asupra rezultatului ”votului impus”, preconizat. Lipsa posibilității candidării a lui C. G. și tot ce s-a întâmplat din decembrie 2024 și până în prezent, a determinat asta.

Umilirea din partea lui Trump a Ursulei, a lui Zelensky și a lui Macron, plus tragerea la răspundere a celor care au făcut afacerile pandemice și afacerile de război ucrainene, a determinat reacția furibundă și dementă pe calea războiului a europenilor. Anglia doar ațâță, mai ales prin intermediul prim-ministrului marionetă, care va deconta în fața britanicilor, cu ani grei de închisoare, sau vor scoate de la naftalină anumitele probleme medicale psihiatrice ale acestuia, ca și cum au fost descoperiri de ultim moment, cu riscul ca anumite servicii să se lase făcute de cacao…

Ilie și Marcel au ales calea Ursulei și au cedat toată independența de facto a țării noastre, pentru starea de război, în favoarea Franței. Aceștia, (Ilie și Marcel), la rândul lor vor deconta, împreună cu subteranul susținător al lor, implicat în afacerile descrise mai sus, inclusiv în ”pălitura de stat”… Cei care aveți depozite bancare (economii) știți ce aveți de făcut!

În țara noastră sunt pregătite măsuri draconice privative de libertăți și drepturi sociale, mărire și sporire de taxe, impozite și creșteri de prețuri incredibile. Sunt deja hotărâte!

P.S. Precum pe vremea ailaltă, cu emisie ”parțial color”, abia puțin mai devreme am fost lăsat să ”funcționez”… Și nu este necesar să credeți, până la împlinirea celor spuse, puteți să le luați ca bârfe, despre care ați știut…

Autor: Horațiu Rădulescu

Aforismul zilei - Victor Duță

 


”Geții și genealogia popoarelor nordice” de Frédéric-Guillaume Bergmann. O istorie originară a Daciei Nordului

Istoria este altfel de cum se învață la școală. La mijlocul secolului XIX școala istoriografică franco-germană ajungea la concluzia originarității popoarelor nordice, din punct de vedere cultural, mitologic, religios și genetic din marea familie a popoarelor tracice, în special din cele geto-dace, o ramură etnică din mitologicul popor al sciților. Profesorul de literatură Frederic-Guillaume Bergmann de la Universitatea din Strasbourg, cetățean al imperiului francez condus de Napoleon al III-lea, cu origini germanice din Alsacia și Lorena, a devenit un pasionat al culturii geto-dace. A fost un  specialist în teologie și literaturi străine, un erudit iubitor de istorie, care a publicat la Strasbourg în 1859 o carte unică în felul ei, în care încearcă să demonstreze un fenomen istoric cu instrumente etnografice, fără prea multe argumente și date științifice  istorice despre originea getică a popoarelor nordice, bazându-se pe o intuiție născută din constatări lingvistice și entografice. Autorul explorează un fenomen istoric excepțional privind predominanța antică a geților asupra popoarelor nordice, în special germanice, posibil sub influența lucrării ”Getica” a lui Iordanes din secolul VI. Autorul arată printr-o metodologie lingvistică și legată de istoria religiilor dar și de teme etnofolclorice originea germanicilor din poporul getic. Pentru autor germanii, suedezi, norvegieni, danezi, islandezi, în special vikingii  au origini etnice, culturale și religioase din geți ca parte a mitologicul popor scit. Îi consideră pe sciți și pe geți așa-numiții strămoși ai nordicilor din punct de vedere social, moral, intelectual, spiritual și religios. Frédéric-Guillaume Bergmann a fost un intelectual de elită. El a studiat teologia la Strasbourg, la Göttingen , apoi la Berlin și filologie la Paris. Decan al Facultății de Litere din Strasbourg în 1860, Frédéric-Guillaume Bergmann a rămas profesor la universitatea germană după războiul din 1870 . Printre altele este autorul a numeroase lucrări, dintre care se distinge Les Gètes (1859), Les Scythes (1860) și mai multe lucrări despre Dante. Încă din timpul vieții a fost recunoscut de către lumea bună pentru activitatea sa științifică. Frédéric-Guillaume Bergmann a primit Legiunea de Onoare în 1863. A devenit profesor emerit  la Universitatea din Strasbourg, sanscritolog, specialist în Dante, în mitologia popoarelor nordice dar și teolog.  Franco-germanul Frédéric-Guillaume Bergmann a propus o teorie printr-o lucrare de etnografie, mai exact de etno-genealogie privind originea getică a popoarelor germanice.

Omul, în gândirea acestui autor evoluează  parcurgând  un statut social, moral și, în cele din urmă, intelectual, fiecare cu particularitățile lui specifice. Statutul social, de pildă cunoaște treptele de la sălbăticie, barbarie până la civilizație. Avea astfel o viziune evoluționistă asupra lumii conform epocii. Statutul lui intelectual s-a bazat pe tradiție, adică pe o sumă a experiențelor existențiale și, pentru a înțelege lumea, fiind o creație a lui Dumnezeu, pe religie și reperele sale: cerul, pământul și soarele, luna, focul apa și oceanul. Pe aceste criterii exhaustive, Bergmann a alcătuit un tablou în care neamurile nordice germanii,  danezii, scandinavii și  islandezii ajung la stadiile superioare de civilizație și religie cu ajutorul sciților și al geților, iar religia este reprezentată de zeul suprem Zalmoxe sau Skalmoxis care îi  substituie  pe Odin și Thor. Zalmoxis a fost în mitologie urmașul zeului luminii Gebeleizis, după care s-au inspirat popoarele nordice. Cartea este extrem de complexă și confirmă ce s-a întâmplat în Dacia după Decebal când dacii liberi (amestec etnic cu goții) ai  lui Ermanaric cel Mare răpus de huni, s-au îndreptat spre nordul Europei unde, timp de o mie de ani au prelungit în istorie zalmoxianismul. Ei au pus bazele, într-un fel mitologic și simbolic, a Daciei Nordului, recunoscute de Papa Agapet al II-lea în secolul X. Scopul fundamental al cărții a fost acela de a explora geneza și evoluția geților, un popor cu un rol semnificativ în istoria antichității, dar care a fost adesea supus unor interpretări variate și adesea contradictorii. Bergman și-a propus să aducă lumină asupra acestor aspecte, investigând nu doar istoria geților, ci și legăturile lor cu alte popoare din antichitate. Unul dintre cele mai importante subiecte abordate în lucrarea lui Bergman este analiza profundă a geților ca entitate etnică. Acesta descrie nu doar originile geților, ci și impactul lor asupra istoriei regionale. Bergman explorează legăturile dintre geți și alte grupuri etnice din antichitate, subliniind că aceste relații sunt esențiale pentru a înțelege evoluția interacțiunilor culturale și politice în Europa de Est. Geții au stat la baza culturală, religioasă și economică a popoarelor din Europa Centrală și de sud-est. Genealogia popoarelor este, de asemenea, un concept central în lucrarea autorului. Bergman credea că de fapt cunoașterea legăturilor genealogice dintre popoare ajută la înțelegerea complexității identităților etnice și a migrațiilor istorice. El pune accent pe inter-conectivitatea popoarelor din antichitate și pe modul în care aceste legături au influențat evoluția socială și culturală a regiunii. Bergman adoptă o abordare metodologică riguroasă, combinând analiza critică a surselor istorice cu interpretarea arheologică și analiza lingvistică. El își bazează argumentele pe o gamă largă de surse, inclusiv scrierile lui Herodot, inscripții antice și studii arheologice recente, dar și pe interpretarea originii cuvintelor. Metoda sa comparativă i-a permis să creioneze un tablou mai clar al genezei geților și al identităților etnice, contribuind la o înțelegere mult mai nuanțată a acestora. Bergman clarifică unele mituri și concepții  legate de geți și de genealogia lor. Autorul reînscrie în contextul istoric corect legăturile dintre geți și alte popoare, cum ar fi daci, traci și alte grupuri din Balcani. Această reconciliere a literaturii istorice anterioare cu dovezile arheologice a permis deschiderea unor noi direcții de cercetare în studiul istoric al regiunii. Prin cercetările sale inovative, Bergman oferea nu doar o mărturie a complexității identității etnice, ci și o adevărată punte între trecut și prezent. Geții și goții au fost înrudiți geopolitic și cultural, precum și religios prin adorarea zeului soarelui. Relevanța acestor studii continuă să fie actuală, chiar dacă unele concluzii pot fi depășite științific. Autorul susține că slavi sunt o ramură a geților și prin filiera ancestrală celtică și înrudiți cu germanicii. În consecință există un  trunchi etnic comun al geților, germanicilor și slavilor, astfel se explică numeroase lucruri comune la aceste popoare, care interferau în Europa antică. Slavii s-au amestecat cu geții și germanicii în peregrinările lor și în relațiile comerciale.Astfel, putem concluziona că Moravia, Tatra și Silezia a fost ”autostrada” terestră a relațiilor geților cu slavii și  germanicii, incusiv scandinavii, în evul mediu timpuriu.

Această lucrare este considerată de specialiști ca esențială pentru oricine este interesat de interacțiunile culturale dintre geți și popoarele germanice. Legătura dintre geți și popoarele nordice este un subiect complex și adesea controversat și astăzi. Autorul susținea comprehensiv că atât geți, cât și unele populații nordice ar împărtăși o origine comună în cadrul ramurii indo-europene a popoarelor, prin existența poporului primordial al pelasgilor. Această teorie sugerează că atât geții din zona Dunării, cât și anumite triburi nordice (precum germanicii) au migrat din aceleași zone ancestrale, originile lor comune fiind parte a expansiunii indo-europene. Bergman susținea că geții și popoarele nordice au avut interacțiuni în cadrul relațiilor comerciale, dar și al schimburilor culturale și mai ales religioase. Principalele rute comerciale care traversau Europa de Est și de Nord facilitau contactul între diferite grupuri etnice. De exemplu, produsele militare, bijuteriile și materiile prime erau adesea comercializate între aceste popoare. Așa a pătruns cultura geților în nordul european. Există sugestii că unele elemente lingvistice din limba getică au fost influențate de sau au influențat limbile nordice, având în vedere că ambele provin din ramura indo-europeană. De exemplu, unele cuvinte din limbile germanice sunt asemănătoare cu cuvintele getice, ceea ce sugerează o posibilă influență reciprocă sau o origine comună. Mai ales, din punct de vedere mitologic, există asemănări între miturile getice și cele ale popoarelor nordice. De exemplu, conceptele legate de zei și eroi din mitologia getică pot avea paralele în mitologia nordică, cum ar fi figura unui zeu războinic sau a unui erou legendar. Astfel, tema războiului și a curajului este comună în ambele culturi. Geții sunt considerați de autor ca un subgrup etnic al tracilor și au avut anumite interacțiuni culturale care ar putea fi comparate cu cele nordice. De exemplu, ambele culturi au avut valori și tradiții legate de voința războinică și respectul față de strămoși. Schimburile comerciale dintre populațiile din zona Dunării și cele nordice au fost facilitate de rutele fluviale și maritime. Aceste rute au permis nu doar comerțul de bunuri, ci și de idei și tradiții culturale.  Există dovezi arheologice care sugerează că tipurile de armament utilizate de geți și cele de către triburile nordice au avut similitudini, ceea ce ar putea indica schimburi tehnologice sau tradiții războinice comune. Legăturile dintre geți și popoarele nordice ar fi mai vechi decât migrația goților, gepizilor sau ostrogoților de la sfârșitul căderii imperiului roman. Încă din secolele VI-III î. Hr. există o legătură dintre geți și popoarele nordice. În această perioadă, atât geți cât și diverse triburi nordice au început să se organizeze în comunități structurale. De exemplu, geții au fost menționați de istorici precum Herodot și Strabo, care discutau despre popoarele din zona Dunării, în timp ce în Scandinavia au apărut primele evidențe arheologice ale așezărilor germanice. În secolele II și III d. Hr. a fost o perioadă de intensificare a interacțiunilor, unde rutele comerciale dintre Europa de Est (inclusiv țările dace) și Scandinavia au fost active. Geții au fost în contact cu triburile germanice, care se aflau la nord de Dunăre, iar influențele reciproce au fost evidente. Iar în secolele IV-VI d.Hr., prin perioada migrațiilor (aproximativ între secolul IV și VII) este crucială, când o serie de popoare, inclusiv goții (un popor germanic), au migrat în jurul Mării Negre și s-au confruntat cu geți și daci. Este o perioadă în care s-au intensificat mișcările de populație și schimburile culturale și comerciale. La aceasta mai adăugăm perioada vikingilor (aproximativ 800-1100 d. Hr.). Deși această perioadă este ulterioară, vocația exploratoare a vikingilor a adus un aflux de contacte între Scandinavia și Europa Centrală și de Est. Deși geți nu mai existau ca entitate distinctă, influențele culturale și comerciale continuau prin intermediul altor grupuri tribale care au apărut în acea perioadă. Vikingii s-ar fi reîntors la origini prin colonizarea Dobrogei getice în secolele VIII și IX. Această cronologie arată că legăturile dintre geți și popoarele nordice sunt adânc înrădăcinate în istoria timpului, evidente pe o perioadă extinsă care acoperă multe secole. Pentru autor țara Gotland era numele dat Scandinaviei, iar Dania din Iutlanda prefeudală era un fel de ”alter ego” a Daciei lui Decebal, născute din amestecul dintre germanici (goți)) și geți. Mai mult autorul merge pe ideea originii comune a limbii ”gutycă” din Scandinavia cu limba getică din Dacia, identificând elemente lingvistice comune, ajungându-se  la o teorie a unei originarități comune getico-gotică. Inclusiv gepizii ar fi fost o ramură germanică înrudită cu dacii. Această vechime a legăturile dintre geți și popoarele nordice reprezintă de fapt noutatea adusă de istoricul Frédéric-Guillaume Bergmann, fapt ce confirmă teoria istoriografică mai nouă a ”difuziei” dintre geți și goți în secolele III-V d. Hr., lucru confirmat de lucrarea ”Getica” a lui Iordanes din secolul VI, care astăzi trebuie să o percepem în altă cheie teoretică de cercetare, care confirmă interferența între geți și germanicii din Europa centrală și de sud-est și apoi din Dania sau Dacia Nordului, fundamentul mitologic, religios și simbolic a unui popor cu posibile origini aflate în  spațiul carpato-danubiano-pontic.

Ionuț Țene

Top 5 - MOARA LUI GELU - 30 martie 2025

 


Viața e atât de scurtă...

 


“Viața e atât de scurtă

E crud de scurtă,

Iar noi încercam

Mereu

Să facem mai mult,

Sa fim mai mult

Decât suntem.

Uităm

Sa ne bucuram

De zile și nopți..

Sa fim o picătură de bunatate

In viata cuiva,

Să decoram

Fiecare camera a sufletului nostru.

Să pictam Soarele și Luna,

Să atingem cu privirea florile,

Ce ne apar în cale.

Sa vedem stralucirea nopții

Fără a aprinde lumina.

Să fim doar frumusețe

Sa fim iubire,

Să fim lumină

Să fim doar noi,

E DE AJUNS! ”

~J .Das~

                                                                       *****

De aceea, hai să fim puțin mai îngăduitori cu noi si cu cei din jurul nostru, sa încercam sa oferim mai multa iubire, întelegere si compasiune, căci le vom primi înapoi înzecit. Aceasta constituie cea mai de preț hrană pe care ne-o putem oferi, hrana pentru suflet.

Dacă ți-ai hrănit sufletul cu tot ceea ce are el nevoie, deja ai rezolvat jumătate din nevoia hrănirii corpului. Ea vine de la sine singură. Atunci când i-ai oferit sufletului tău ceea ce are el nevoie și ai făcut curat de tot ce nu are nevoie, deja ai făcut un pas foarte important.

Nevoia oamenilor de iubire şi înţelegere este mare.

Şi tocmai de aceea se bucură de fiecare dovadă cât de mică de apreciere şi afecţiune din partea cuiva.

Toți cei pe care vă port în inimă m-ați felicitat, și cred că din inimă ați făcut-o.Cred că inima are o bunătate fundamentală. Ea ne permite să ne atingem unii pe alții. Mulțumită ei putem fi împreună. Dacă ar fi numai după mintea noastră, am purta veșnice războaie și am fi tare singuri.Niciodată nu m-am străduit să fiu mai bună decât sunt ,să iubesc mai mult decât pot , sau să par altfel decât sunt ... când am iubit mi-am deschis sufletul și am iubit cu adevărat fiind fericită să arăt ce simt . Când am simțit că deranjez , am plecat , iar când am crezut că am greșit, mi-am cerut sincer iertare.Sunt norocoasă ca am o relație de prietenie frumoasă și prețioasă cu Oameni atât de minunați ca voi. Vă țin în “povești”!(defect profesional) Dar consider că e necesar a transmite astfel de lucruri celor care ne fac să simțim așa ceva. Nu transmitem un gând de mulțumire/ prețuire doar în gând. Energia acestor mesaje este mult mai puternică așa și vibrația aprecierii/ recunoștinței/ Iubirii este resimțită mult mai profund în acest mod.

Acum, mai mult ca niciodată, astfel de mesaje/ energii au puterea să atingă/ deschidă inimi.

Nu știu alții cum sunt, dar eu, una, simt mai puternic ca niciodată impulsul de a comunica la modul direct aprecierea/ recunoștința/ prețuirea pe care le am pentru un om, pentru un gest, pentru un comportament, pentru orice îmi atinge inima. Că sunt gesturi „mărunte” sau lucruri importante, energia aprecierii/ recunoștinței/ prețuirii dă pe-afară din inima mea și se cere exprimată la modul direct. Și invariabil, energia mesajului ajunge la inima destinatarului. O știu, o simt clar.

Atingeți inimi. Dacă aveți impresia că deocamdată nu puteți face prea mult pentru a susține Binele comun, atingeți inimi prin cuvintele/ mesajele voastre și e suficient. Și îmbătrânim! Ca să îmbătrânești este un dar.

Uneori sunt surprinsă de persoana pe care o văd în oglindă. Dar nu mi-am mai facut griji pentru ea de mult timp. N-aş schimba nimic din ceea ce am, pentru ridurile câștigate. Am văzut câţiva prieteni dragi care au părăsit această lume înainte de a se bucura de libertatea care vine odată cu îmbătrânirea.Cui îi pasă dacă aleg să citesc sau să mă joc pe calculator până la 4 dimineaţa şi apoi să dorm până la cine ştie cât? (Acum, gata, că ne cheamă primăvara, afară!). Cui îi pasă dacă dansez singură ascultând muzica lui ’50? Ce-ar fi dacă mai târziu aş vrea să plâng pentru o dragoste pierdută? Sunt mândră că am trăit suficient pentru a mi se face părul sur şi pentru a păstra zâmbetul tinereţii mele, de pe când încă nu erau urme atât de adânci pe faţa mea. Îmi place să mă bucur de vârsta mea, pentru că mă face mai înţeleaptă,(sper) mai liberă! Ştiu că nu voi trăi pentru totdeauna, dar cât timp sunt aici, vreau să trăiesc conform legilor mele, celor ale inimii mele. Nu vreau să mă plâng de ceea ce nu a fost sau să-mi fac griji despre ce va fi. În timpul care-mi rămâne, voi iubi pur şi simplu viaţa aşa cum am făcut-o până astăzi, restul îl las lui Dumnezeu.

Lumină și iubire ție suflet drag!! Și deja ne aflăm în raza de lumină a Buneivestiri, când, prin Fecioara Maria, a început să se risipească întunericul ce înfășurase omenirea. Să ne ajute Domnul să ne interiorizăm cuvântul de aur al Maicii lui Dumnezeu:”Fie mie după cuvântul Tău,Doamne!” Să ne fie bine, cald și pace, în inimi și pe pământ! Vă mulțumesc pentru răbdare!

Prof. Emilia POP, Mireșu Mare

În orașul Ulmeni - Maramureș, pe 4 mai vor fi alegeri prezidențiale și... alegerea primarului!


Pe 4 mai 2025 în România vor avea loc alegeri pentru președinția țării, alegeri locale parțiale în 19 localități din 14 județe. Perioada electorală pentru alegerea primarilor și a președintelui Consiliului Județean Bihor a început duminică, candidaturile urmând să fie depuse până pe 14 aprilie, iar campania va începe pe 19 aprilie.
Printre localitățile în care cetățenii cu drept de vot își vor alege primarul se află și orașul Ulmeni din Maramureș. Postul a rămas vacant după ce Lucian Morar, primarul ales, a demisionat în urma câștigării unui mandat de deputat în Parlamentul României, pe listele PSD.
Alegerile pentru șefia CJ Bihor au loc în contextul în care Ilie Bolojan a demisionat din funcția de președinte al Consiliului Județean după ce a fost ales senator, candidând din partea PNL.
Principalele repere ale perioadei electorale pentru alegerile locale parțiale sunt:
* cel mai târziu la data de 31 martie are loc aducerea la cunoștința publică a datei ședinței pentru tragerea la sorți a judecătorilor în Biroul Electoral Județean (doar pentru județele Bihor, Botoșani, Caraș-Severin, Olt și Prahova)
* 8 aprilie – începerea perioadei de depunere a candidaturilor pentru funcția de primar
* 9 aprilie – începerea perioadei de depunere a candidaturilor pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Bihor
* 14 aprilie – încheierea perioadei de depunere a tuturor candidaturilor
* 19 aprilie – începerea campaniei electorale
* 20 aprilie – rămânerea definitivă a candidaturilor
* 21 aprilie – tragerea la sorți pentru stabilirea numărului de ordine de pe buletinele de vot
* 3 mai, ora 7:00 – încheierea campaniei electorale
* 4 mai, ora 7:00 începe votarea și se încheie la ora 21:00.

C.L.

ES. POP, In Memoriam!

Astăzi ar fi avut vârsta pe care o am eu acum. Din păcate, anul trecut, în vară, Ioan Es. Pop s-a alăturat poeților din stele și (ne) scrie din eternitate. Opera lui poetică este chiar viața lui, dincolo de cărțile sale care l-au consumat ca pe o lumânare. A plecat din Ieud în 1988, hotărât să răzbată, să se afirme și a devenit unul dintre cei mai importanți și mai apreciați poeți contemporani. E un poet din soiul celor mari și poezia sa are amprenta poeziei de mare substanță.

Cu câteva săptămâni înainte de a pleca, l-am întâlnit întâmplător, în Cluj, și mi-a spus că nu se mai întoarce la școală, la Ieud, unde era profesor, că nu se poate acomoda în Cluj și că pleacă la București. S-a nimerit să învățăm la aceeași facultate, deși el termina când am intrat eu și cei doi colegi ai mei , poetul și jurnalistul Ciprian Chirvasiu și dramaturgul Radu Macrinici. Am făcut cenacluri ad-hoc, am (cam) băut, că așa era pe vremea aceea, am discutat vrute și - avute despre poezie și despre câte în lună și-n stele. Am fost amândoi secretari de redacție la revista studențească ”Nord” din Baia Mare și am publicat împreună, în aceeași revistă, împărțind o pagină A3 în două, cu poeme, i-am dedicat, de atunci, o poezie (cam disperată, cam slăbuță, ce-i drept...) Atunci mai scria încă ”cu rimă”, dar îmi povestea despre pârâul cu sânge întunecat care curgea prin dosul casei lui, despre atmosfera din Porcec, despre o frică fără nume care îl încerca mereu, despre ploile din copilărie și cum era să-l ducă la vale pârâiașul care curge prin mijlocul satului, despre bunicul său și despre vecinii iscoditori, despre Șomcuta și drumurile spre școală...sunt multe și mărunte. În primii ani de după Levoluție, în drumul spre casă, la părinți, mă opream în București câteva zile și, de multe ori rămâneam la el și umblam prin București la câte o bere-două, eu, cel care am trăit 11 ani în București, el – încă în acomodare cu orașul care l-a acaparat, încet, de tot. Am fost de multe ori în Văraiul lui, l-am dus de câteva ori cu mașina acasă, din Baia Mare, am fost de multe ori, toamna, după ciuperci prin pădurile care înconjoară Văraiul și îl mai sunam să-i spun, glumind, amănunte. Dar toate astea sunt doar fragmente ramase in amintire, scăpătări din trecut, partea tristă este că Ionică e departe de frici, de spaime, de prieteni, de tot ce a trăit. Nu avea aere de vedetă, de poet mare, important, nu era zeflemist cu poeții mai necunoscuți sau mai puțin cunoscuți care îl abordau, se retrăgea ușor în lumea lui dar fără să jignească. În 2022, la Festivalul Internațional de poezie de la Iași, fiindcă mergea greu, am rămas cu el în urma grupului și mi-a făcut niște confesiuni care m-au măgulit și m-au bucurat. I-am spus să nu se sperie, că îi va trece, că tatăl lui a trăit mult. Da, mi-a zis, dar mama? Maramureșenii l-au iubit și îl iubesc iar despre ”rușinea” cu Securitatea, despre care scria chiar de curând un jurnalist ”care i-a fost prieten”, putea să se mai documenteze, pentru că eu l-am întrebat pe securistul Facultății, (Îl chema HRIN și era maior atunci, colonel când l-am abordat eu, pentru că începuse...să vină la Cenaclu și să meargă la Festivaluri de literatură!!!) prin anii 2000, când încă acesta mai trăia și știu ce presiuni a făcut asupra lui, știu cu ce l-a șantajat, așa cum l-a șantajat și pe Chirvasiu...
Însoțesc textul ăsta în memoria lui, cu drag și cu nostalgie cu câteva fotografii; cele al negru, în anul 1985, Ionică Pop și cu mine , în camera de cămin, jucând șah și celelalte la Mânăstirea Habra de lângă Baia Mare și în fața Bibliotecii Județene și la Festivalul de poezie de la Iași. Fotografiile color vechi, sunt făcute în Vărai, în apropierea casei unde s-a născut și înfățișează crucea ridicată de familia sa la ieșirea din sat, spre Purcăreți, o uliță (de atunci, în 2008) a satului, că acum este asfalt, în care este surprinsă nepoata mea, Patricia, (care acum are 23 de ani și este în Canada) și pârâul Vărai, cel care era ”să-l ducă la vale”, ca pe mine Potopul...Dacă se poate spune și nu e forțat: Să-ți fie eternitatea ușoară, Ionică!

Nicolae SCHEIANU






                                                                   


                                                                                                


                                 

                                                                            ******




Foto: Nicolae SCHEIANU PĂUNA și Simion Luțu CHIȘIU