Viața e atât de scurtă...

 

“Viața e atât de scurtă

E crud de scurtă,

Iar noi încercam

Mereu

Să facem mai mult,

Sa fim mai mult

Decât suntem.

Uităm

Sa ne bucuram

De zile și nopți..

Sa fim o picătură de bunatate

In viata cuiva,

Să decoram

Fiecare camera a sufletului nostru.

Să pictam Soarele și Luna,

Să atingem cu privirea florile,

Ce ne apar în cale.

Sa vedem stralucirea nopții

Fără a aprinde lumina.

Să fim doar frumusețe

Sa fim iubire,

Să fim lumină

Să fim doar noi,

E DE AJUNS! ”

~J .Das~

                                                                       *****

De aceea, hai să fim puțin mai îngăduitori cu noi si cu cei din jurul nostru, sa încercam sa oferim mai multa iubire, întelegere si compasiune, căci le vom primi înapoi înzecit. Aceasta constituie cea mai de preț hrană pe care ne-o putem oferi, hrana pentru suflet.

Dacă ți-ai hrănit sufletul cu tot ceea ce are el nevoie, deja ai rezolvat jumătate din nevoia hrănirii corpului. Ea vine de la sine singură. Atunci când i-ai oferit sufletului tău ceea ce are el nevoie și ai făcut curat de tot ce nu are nevoie, deja ai făcut un pas foarte important.

Nevoia oamenilor de iubire şi înţelegere este mare.

Şi tocmai de aceea se bucură de fiecare dovadă cât de mică de apreciere şi afecţiune din partea cuiva.

Toți cei pe care vă port în inimă m-ați felicitat, și cred că din inimă ați făcut-o.Cred că inima are o bunătate fundamentală. Ea ne permite să ne atingem unii pe alții. Mulțumită ei putem fi împreună. Dacă ar fi numai după mintea noastră, am purta veșnice războaie și am fi tare singuri.Niciodată nu m-am străduit să fiu mai bună decât sunt ,să iubesc mai mult decât pot , sau să par altfel decât sunt ... când am iubit mi-am deschis sufletul și am iubit cu adevărat fiind fericită să arăt ce simt . Când am simțit că deranjez , am plecat , iar când am crezut că am greșit, mi-am cerut sincer iertare.Sunt norocoasă ca am o relație de prietenie frumoasă și prețioasă cu Oameni atât de minunați ca voi. Vă țin în “povești”!(defect profesional) Dar consider că e necesar a transmite astfel de lucruri celor care ne fac să simțim așa ceva. Nu transmitem un gând de mulțumire/ prețuire doar în gând. Energia acestor mesaje este mult mai puternică așa și vibrația aprecierii/ recunoștinței/ Iubirii este resimțită mult mai profund în acest mod.

Acum, mai mult ca niciodată, astfel de mesaje/ energii au puterea să atingă/ deschidă inimi.

Nu știu alții cum sunt, dar eu, una, simt mai puternic ca niciodată impulsul de a comunica la modul direct aprecierea/ recunoștința/ prețuirea pe care le am pentru un om, pentru un gest, pentru un comportament, pentru orice îmi atinge inima. Că sunt gesturi „mărunte” sau lucruri importante, energia aprecierii/ recunoștinței/ prețuirii dă pe-afară din inima mea și se cere exprimată la modul direct. Și invariabil, energia mesajului ajunge la inima destinatarului. O știu, o simt clar.

Atingeți inimi. Dacă aveți impresia că deocamdată nu puteți face prea mult pentru a susține Binele comun, atingeți inimi prin cuvintele/ mesajele voastre și e suficient. Și îmbătrânim! Ca să îmbătrânești este un dar.

Uneori sunt surprinsă de persoana pe care o văd în oglindă. Dar nu mi-am mai facut griji pentru ea de mult timp. N-aş schimba nimic din ceea ce am, pentru ridurile câștigate. Am văzut câţiva prieteni dragi care au părăsit această lume înainte de a se bucura de libertatea care vine odată cu îmbătrânirea.Cui îi pasă dacă aleg să citesc sau să mă joc pe calculator până la 4 dimineaţa şi apoi să dorm până la cine ştie cât? (Acum, gata, că ne cheamă primăvara, afară!). Cui îi pasă dacă dansez singură ascultând muzica lui ’50? Ce-ar fi dacă mai târziu aş vrea să plâng pentru o dragoste pierdută? Sunt mândră că am trăit suficient pentru a mi se face părul sur şi pentru a păstra zâmbetul tinereţii mele, de pe când încă nu erau urme atât de adânci pe faţa mea. Îmi place să mă bucur de vârsta mea, pentru că mă face mai înţeleaptă,(sper) mai liberă! Ştiu că nu voi trăi pentru totdeauna, dar cât timp sunt aici, vreau să trăiesc conform legilor mele, celor ale inimii mele. Nu vreau să mă plâng de ceea ce nu a fost sau să-mi fac griji despre ce va fi. În timpul care-mi rămâne, voi iubi pur şi simplu viaţa aşa cum am făcut-o până astăzi, restul îl las lui Dumnezeu.

Lumină și iubire ție suflet drag!! Și deja ne aflăm în raza de lumină a Buneivestiri, când, prin Fecioara Maria, a început să se risipească întunericul ce înfășurase omenirea. Să ne ajute Domnul să ne interiorizăm cuvântul de aur al Maicii lui Dumnezeu:”Fie mie după cuvântul Tău,Doamne!” Să ne fie bine, cald și pace, în inimi și pe pământ! Vă mulțumesc pentru răbdare!

Prof. Emilia POP, Mireșu Mare