I.
sunt trist cuprins mereu de nevoi
sunt trist chiar și când sunt lângă voi
sunt trist mânat de al meu destin
sunt trist mânat de-al păcatului chin
sunt trist și mă simt alungat
sunt trist și trăiesc mereu în păcat
sunt trist și nu mă văd smerit
sunt trist până și pentru viața ce-o am de trăit
sunt trist de câte mi-a fost dat să trăiesc
sunt trist pentru câte n-am reușit să răzbesc
sunt trist și trist voi rămânea
sunt trist și-așa e toată viața mea
sunt trist dar știu tristețea să mi-o port
sunt trist că nu mai știu în viață cum să mă comport
sunt trist căci viața nu m-a lăsat
sunt trist și mă simt alungat
sunt trist căci fericit nu mai știu să fiu
sunt trist și trăiesc lângă voi și totuși sunt în pustiu
sunt trist după a mea tinerețe
sunt trist și când mă gândesc la bătrânețe
sunt trist căci fericit nu cred să mai fiu
sunt trist căci sufletu-mi rătăcește-n pustiu
sunt trist și plin de nefolos
sunt trist căci totul îmi iese pe dos.
II.
sunt trist și plin în suflet de vănătăi
sunt trist căci lângă mine nu văd decât oameni răi
sunt trist și mă simt neîmplinit
sunt trist și mă văd un rătăcit
sunt trist și nu mai găsesc forță de-a lupta
sunt trist și totuși aștept a mă salva
sunt trist și mă simt neliniștit
sunt trist până și pentru viața pe care o am de trăit
sunt trist și nu văd decât greutăți
sunt trist și-am impresia că mă urăsc toți
sunt trist că nu am reușit
sunt trist că putere n-am dovedit
sunt trist și mă transform în amar
sunt trist și mă uit înspre-al meu calvar
sunt trist fericit nu mă simt
sunt trist cu sufletul pustiit
sunt trist de a lumii trădare
sunt trist și nici cu mine nu mai pot să am răbdare
sunt trist și de niciun folos
sunt trist și totul îmi iese pe dos
sunt trist și liniște în suflet nu mai am
sunt trist și nu mai aparțin nici unui neam
sunt trist și mă simt ca un trădat
sunt trist de al lumii și de al meu păcat.
III.
sunt trist și nu pot să îmi revin
sunt trist și-mi duc în spate al inimii chin
sunt trist și aș vrea cu mine să fiu împăcat
sunt trist și totuși refuz să fiu alintat
sunt trist dar scriu neîncetat
sunt trist până voi fi de lume iertat
sunt trist și refuz să cred în destin
sunt trist și totuși cred că mi-ar prinde bine un pahar plin cu vin
sunt trist să plâng n-am putut nicodată
sunt trist și poate că merit o astfel de soartă
sunt trist poemul acesta vă spune
sunt trist și-am uitat până și de rugăciune
sunt trist și Dumnezeu m-a uitat
sunt trist și trăiesc o viață în păcat
sunt trist soarta n-o mai pot schimba
sunt trist și n-am să spun la nimenea
sunt trist și amărât cu-adevărat
sunt trist și cred că și Dumnezeu m-a uitat
sunt trist să-mi revin nu voi putea
sunt trist și nu mai vreau s-aud dar nici să văs pe nimenea
sunt trist și așa de n-aș fi
sunt trist dar nu cred că altfel aș ști a trăi
sunt trist supărat și cu necaz amărât
sunt trist de cum am știut să trăiesc pe pământ.
IV.
sunt trist a mă ruga nu mai știu
sunt trist și tot lângă mine îmi pare că e pustiu
sunt trist de mult n-am mai zâmbit
sunt trist pe față și riduri de-atunci mi-au ieșit
sunt trist și n-am nicio bucurie
sunt trist căci n-am nicio veselie
sunt trist dar cum să mai învăț ceva
sunt trist și nici nu mai știu la Dumnezeu a mă ruga
sunt trist putere nici nu mai găsesc
sunt trist și nici nu mai știu să iubesc
sunt trist și toate astea m-or doborî
sunt trist și așa nu mai pot trăi
sunt trist nici vers nu mai știu
sunt trist și-observ cât este de târziu
sunt trist iar dacă aș putea
sunt trist și totuși totul aș schimba
sunt trist și sunt abătut mereu
sunt trist că-n viață drumul mi-este tot mai greu
sunt trist trist de tot dar n-am uitat
sunt trist și-n tristețe poemu-l vreau încheiat
sunt trist și în plină tristețe
sunt trist nici nu mai vreau să mă gândesc la bătrânețe
sunt trist nici să strig nu mmai pot
sunt trist și asta e tot
deci voi care trăiți fără tristețe și fără de amar
gândiți-vă să nu trăiți tot în zadar.
VASILE BELE
Baia Mare, februarie, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu