De ce trebuie să finanţăm pe mai departe Biserica Ortodoxă şi cultele din România?În favoarea acestei politici de finanţare a Bisericii Ortodoxe şi a cultelor religioase din România există mai multe argumente, nu toate sufleteşti, aşa cum v-aţi aştepta:
1. Statul român are o obligaţie materială faţă de cultele tradiţionale din România. De la celebra şi mult aplaudata „secularizare” a averilor mânăstireşti, făcută de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în fapt un jaf organizat şi „legalizat” al Statului contra rivalului său potenţial, Biserica, până la guvernările post-1989, a existat o politică constantă de abuzuri contra proprietăţilor cultelor din România.
2. După valurile de „secularizare” iniţiate de Cuza şi continuate până în 1989, Statul şi-a asumat preţul sărăcirii cultelor din România, urmărind instituţionarea acestora, subordonarea-coordonarea lor de către Guvern (prin ministerul-departamentul-secretariatul de stat pentru culte) şi, implicit salarizarea personalului cultelor recunoscute de către stat.
3. Cultele din România se bucură de un semnificativ capital de încredere din partea cetăţenilor. Statul trebuie să fie atent faţă de aceste realităţi sociale şi să aloce resurse bugetare (respectiv, banii cetăţenilor administraţi de către Stat).
4. Cultele din România au un rol social mult mai important decât le place unor „laicizanţi” (mai de stânga sau mai de dreapta) să creadă. Bisericile sunt încă locul în care românul obişnuit îşi găseşte liniştea şi mângâierea, ajutorul (nu cuantificabil material, e drept) şi nădejde într-o societate tot mai lipsită de repere şi într-un Stat tot mai incapabil să garanteze speranţa. De aceea, cultele îşi merită banii de la buget mult mai mult decât unele instituţii ale Statului.
De ce POATE nu ar trebui subvenționate de către stat cultele și Biserica Ortodoxă Română
1. Cultele, incluzând BOR, ar trebui să funcționeze ca organizații non-profit, autofinanțându-se, fie din sponsorizări sau donații, fie din tarife percepute pentru serviciile oferite. În acest moment, aceste tarife sunt percepute, sponsorizări și donații există, dar avem și subvenția statului. Nu vorbim de concurență neloială, dar vorbim despre o discriminare a celorlalte fundații și organizații non-profit.
2. Finanțarea cultelor de către stat discriminează grav o anumită parte a cetățenilor – ateii. Aceștia, chiar dacă s-ar organiza în vreun fel (după știința mea nu este cazul), nu ar fi considerați cult și nu ar avea finanțare de stat.
3. Finanțarea cultelor de către stat poate conduce către o direcționare a mesajului politic prin intermediul bisericii. Atâta timp cât, în România, biserica (și, ca exponent majoritar, Biserica Ortodoxă Română) se bucură de un grad de încredere foarte ridicat, mesajul politic transmis prin acest canal are o rezonanță foarte puternică, în mod practic conducând la posibilitatea ca biserica să fie purtător de mesaj (extrem de credibil) al unei forțe politice, în funcție de promisiunile sau acțiunile de finanțare prezente sau viitoare.
Și acum vine acea notă despre care scriam mai devreme: dacă tot există subvenția statului, atunci toate serviciile oferite de biserică ar trebui să fie gratuite,cultele trebuind să funcționeze ca un serviciu social (așa cum este medicina de urgență sau învățământul preuniversitar obligatoriu). Perceperea taxelor pentru diverse servicii în acest context ar trebui sa fie ilegală. Dar nu este, și în acest context, după părerea mea, finanțarea cultelor de la bugetul de stat ar trebui oprită
scris de Bogdan DUCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu