Scrisoare către miri

 ÎNȚELEGEREA – să vă fie model și călăuză. Să vă gândiți doar la un singur aspect – cât de FRUMOASĂ este viața atunci când oamenii se înțeleg. Atunci există ARMONIE, există ÎMPĂCARE, există BUCURIE. Acolo unde există ÎNȚELEGERE, există și RESPECT, și FERICIRE, și BUCURIE. Și, mai gândiți-vă cât haos ar fi în viața dumneavoastră dacă nu v-ați ÎNȚELEGE.

         Dacă în casa dumneavoastră va exista ÎNȚELEGERE – desigur va exista și RESPECT, și IUBIRE, și DEMNITATE, și BUCURIE.

         Să vă iubiți mereu și să nu lăsați pe nimeni, niciodată, să rupă legătura de IUBIRE ce-o aveți în această clipă în inima și în sufletul dumneavoastră.

         Să nu uitați un lucru – IUBIREA se ține cu SACRIFICII. Dacă e nevoie chiar cu SACRIFICIUL SUPREM – căci, ce frumos este să mori din DRAGOSTE, pentru DRAGOSTE, apărându-ți IUBIREA, apărându-ți DRAGOSTEA.

         Acolo unde este sau există IUBIRE nu este loc pentru URĂ și MINCIUNĂ, pentru CEARTĂ sau CERTURI și NEMERNICII.

         IUBIREA nu suportă astfel de fapte. Când doi oameni se IUBESC – sunt FERICIȚI, sunt ÎMPĂCAȚI SUFLETEȘTE, sunt ÎNȚELEGĂTORI, sunt în stare de orice SACRIFICIU (pentru că tot vorbeam de sacrificii!), sunt MULT MAI ATENȚI unul cu celălalt, se lasă pe el pentru a-i DĂRUI celuilalt.

         Dar ÎMPĂCAREA și LINIȘTEA sufletească vine tot din DRAGOSTE. La fel și FERICIREA sau BUCURIILE vieții.

         Mereu să vă gândiți, cum a început FRUMOASA dumneavoastră POVESTE DE DRAGOSTE, căci dacă DRAGOSTEA nu era, - azi nu erați aici.

         Întoarceți roata vieții cu câțiva ani în urmă, și gândiți-vă CINE ERAȚI sau CUM ERAȚI atunci? Niște SINGURATICI! UNUL în căutarea CELUILALT, fără a ști sau fără a cunoaște CLIPA, MOMENTUL, ZIUA, ORA în care vă veți găsi.

         Erați doi oameni total străini – UNUL în fața ALTUIA. Dar, culmea, mereu căutându-vă, pentru a vă dărui unul altuia ce aveți mai de preț - INIMA. Și, o dată cu inima, să vă dăruiți IUBIREA, pentru o VEȘNICIE, pentru VECIE.

         Când NECAZUL sau SUPĂRAREA se vor abate asupra dumneavoastră, să vă gândiți la toate acestea, și să nu vă lăsați prinși sau cuprinși de valul lor. Dacă unul dintre dumneavoastră va cădea în NECAZ sau SUPĂRARE, celălalt îi va sări, din prea multă IUBIRE, în ajutor, pentru că este nedrept, atunci când doi oameni se IUBESC, să sufere doar unul, să fie necăjit doar unul, să fie supărat doar unul.

         Dacă acestea vor fi prea mari și vă vor doborî, să nu uitați că, pe vecie, aveți alături de dumneavoastra – părinții spirituali, NAȘII. Dar și părinții ce v-au născut și crescut, iar azi, cu bucurie v-au dat binecuvântare. Si, rolul dumnealor este extrem de FRUMOS, dar și greu în același timp. I-ați ales să vă fie CĂLĂUZĂ la vreme de ispită, de necaz, de amar ori supărare.

         I-ați ales tocmai, de-a nu fi SINGURI în acest labirint al vieții, în care ați avut CURAJUL să intrați. Ați avut CURAJUL, tocmai pentru că vă ÎNCREDEȚI unul în altul. Rugați-vă la Bunul Dumnezeu ca această ÎNCREDERE să dureze pe VECIE.

         Sunteți prea FRUMOSI să lăsați lucrurile urâte să vă ÎNCĂTUȘEZE, să vă ROBEASCĂ, să vă SUPUNĂ, să vă DOBOARE, să vă SUFOCE ... să stea în calea FERICIRII dumneavoastră.

         S-a vorbit, se vorbește și se va vorbi enorm despre DRAGOSTE, despre FERICIRE, despre IUBIRE, dar în toate vorbele acestea căutați ADEVĂRUL, căutați SINCERITATEA, căutați CELERITATEA, căutați DREPTATEA.

         Revin la momentul când încă erați doi străini, străini unul în fața celuilalt. Dumnezeu a rânduit să vă întâlniți, să vă oprească din alergătura dumneavoastră. Era momentul din viață - în care să vă ÎNTÂLNIȚI, să vă GĂSIȚI, să vă OPRIȚI din căutare și alergătură. Era ziua rânduită, era momentul, dacă vreți, văzându-vă  și înțelegându-vă inimile, înțelegându-vă frământările, patimile căci, nu mai puteați unul fără celălalt. Era vremea rândulită de a vă GĂSI.

         A fost dragoste la prima vedere? A fost simplă coincidență? A fost mister? A fost...? A fost...? Cert este un singur lucru .... a fost! Dar vorbim încă la timpul trecut. Uitați-vă în stânga dumneavoastră, uitați-vă în dreapta dumneavoastră ..... tot ce e aici înseamnă prezent, dar și viitor. Prezentul îl vedem, viitorul ni-l dorim. Azi suntem martorii morali ai DRAGOSTEI dumneavoastră, suntem cei care CREDEM în voi și în IUBIREA voastră. Ba, mai mult, ne BUCURĂM alături de dumneavoastră, și vă IUBIM că dacă așa nu ar fi nu eram azi atât de mulți aici.

         Suntem cei care înțelegem SENTIMENTELE, dar și DRAGOSTEA dintre voi. Suntem cei care ne BUCURĂM de bucuria bucuriei dumneavoastră. Suntem cei care CREDEM în voi, dar și în PUTEREA dumneavoastră de a lupta. Și nu uitați, ca să lupți îți trebuie CURAJ și PUTERE.

         Când doi se luptă, când doi sunt rivali, când doi se simt dușmani – să nu uitați, că doar unul va ieși biruitor din toată lupta aceasta. Voi, mire și mireasă,  faptic, sunteți doi – bărbat și femeie – dar să nu uitați niciodată că ,,sunteți un singur TRUP”, o singură VOINȚĂ, un singur CREZ.

         Lupta trebuie, nu să vă doboare sau să vă dărâme, trebuie, spuneam, să vă  ÎNTĂREASCĂ, să se ADÂNCEASCĂ, să se CIMENTEZE, dacă vreți! Așa se va întâmpla să fie dacă vă veți iubi - și la bine și la greu, și în amar și în bucurie. Această putere, sau tărie, sau forță... o dă doar IUBIREA sau DRAGOSTEA.

         Să nu ajungeți să vă URÂȚI vreodată, căci nu asta este voința lui Dumnezeu. Din luptă, oricare sau oricum ar fi ea, MEREU să ieșiți biruitori, învingători. Dacă așa se va întâmpla, IUBIREA, pas cu pas, va fi mai puternică mai cimentată, mai bine-păzită. Și, iar spun, să nu uitați, că doar voi sunteți paznicii IUBIRII dumneavoastră.

         Nu lăsați firul dragostei să se rupă. Gândiți-vă cum ar fi când acesta se rupe?! Și-avem destule exemple concludente, dar și pertinente, din viața de zi cu zi. O dată firul DRAGOSTEI rupt, ori rămâne pe vecie rupt, și-apoi se destramă, încât nu mai alegi nimic din el, ori, facem nod, și mergeam mai departe. Este și acestea o soluție, dar s-ar putea să apară NEÎNCREDEREA, SUSPICIUNEA sau ORGOLIUL.

         Nu fac bine unei căsnicii – nici ORGOLIUL, nici ÎNCĂPĂȚÂNAREA, nici SUSPICIUNEA, astea, denotă, LIPSA DE ÎNCREDERE. Și, cum e, când nu mai ai ÎNCREDERE?

         Apărați-vă DRAGOSTEA, și VISELE, și IDEILE, și GÂNDURILE, și ÎMPLINIRILE, toate acestea vor duce, desigur, într-un singur loc, la ÎMPLINIRE, la MULȚUMIRE sufletească, credeți-mă, pe cuvânt!

         Faceți-vă părinții FERICIȚI! Faceți-vă nașii FERICIȚI! Arătați-le, sau demonstrați-le, că NIMIC nu vă va întoarce din drumul DRAGOSTEI dumneavoastră... Dacă, tot vorbeam de drum, fie și ipotetic, acesta câteodată URCĂ, alteori COBOARĂ, câteodată este DREPT ,,ca-n palmă”, cum se prea obișnuiește a se mai spune în popor.

         În viață este un pic altfel. Când URCI - ești FERICIT, ești BUCUROS, ești IUBIT și IUBEȘTI, ai CURAJ și FORȚĂ în tine, dar și ÎNCREDERE. Nu-ți place a privi înapoi! Cum e, oare când cobori? Ești SUPĂRAT! Ești NECĂJIT! Ești AMĂRÂT! Ești ABĂTUT! Nu știu ce răspuns s-ar potrivi cel mai bine, aici. Cert este un singur lucru - și când cobori pe drumul vieții, și când urci sau mergi pe drumul cel drept – să nu încetezi A IUBI. Să nu încetați a vă IUBI.

         ,,Iubirea te ridică,

         Iubirea te coboară!”

                   (sau doboară?!)

mi-au venit acum, în minte, două versuri dintr-un frumos cântec de dragoste, perfect adevărate.

         Indiferent că drumul dumneavoastră URCĂ, sau COBOARĂ, ori merge DREPT, așa după cum spuneam, fără suiș sau coborâș, să vă IUBIȚI. Când vrei, și iubești, îl tragi pe cel de lângă tine, spre TINE, îl apropii. Tot aproape ești și-atunci când cobori. Moral, îl ajuți, dându-i mâna, nu? Evident că așa este! Ba, mai mult, cei care se iubesc, se țin de mână sau se ÎMBRĂȚIȘEAZĂ și când urcă, și când coboară, și când merg pe drumul cel drept.

         Dacă-i așa, acolo există IUBIRE, acolo există ÎNȚELEGERE, acolo există RESPECT, acolo există DRAGOSTE, acolo există FRUMUSEȚE, acolo există BUCURIE, acolo există DUMNEZEU.

         Și, cât de frumoasă-i viața, când ai din toate astea?! Nici nu te mai poți gândi la URĂ, la DUȘMĂNIE, la NEMERNICII ori MINCIUNĂ. Cei care IUBESC și sunt IUBIȚI, nu ar trebui să se folosească, în vorbirea sau comportamentul lor, de astfel de cuvinte -  e drept, și ele, aparținătoare limbii române.

         În viață, nu-i răspundeți dușmanului și furiei lui, cu dușmănie sau furie. Încercați să-l înțelegeți și, dacă puteți, să-i corectați comportamentul. Istoria, în desfășurarea ei, ne-a arătat că pot exista și astfel de reușite.

         Ajutați-i pe cei neajutorați, ca și voi la rândul vostru, când veți avea nevoie de ajutor, să-l primiți, necondiționat, de la alții, de la cei de lângă dumneavoastră.

         Răspundeți-le cu vorbă bună celor care greșesc, așa cum ați aștepta dumneavoastră răspuns bun, cu vorbă bună ori înțeleaptă.

         Trimiteți-i pe un drum drept pe cei ce se află într-o rătăcire în viață. Ajutați-i! Întindeți-le o mână de ajutor, pentru ca și Dumnezeu, prin buna Lui dreptate, să întindă, mâna Lui de ajutor sau spre AJUTOR. Și, nu uitați, însă, că toate cele bune făcute, aici pe pământ, în viață, vor fi apreciate, cântărite ori judecate și DINCOLO, întocmai așa după cum au fost făcute.

         Nu vreau să considerați toate acestea o ,,predică popească” (și-am adăugat ghilimelele!), dar credeți-mă pe cuvânt, moral, mă simt dator a vă aminti, în aceste clipe de toate acestea. De ce? Pentru că îmi doresc să vă știu FERICIȚI, îmi doresc să vă știu IUBIȚI, îmi doresc să vă știu la fel de FRUMOȘI, de-a lungul vieții, ca în ziua de astăzi.  

         Drumurile noastre, al meu și al dumneavoastră, se despart imediat, dimineață, o dată cu finalul nunții. Eu, așa cum am făcut și săptămâna trecută, cum fac și azi, și probabil, cum voi face și săptămâna viitoare (dacă voi trăi până atunci!), aceleași lucruri le voi spune și celorlalți miri, tocmai pentru a-i sensibiliza, și de ce nu, tocmai pentru a-i SFĂTUI, căci îmi doresc din tot sufletul să învățați din toate acestea.

         Nu știu cât reușesc azi, acuma, aici, dar când, poate peste ani și ani, veți privi iarăși înregistrarea îmi veți da dreptate. În schimb, dumneavoastră, pe VECIE, trebuie să DOVEDIȚI că rămâneți ÎMPREUNĂ.

         Nu lăsați să intre între dumneavoastră, nimeni și nimic. Sunteți UNIȚI, în cele bune și în cele rele, pentru toată VIAȚA, câtă vă este dată și dăruită de Dumnezeu. Gândiți-vă la o viață FERICITĂ și la un DRUM LUNG și DREPT, petrecut și parcurs împreună, căci, asta vă este VOINȚA de azi, ăsta vă este visul vieții ...  de-a merge ÎMPREUNĂ, FERICIȚI pe drumul vieții.

Între toate acestea nu uitați RUGĂCIUNEA, BISERICA și nu-l uitați, ferească sfântul, pe DUMNEZEU, de la care, azi ați cerut BINECUVÂNTARE, VIAȚĂ LUNGĂ împreună, și DAR.

         Iubiți-vă, respectați-vă și bucurați-vă cât timp vă aveți unul pe celălalt. ÎNCREDEȚI-VĂ, BAZAȚI-VĂ și FERICIȚI-VĂ unul pe altul.

         Și, încă un sfat - dacă, în viață, se va întâmpla, cumva, din cine știe ce pricini, să ajungeți seara, sau asfințitul de soare, cu sufletul încercat de NEÎMPĂCARE, să nu lăsați apusul soarelui, să se întâmple, fără a vă ÎMPĂCA.

         Înainte de-a adormi, rugați-l pe Dumnezeu să vă IERTE, și să vă DĂRUIE o dată cu noaptea, LINIȘTEA și PACEA SUFLETEASCĂ, dar și IERTAREA ori ÎMPĂCAREA. Și-apoi, printre sărutări și mângâieri, puteți adormi, unul în brațele celuilalt, bucuroși că v-ați IERTAT, că ați UITAT tot ce a fost rău din ziua ori ceasurile deja trecute.

Priviți doar partea frumoasă a vieții și nu vă lăsați pradă ISPITELOR, ORGOLIULUI sau ÎNCĂPĂȚÂNĂRILOR.

Să vă APĂRAȚI și să vă AJUTAȚI unul pe celălalt. Femeia de AJUTOR să-i fie bărbatului, dar și dumnealui, doamnei, soției! IUBIREA se câștigă, și-apoi, dacă o meriți, lupți pentru ea și-o APERI. IUBIREA nu trebuie să dispară niciodată, ba mai mult, trebuie, așa cum am mai spus, să se ADÂNCEASCĂ în sentimente, iar dacă vorbim și de o transformare - IUBIREA trebuie să se transforme în ÎNȚELEGERE, în RESPECT, în mai multă STIMĂ, în FORȚĂ și PUTERE, de ce nu? Vorbiți-vă doar cu vorbe frumoase.

Sunteți TINERI, sunteți ISTEȚI, sunteți, zic eu, MATURI, pentru a înțelege tâlcul vorbelor, pentru a înțelege tâlcul celor rostite. Căutați în viață VERTICALITATEA vorbelor și faptelor, căutați SIMPLITATEA vorbelor dar și SINCERITATEA lor. Căutați ÎNȚELEGERE dar și SINCERITATE. De toate acestea avea-veți parte dacă fi-veți SINCERI și CURAȚI unul în fața altuia.

Am să vă vorbesc și de FĂȚĂRNICIILE vieții, pentru că trăim într-o astfel de lume, una duplicitară, cu oameni prefăcuți și fățarnici, cu oameni care, zâmbindu-vă în față, ar fi în stare să vă dărâme din spate. Trăind în ADEVĂR - și drumul dumneavoastră fi-va unul drept. Trăind în CORECTITUDINE și CINSTE primi-veți de-a lungul vieții CINSTE, RESPECT și OMENIE –virtuți morale, de-altfel!

Nu doresc să dați de-a lungul vieții peste oameni fățarnici, fandosiți, ,,vânzători”, clevetitori. Doresc să n-aveți astfel de oameni lângă dumneavoastră, astfel  de  ,,vânzători”, astfel de uneltitori. Dacă veți fi  CORECȚI și CINSTIȚI, zic eu, lumea și cei din jur, vă vor CINSTI și RESPECTA. Se vor comporta CORECT și CIVILIZAT, OMENEȘTE cu dumneavoastră. Evident, respectând aștepți să fii respectat, iubind aștepți să fii iubit, stimând aștepți să fii stimat, nu?!

         Cunoașteți sintagma: ,,Cum îți vei așterne, așa vei dormi!”, iar eu îmi permit să o modific, interesat fiind de-a transmite cât mai corect mesajul, către dumneavoastră, astfel: ,,Cum veți trăi, așa vă vor fi și faptele!”. Trăind, în ură sau minciună, faptele vă vor coborî, vă vor ucide personalitatea.

         Nu te vei putea bucura de respect. Și-atunci, ce folos de-o viață, sau de un trai, în URĂ, MINCIUNĂ, NEADEVĂR sau FALSITATE?

         Dar, haideți, măcar azi, preț de câteva ore, să gândim pozitiv, să uităm de ură și urâțenie, de rău și răutăți. Să credem în noi, și să mai credem, până la proba contrarie, în cei de lângă noi – să-i RESPECTĂM, să-i STIMĂM, să-i IUBIM, și dacă e nevoie, să-i AJUTĂM să-și revină sau să-și depășească umila condiție, mizerabila condiție, în care au ajuns, ori în care trăiesc. Doamne ajută!

         Mi-ar place să cred că FERICIREA care va cuprins azi, sau în care trăiți azi, va dura o VEȘNICIE. Mi-ar place să cred că o VEȘNICIE vă veți bucura de FRUMOS, de FERICIRE, de IUBIRE, de STIMĂ, de RESPECT. Mi-ar place să cred că, o dată cu această zi, din fiecare secundă ce-o aveți de trăit împreună ști-veți să faceți o adevărată sărbătoare. O sărbătoare a  BUCURIEI, o sărbătoare a IUBIRII fără de sfârșit, așa ca în basme. 

         Azi, ați fost, și încă sunteți, personaje de basm – mirele, ÎMPĂRAT sau PRINȚ, mireasa, PRINȚESĂ sau ZÂNĂ, dar o Zână Bună – pe cât de bună, pe atâta de FRUMOASĂ.

         Cred în basmul, sau în povestea, spusă astăzi. Cred în DRAGOSTEA dumneavoastră, cred în DĂINUIREA ei, cred că se poate veșnici.

         Frumoasa dumneavoastră poveste, dintr-un basm, așa cum spuneam, se va transforma, în realitate, într-o lecție adevărată de viață, din care cei care ne vor (sau vă vor) urma, vor avea numai și numai de învățat. Să fiți exemple – exemple adevărate – de VIRTUTE, de MORALITATE, exemple de LUPTĂTORI adevărați, exemple de ÎNVINGĂTORI fără discuție!

         Filele (paginile) basmului și-a poveștii începute azi, să fie fără de sfârșit. Motto-ul dumneavoastră, să fie unul simplu dar încărcat, evident motto-ul vieții de cuplu. Ce ziceți, la ceva de genul: ,,TRĂIEȘTE, ZÂMBEȘTE, IUBEȘTE!”. Mereu să trăiți, zâmbind și iubind! Mereu să trăiți, zâmbindu-vă și iubindu-vă. 

         Sau, poate fi, ceva de genul: ,,Și ieri te-am iubit! Azi TE IUBESC mai mult ca ieri, iar mâine, îți promit, că te voi IUBI mai mult decât azi!”.

         Zâmbind ști-veți să trăiți în IUBIRE. Iubind trăi-veți mereu în ZÂMBET, mereu cu zâmbetul pe buze.

Gândiți-vă, în momentele dumneavoastră de cumpănă, la IUBIRE, la ZÂMBET, ori la cât de frumoasă-i viața cu acestea, căci, doar noi ne facem viața! Cât de frumoasă ți se pare viața atunci când IUBEȘTI, atunci când ZÂMBEȘTI. Parcă nici greul nu mai este așa de greu atunci când trăiești zâmbind. Și, să vă mai spun un secret – până și a zâmbi este o artă, și putem continuă în același ritm, rostind că până și a trăi este o artă!

Fiți optimiști și bucurați-vă de fiecare clipă trăită împreună. Împreună conjugați verbele A TRĂI, A IUBI ori A ZÂMBI – dar nu la timpul trecut, ferească Sfântul! Doar la prezent și viitor. Mereu să ziceți – ,,eu zâmbesc – tu zâmbești, noi zâmbim”, ,,eu iubesc – tu iubești – noi iubim” sau ,,eu te iubesc – tu mă iubești – noi ne iubim”. Sau, de ce nu, privind cu încredere viitorul, să rostiți împreună, cu același gând și suflet: ,,eu te voi iubi – tu mă vei iubi – noi ne vom iubi”.

Și, analizați și fraza următoare! Uitați-vă în jurul dumneavoastră și dacă vedeți oameni care nu ZÂMBESC, puneți-vă doar o singură întrebare – oare de ce? Oare de ce acești oameni nu zâmbesc? Răspunsul este foarte simplu. Astfel de oameni NU ȘTIU TRĂI frumos, astfel de oameni NU IUBESC, și nu cred că sunt IUBIȚI! Nu trăiesc, nu iubesc și nici nu sunt FERICIȚI!

         Să fiți conștienți că în frumoasa dumneavoastră poveste de dragoste, din care azi ați scris doar prima pagină, vor apărea și forțele întruchipate ale răului – personajele negative, cu care trebuie a se lupta, cu care va trebui să vă luptați. Vorbesc – de NECAZ, de AMAR, de SUPĂRARE, de ISPITĂ, de VRĂJMAȘI. Vor fi prietenii? Vor fi vecinii? Vor fi colegii? Vor fi cei care sunt geloși pe iubirea dintre voi? Vor fi cei care vor să vă umbrească iubirea ce-ați dus-o azi la altar? Or fi cei care sunt invidioși pe atâta dragoste câtă încape în inima și-n sufletul dumneavoastră?

Nu poți să știi niciodată acest lucru! În schimb, voi, mereu să fiți PREVĂZĂTORI, și gata oricând, în orice clipă, dacă va fi nevoie, să săriți, să vă apărați dragostea, să apărați ce este al dumneavoastră. Să apărați ceea ce, azi, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, ați dobândit. Să apărați ce este al dumneavoastră, pentru că azi, în Sfânta Biserică, în fața lui Dumnezeu, v-ați DĂRUIT unul, celuilat, pentru a fi o singură ființă.

Să nu uitați că în drumul vieții dumneavoastră vă puteți întâlni și cu AMAR, cu SUPĂRARE, cu NEREUȘITE, ori cu BOALĂ. Dacă așa va fi să luptați să le învingeți! Voi să fiți cei care le doborâți, nu ele pe voi!

Mi-au plăcut vorbele unui preot, în timpul unei cununii. În predica finală, spunea cam așa (și-acum încerc să reproduc din spusele părintelui paroh) – dacă până ieri erați doi străini, de azi sunteți unul și același trup, un singur trup, pe care l-a unit Dumnezeu, iar omul să nu-l despartă.

Dacă din doi formați un SINGUR TRUP, un singur GÂND, o singură VOINȚĂ, atunci din patru ochi – va trebui să formați o singură PRIVIRE, din patru picioare va trebui să aveți un singur PAS, un singur MERS, un singur DRUM – al DRAGOSTEI, al IUBIRII, al FERICIRII.

Vă doresc, în această clipă, ca drumul vieții să fie-vă presărat cu florile dragostei, cu florile fericirii, cu florile iubirii, iar astea să nu se ofilească niciodată, indiferent în ce anotimp al iubirii vă veți afla. Să aveți grijă de sămânța dragostei dumneavoastră și să n-o IROSIȚI, să n-o RISIPIȚI.

Dacă așa se va întâmpla, veți trăi fericiți, bucurându-vă de împreunarea lui Dumnezeu, făcută și cerută azi, aici, în fața Sfântului Altar.

Dacă până ieri erați două ființe, unul în căutarea celuilat, sau una în căutarea celeilalte, de azi va trebui să fiți UNA SINGURĂ, o singură GÂNDIRE, o singură VOINȚĂ – totul rezumat la UNUL. Cu o singură excepție – din doi să deveniți trei, din trei, patru, din patru, cinci, și tot așa ... bucurându-vă, cu pace în suflet, de darurile lui Dumnezeu.

Și, știm prea bine, că într-o familie darurile lui Dumnezeu sunt copiii. Atunci când o să-i aveți rândulit de la Dumnezeu, să-i primiți cu bucurie și cu fericire, căci, ce poate fi, într-o familie, unde există dragoste și iubire, mai frumos și bine-plăcut, decât, suprema împlinire, prin copii! Copii mulți, frumoși și sănătoși, de care să fiți mândri, sau cu care să vă mândriți, iar când vor ajunge mari, și ei, la rândul lor să se bucure, ori să se mândrească, cu dumneavoastră.

În drumul dumneavoastră să nu-i uitați pe nași, să nu vă uitați NAȘII – așa cum se mai poartă în zilele ce le trăim. Să nu vă uitați părinții spirituali, căci ei sunt cei care, alături de părinții care v-au născut și crescut, vă vor purta de grijă, vă vor OCROTI, vă vor SFĂTUI, vă vor IUBI – vă vor CERTA atunci când va fi nevoie! – așa cum își iubesc, cum își ocrotesc, cum își cresc copiii din ograda dumnealor, dacă-i au! Dacă nu, să-l rugăm pe Bunul Dumnezeu, să le dea și să cunoască și această împlinire.

Nu vă complicați în amănunte, dincontră, iubiți lucrurile simple, clare, elegante și frumos spuse. Uneori, cu vorbe puține, realizezi și lucruri mărețe, cu care să te mândrești.

Nu uitați că MÂNDRIA nu este o virtute, ci un păcat. Nu fiți mândri, chiar dacă veți avea cu ce să fiți. Fiți modești, căci modestia este o virtute a celor ÎNȚELEPȚI. Să știți să urcați și să știți să coborâți în/pe scara de valori morale. Nu fiți ÎNCĂPĂȚÂNAȚI și nici ORGOLIOȘI. Treceți peste acestea cu nepăsare. Într-o familie, sau într-o căsnicie, ORGOLIUL nu-și are locul. Și iarăși repet, BUCURAȚI-VĂ de frumusețea lucrurilor simple, dar aspirați spre complexitate prin simplitate.

ÎNȚELEGEȚI-VĂ unul pe celălalt, căci asta este și voința lui Dumnezeu. Nu faceți din NEÎNȚELEGERE motiv de ceartă, motiv de ură, motiv de dușmănie.

ÎNȚELEGEȚI-VĂ în gând și-n privire! Fiți cei care se înțeleg din privire.

Haideți să-i privim o clipă, și pe cei născuți bolnavi, bolnavi o viață întreagă, oameni pentru care vorbele înseamnă semne, sau oameni care se înțeleg doar prin semne.

Voi să vă bucurați că v-ați născut sănătoși, că înțelegeți și vă înțelegeți și prin vorbe, dar și prin semne. În toate astea ÎNȚELEPCIUNEA să vă fie călăuză pentru că un om înțelept, știe să iubească, un om înțelept știe să facă fericiți pe cei de lângă el, un om înțelept va ști că iubirea se păstrează și cu sacrificii și cu fapte, că doar ,,și faptele vorbesc!”, nu-i așa?

Bucurați-vă de iubire așa cum știți să vă bucurați de lumina ochilor, iar în viață să aveți ochi pentru IUBIRE, pentru DRAGOSTE, pentru FERICIRE. Dacă așa fi-va, veți trăi ca-n povești, precum în basm. Doamne ajută!

Ar fi încă multe de rostit, dar mă voi opri aici, gândindu-mă că puteți trage o concluzie pertinentă din toate cele glăsuite. Anii se vor scurge repede, și se scurg repede, dar, probabil, în timp, între dumneavoastră și mine se va așterne și UITAREA – firească, de altfel.

În viață, dumneavoastră, vă veți bucura de REUȘITE, atât în plan profesional, cât și în viața de cuplu, de familie. Aș vrea, în timp, dacă se va întâmpla să ne întâlnim, aceasta să fie din plăcere și să-mi spuneți ori să-mi povestiți, ce mai faceți, cum sunteți, și ... câți sunteți?!

Dar, faceți astfel încât, să fie împlinită rugăciunea ,,creșteți și vă înmulțiți, și stăpâniți pământul!”. Din doi, câți azi sunteți, degrabă să fiți trei, și-apoi patru, și-apoi cinci, și-apoi, ..., și-apoi, căci toate astea aduc ÎMPLINIRE, aduc BUCURIE, aduc FERICIRE, aduc IUBIRE. Faceți cum este voia lui Dumnezeu, și-atunci BINECUVÂTAȚI veți fi pe vecie!

 Nu promit să serbez alături de dumneavoastră în fiecare an, de ziua nunții, gândindu-mă că dumneavoastră sunteți foarte foarte tineri și plini de speranță. Nu promit să fiu la ,,prima aniversare rotundă” – la a 25-a aniversare, la nunta de argint, adică, dar, dacă am să pot voi fi alături, pentru a ridica și-atunci, ca și acum, un pahar, sau o cupă, în cinstea dumneavoastră, a-l ridica și a ÎNCHINA în cinstea fericirii dumneavoastră.

Și, iar nu pot să vă promit, că voi fi la a 50-a aniversare, la nunta de aur. Am amintit toate acestea pentru că s-a împământenit un obicei – la astfel de aniversări să se facă BILANȚ, sau BILANȚURI, dar și a se REÎNNOI urările și felicitările. Dar, să credeți, pe cuvânt, că oriunde sau de oriunde aș fi vă am în gând. Poate, în acele vremuri de sărbătoare pentru dumneavoastră, voi fi și eu, ca mulți alții, o stea, care, de pe bolta cerului, se uită pe pământ (sau spre pământ) și vă caută.

Vreau, însă, indiferent care va fi starea și situația mea, să vă văd ca azi, mereu-mereu ÎMPREUNĂ, alături de copii, alături de copii copiilor dumneavoastră. Vreau, și îmi doresc, să vă văd FERICIȚI, și-atunci, și-n orice moment din viață, ca și în ASTĂ ZI – FRUMOȘI, BUCUROȘI, IUBIȚI, MEREU ALĂTURI.

Închei, bucuros și fericit, dorindu-vă toate cele bune, dorindu-vă să aveți parte de-a lungul vieții de BUCURII, de ÎMPLINIRI, de SATISFACȚII, de LUCRURI PLĂCUTE și FRUMOASE. Când altfel va fi, vă rog să fiți LUPTĂTORII care intră în luptă cu un singur gând – acela DE-A IEȘI ÎNVINGĂTORI! Și, nu vă lăsați ÎNVINȘI, niciodată.

Norocul și binele să se abată asupra dumneavoastră, și asupra celor pe care-i iubiți.

LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI!

P.S.

Am scris toate acestea din respect pentru dragostea ce nu are voie să se veștejească NICIODATĂ. Am scris toate acestea din RESPECTUL ce-l datorez celor care au avut, au sau vor avea încredere în mine – în talentul dar și harul meu – acela de-a strărosti la nuntă. Vă mulțumesc și acum, și-am să mulțumesc ori de câte ori voi avea ocazia, celor care-și pun bază și încredere în mine. Mă simt dator cu astfel de vorbe! Mă simt dator cu un astfel de sfat! Poate, la începutul căsnicie mele, l-am primit și eu, dar oricum atunci nu am înțeles profunzimea lui, desigur, pentru că nu aveam ochi decât pentru frumoasa mea mireasă. Probabil, nu l-am înțeles pentru că nu mai era loc în inima mea, din prea multă dragoste, decât pentru cea care-mi este, a fost și-mi va fie, aș zice, pe vecie, frumoasă și devotată SOȚIE! Consider că toate acestea își vor găsi și rost dar și tâlc ori înțelegere mai profundă, doar după ce va trece o anumită perioadă din viața de familie ... perioadă, critică, de-altfel, aș mai adăuga! O perioadă în care încă, proaspeții soți, se modelează, încearcă să fie înțeleși și să se înțeleagă mult mai mult decât până în clipa prezentă. Este și aste o artă – o adevărată artă – SĂ ȘTII SĂ-ȚI ÎNȚELEGI PARTENERUL. Dacă îl înțelegi, înseamnă că îl iubești! Este și o artă, dar și o virtute. Vă las pe voi să citiți toate acestea, dar vă dau un sfat: o dată citiți-l singuri, fiecare în parte, apoi citiți-l împreună. Chiar recomand un astfel de exercițiu! Vedeți dacă este cu putință! Apoi, răstălmăciți-mi gândul, interpretați-l cum veți dori, pentru ca în final să trageți, dacă veți considera de cuviință, o învățătură! 

VASILE BELE