Va mai amintiti de Codul lui Hammurabi, cea mai timpurie
codificare de legi ori pravila cunoscuta pina in zilele noastre si despre care
mai toti am invat in cursurile de istorie antica? Textul, aproape intact, scris
in litere cuneiforme, a fost descoperit in 1901 si a fost tradus doi ani mai
tirziu de Cornell University din Statele Unite. Are 282 de paragrafe ori
articole, din care unele fie ca nu s-au mai pastrat de loc fie ca s-au pastrat,
insa doar partial. Nu stim daca a fost tradus si in romaneste, dar traducerea
Cornell 1903, in engleza, o aflati aici: http://archive.org/stream/cu31924060109703/cu31924060109703_djvu.txt
Probabil unii intreaba: ce are pravila cea mai veche de legi
o omenirii de a face cu familia, valorile, lumea contemporana? Are. Foarte
mult. E un barometru care reflecta valorile de inceput a societatii omenesti si
unde se afla ele dupa 4000 de ani. Spre bine ori spre rau. E relevanta si
faciliteaza intelegerea involutiei valorilor din zilele noastre. E cel mai
timpuriu document scris din istoria omenirii in care aflam cuvintele “sot”,
“sotie”, “casatorie”, “familie”, “divort”, “adulter”, “copii”, “barbat” si
“femeie”. E de la sine de inteles, deci, si util in acelasi timp, in aceste
vremuri de dezorientare si haos valoric, sa privim in urma la modul cum gindeau
fiintele umane acum 4000 de ani privind valorile.
Codul lui Hammurabi a fost scris pe vremea acestui imparat
babilonian care a trait pe la 1750 inainte de Hristos, adica in urma cu mai bine
de 3.750 de ani. De Codul lui ne despart cel putin 3.750 de ani. E un document
secular si de aceea nu poate fi atacat astazi ca fiind fictiunea unei zeitati.
Ne e vorba aici de cele zece porunci ale Vechiului Testament. Ni se spune ca nu
putem argumenta pentru valorile
traditionale din perspectiva biblica, crestina ori religioasa. Argumente de
genul acesta sunt excluse din dezbaterile care au loc privind casatoria, viata,
ori moravurile sexuale moderne. Codul lui Hammurabi insa e un punct de reper
secular foarte util pentru a evalua nivelul de degradare al valorilor
contemporane in comparatie cu valorile codificate de babilonieni acum 3.750 de
ani.
Observatii generale
Codul lui Hammurabi nu este rezultatul unor dezbateri
parlamentare de genul celor cu care suntem obisnuti noi. El constituie
codificarea in scris a principiilor de convietuire sociala practicate de
civilizatia babiloniana acum 4000 de ani. Descrie atit normele de convietuire
acceptabile cit si pe cele neacceptabile. Denota vechimea acestor valori pe
care noi le numim traditionale dar pe care ideologia deconstructionista
contemporana le numeste demodate. Descrie valori unanim acceptate acum 4000 de
ani. Denota valori si norme de convietuire sociala care foarte probabil au fost
practicate vreme de sute, ori chiar mii de ani, inainte de a fi codificate. Pe
linga asta documentul da de inteles ca la un anumit punct in evolutia
societatii societatea a determinat ca anumite practici sociale erau utile si
altele nu. In consecinta, atit practicile utile cit si cele daunatoare au fost
codificate cu scopul de a proteja si promova pe primele si de a le interzice
ori pedepsi pe cele din urma. Analiza pe care o facem astazi denota ca ceea ce
acum 4000 de ani oamenii vedeau ca fiind normal, astazi vad ca fiind anormal.
Natural nu ne referim la sclavie ori institutii de genul acesta, ci la
institutia multimilenara a familiei si casatoriei.
Cuvantul “casatorie” apare in Cod de 13 ori, cuvantul “sot”
de 44 de ori, “sotie” de 67 de ori, “adulter” de 3 ori, “familie” o data, si
“divort” de 3 ori. Cuvintul “sex” nu apare de loc. Asta indica ca pentru
societatea babiloniana de acum 4000 de ani casatoria era importanta, relatiile
intre sot si sotie bine definite pentru a proteja unitatea familiei, iar lipsa
cuvintului “sex” denota ca, spre deosebire de astazi, societatea primitiva nu
era obsedata de sexualitate asa cum ea este astazi. Divortul e mentionat ca
fiind ingaduit in cazul in care femeia era stearpa, iar adulterul era pedepsit
cu moartea. Un barbat care isi parasea familia nu se mai putea intoarce la ea
iar sotia lui avea dreptul sa se alipeasca casei unui alt barbat. Pedepsele
aspre pentru adulter si abandonul familiei indica ca babilonienii luau in
serios protejarea familiei si a casatoriei.
Casatoria
Aflam detalii interesante despre casatorie in Codul lui
Hammurabi. Codul nu o defineste direct
ci doar indirect. Paragraful 128 afirma, in traducerea engleza: “If a man has
taken a wife and has not executed a marriage contract, that woman is not his
wife”. (Romaneste: “daca un barbat si-a luat o nevasta dar nu a facut un
contract de casatorie cu ea, acea femeie nu este sotia lui”.) Casatoria deci
era constituita dintr-un barbat si o femeie, barbatul fiind numit “sot” iar
femeia “sotie”. Dar pentru a fi oficial constituita si recunoscuta in
societate, uniunea dintre sot si sotie trebuia evidentiata sub forma unui
contract de casatorie. Asta denota ca in absenta unui contract de casatorie
relatia dintre barbat si femeie era o relatie de concubinaj. Ceea ce insemna ca
inca acum 4000 de ani societatea facea distinctie intre concubinaj si
casatorie. Oare de ce? Fara indoiala deoarece casatoria, nu concubinajul,
impunea stabilitate relatiilor intre soti, care la rindul ei impunea
stabilitate sociala pentru toti membrii societatii. Casatoria demarca
perimetrii relatiilor sexuale si de familie, relatiile intre barbat si femeie
si intre parinti si copii. Toti isi cunosteau rolurile si limitele. Iar din
asta toti aveau numai de castigat: barbati si femei, parinti si copii, si
societatea in general.
Ce inseamna “contract de casatorie”? Exact ceea ce in zilele
noastre continua sa diferentieze casatoria de concubinaj. Concubinajul nu e
bazat pe legamint ci e o convietuire de convenienta fara obligatii reciproce.
Casatoria, insa, e bazata pe legamint. Legamintul de casatorie intre barbat si
femeie implica promisiuni reciproce de fidelitate si monogamie, de a trai
impreuna la bine si la rau, in sanatate ori boala, si de a exclude din
relatiile dintre sot si sotie persoanele terte. Promisiunile acestea erau
facute in prezenta martorilor. E interesant si de notat ca si Biblia, in
Vechiul Testament, defineste casatoria ca fiind un legamint intre un barbat si
o femeie facut in fata martorilor. (Maleahi 2:14 “Şi de ziceţi: "De
ce?" Din pricină că Domnul a fast martor între tine şi femeia tinereţilor
tale, faţă de care tu ai fost viclean, deşi ea era tovarăşa ta şi femeia
legământului tău”.)
Punem in contrast aceasta definitie traditionala a
casatoriei, veche de cel putin 4000 de ani, cu defintiile care se reliefeaza
astazi. Noua ideologie a familiei nu mai fundamenteaza casatoria pe uniunea
intre barbat si femeie, pe persoane de sex opus, nici pe legamintul intre sot
si sotie, fidelitate, monogamie si excluderea persoanelor terte din relatiile
intre sot si sotie. Se vorbeste tot mai mult despre un nou gen de casatorie,
casatoriile deschise (“open marriages”) in care sotul permite femeii sa
intretina relatii sexuale cu alte persoane, fie de sex opus fie de acelasi sex,
iar sotia permite acelasi lucrul sotului ei legal. Poliamoria ori casatoria de
grup face parte si ea din acest trend si cere tot mai strident sa fie
recunoscuta legal.
Copiii nenascuti
Copiii nenascuti erau pretuiti si aveau o valoare reala in
Codul lui Hammurabi. Daca o persoana agresa o femeie sloboda insarcinata si
cauza pierderea fatului, nu se impuneau pedepse penale ci pecuniare,
despagubirea fiind de 10 secheli. Codul lui Hammurabi mentioneaza multe delicte
care trebuiau despagubite pecuniar, cea mai mare despagubire fiind in cazul
uciderii copilului nenascut al femii slobode. In antichitate echivalentul unui
sechel era de 10 dolari, ceea ce ne indica ca acum 4000 de ani uciderea
copilului nenascut se despagubea cu echivalentul a 100 de dolari.
Divortul
Divortul era ingaduit in anumite circumstante dar interzis
in altele. De exemplu, daca sotia se imbolnavea sotul nu o putea divorta ci
avea obligatia sa o intretina pentru restul vietii. (Art 148) Iar daca divortul
era permis, barbatul era obligat sa dea femeii o parte din recolta, avere si
bunuri pentru a-si intretine copiii. (Art 138)
Crime sexuale
Cu toate ca in Cod nu se foloseste cuvantul “sex”, anumite
relatii sexuale erau interzise si pedepsite. Incestul era interzis. Un tata
care intretinea relatii de incest cu fica lui trebuia expulzat din cetate.
(Art. 154) Un tata care lua o sotie pentru fiul lui si se culca cu ea era
spanzurat iar fata inecata. (Art 155) Daca un barbat se culca cu sotia tatalui
sau dupa moartea tatalui, atit el cit si femeia erau arsi pe rug. (Art. 157)
Violul era pedepsit cu moartea barbatului. (Art 130) Adulterul era pedepsit cu
moartea ambelor persoane prin strangulare si inec. (Art 129)
Releventa Codului lui
Hammurabi astazi
Codul lui Hammurabi e relevant in contextul furtunoaselor
dezbateri actuale privind valorile. Sofisticatii contemporani privesc cu
dispret principiile de interactiune sociala si convietuire ale inaintasilor
nostri cu mii de ani in urma. Dupa ei aceste principii nu sunt relevante
astazi. Dimpotriva sunt luate in ris cu toate ca trebuie recunoscut, de buna
credinta, ca ele reprezinta prima incercare de reglementare in scris a
relatiilor sociale civilizate. Este neindoielnic ca principiile enuntate in
Codul lui Hammurabi au fost adoptate pentru a preveni haosul moral si decadenta
morala in care au trait generatiile de dinainte. Daca Hammurabi a socotit de
bine sa defineasca si sa standardizeze casatoria, inseamna ca generatia lui a
gasit modurile de convietuire precedente haotice si deficitare. Casatoria a
fost desemnata tocmai pentru a produce ordine sociala, sa reglementeze
relatiile intre sexe, parinti si copii, sa protejeze copiii, sa protejeze sotii
de intruziunea tertilor, si sa asigure succesiunea armonioasa a
generatiilor.
Ideologiile si practicile contemporane se afla tocmai la
polul opus. Dupa 3.750 de ani de istorie scrisa si mai bine de 4000 de ani de
experienta umana, casatoria este re-definita. Hammurabi si generatiile din
vechime s-ar intoarce in mormint daca ar sti ca dupa 3.750 de ani tarile “luminate”
ale Europei au legiferat casatoriile intre persoane de acelasi sex. Crimele
sexuale au fost si ele, in mare parte, dezincriminalizate. Adulterul nu se mai
pedepseste, la fel incestul. Doar violul inca mai este pedepsit. Divortul s-a
liberalizat, iar motive bine intemeiate pentru a-l obtine nu mai sunt necesare.
Dintr-o alta perspectiva insa, Codul lui Hammurabi
reprezinta si un standard care traseaza liniile definitorii ale civilizatiei.
Civilizatia incepe atunci cind societatea stie sa diferentieze intre bine si
rau, alege binele, respinge raul, codifica binele si pedepseste raul. In
consecinta, o societate poate fi numita civilizata doar atita timp cit are
discernamint, poate diferentia intre bine si rau si interzice raul. Abisul si
colapsul moral incep acolo unde abilitatea de a discerne binele de rau se
termina iar vointa de a respinge raul se stinge. La punctul acesta se afla
Europa zilelor noastre, indraznim sa spunem. Avortul, imoralitatea sexuala,
uniunile sexuale rele, cultura mortii, pornografia, hedonismul, lipsa de
interes fata de bunastarea generatiei de miine – toate acestea sunt simptome
ale faptului ca Europa isi pierde abilitatea de a diferentia intre bine si rau si ca vointa ei de a
respinge raul se stinge.
Dar Romania?
Codul lui Hammurabi codifica prima institutie a umanitatii:
casatoria si familia. Aceasi institutie care e mentionata si in Articolul 48
din Constitutia Romaniei. Institutia cea mai veche din istoria omenirii. Prima
si cea mai importanta. Cea care a facilitat aparitia si fondarea tuturor
celorlalte institutii. Codul lui Hammurabi a codificat-o pentru ca generatiile
vechi au gasit-o ca fiind cea mai utila si importanta institutie pentru a
preveni intoarcerea societatii in barbarism. Este uimitor deci, poate chiar
jalnic, ca liderii politici ai Romaniei se opun codificarii acestei institutii
in Constitutia Romaniei. Dl Ponta, dl Basescu, dl Cernea par a fi corigenti la
istorie. Ar fi bine sa citeasca pravila lui Hammurabi sa-si dea seama cit sunt
de eronati. Probabil se cred persoane inteligente si educate, dar aparent sunt
analfabeti la Istorie. De 3.750 de ani casatoria a fost codificata ca fiind
uniunea intre un barbat si o femeie, dar domnilor Ponta, Basescu si Cernea nu
le pasa. Din 2006 Alianta Familiilor din Romania lupta tocmai pentru protejarea
acestei institutii si definirea ei in Constitutia Romaniei, asa cum e ea a fost
codificata pentru prima data cu peste 3.750 de ani in urma in Codul lui
Hammurabi. E o lupta pe care o credem nobila. Da, noi suntem de partea Istoriei.
Ei, adica domnii Ponta, Basescu si Cernea nu sunt.
Materiale: Pe tema subiectului de astazi va punem la
dispozitie citeva materiale: (1) traducerea in engleza a Codului lui Hammurabi:
http://archive.org/stream/cu31924060109703/cu31924060109703_djvu.txt (2) un
comentariu in limba romana despre Codul lui Hammurabi:
http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/08/02/codul-lui-hammurabi-infractiuni-si-pedepse/;
(3) un comentariu in limba engleza care explica de ce institutia casatoriei si
a familiei vor dainui si aranjamentele tranzitorii de convietuire vor dispare:
http://americanexperiment.org/publications/commentaries/free-societies-as-schools-of-the-soul
ASOCIATIA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu