vai mie
păcătoasa! nu există nici leme
nici zebre
nici zombi nici yang şi ying
doar poezie
de stârvul
său
te
împiedici când voiajezi cu alistarul
în
Alahambra.
oh!
trecătorule
fantezie
mov
în blugi
prespălaţi preacârpiţi predestinaţi morţii
preschimbă-ţi
moneda europeană
să dai rest
luntraşului
când treci
styxul
încărcat
cu păcatele
bifate cu grijă
tribut
postmodern
doar mâine
încă plătibil cu cardul.
Lut ispititor
alintă-mă
om aflat la începuturi
risipitor
agasant de verdicte
veridice
doar din profil mediatic.
alungă-mă
om aflat santinelă
pe metereze
de spaimă
din
tristeţe în râset
descoperindu-i
tăcerii rănite
accente
psihopatologic
rezonabile firii.
remodelează-mă
om de zăpada
ce nu va
mai fi... cu regrete
nicicând
aşa albă şi pură
turnând pe
nerăsuflate
plumb topit
în forma
mea de lut ispititor.
Algred
opresc fără
semnalizare înspăimântată
de ce ar
putea să însemne în ore
cercul roşu
primit pe segmente
incluzând
punct cu punct
indicaţii.
hartă. steguleţe colorate.
semne de
relief.
mă prind
uşuratic în jocul cu drumuri
la primul
popas dincolo de Algred
mă îndrept
încă duală
orbită spre
lumina ce curge
o sumă de
piruete
mai puţin
cea pierdută
în
aglomerări umane
deprinse cu
spleenul.
umbra
semnelor neîntinate de vremuri
zace în
bezna mâinilor mumificate
sub braţul
unui radical de gradul doi
inferior şi în rest… semănând din profil
cu axioma puterii
nondigerabilă
în august.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu