Feciorii şi fetele satului îmbrăcate frumos se
adună la casa fetei care se mărită, iar mobila este încărcată în ştrafurile
trase de câte doi cai împodobiţi cu panglici de hârtie creponată sau
„ciucălăi”. Totul este însoţit de cântece populare şi voie bună. Tot atunci,
fraţii miresei, în glumă, încearcă să nu lase să se ducă câte „un dricar” sau o
„perină”. Cu nostalgie îmi amintesc feciorii satului Lucăceşti din 1981: Ionelu
lui Petric, Ionucu Ruzalii Trejii, Jenu Manului, Jenu Dăniştenii, Valeru Măriii
lui Lodin, Nelu Cioară, Dorelu lui Ionelu Văsălichii lui Iacob, Sandri lui Ionu
Gahii, Valentinu lui Văsălica lui Şandor, Sandri Pop din capăt, Aurelu
Moldovanului, Dorelu Maricichii, Nistoru Moşii, Ionel Rus, Viorelu lui Ionu
Grădinii, Nelu lui Ionu Anichii, Vasile Coza, Micu li Lorinţ, Ionelu
Căoaciului. Dintre fete îmi amintesc de Livia şi Mărioara mătuşii Măriii, Jenica
Căoaciului, Lucica lui Viorelu lui Victor, Liuţa Zinii Coratorului, Lucica lui
Ionu lui Inat, Leonica şi Mioara lui Ionelu Văsălichii lui Iacob, Măriuţa
Murii, Rujica lui Mitru, Rodica lui Poap.
Pe tot
parcursul drumului de la fată la casa mirelui, tinerii cântau şi erau
întrerupţi de strigături şi chiuituri, care de care mai haioase şi cu un
sâmbure de adevăr în ele:
„Ţucu-vă, perini, cu ruj,
Nu-s
făcute de mătuşi,
Că
le-o făcut mireasa,
Mireasa şi mamă-sa.
Iu,
iu, iu iu, iu iu, iu!”
De obicei acest
ritual se desfăşura într-o zi de sărbătoare sau sâmbătă seara, ca lumea să nu
fie aşa de ocupată şi să poată ieşi la porţi şi să vadă ce-a lucrat fata în
feciorie pentru a-şi face o zestre pe măsură. Mobila era apoi descărcată de pe
căruţe şi aşezată în casa mirelui, care pregătea două camere de obicei pentru a
primi zestrea promisă. Fetele aranjau pernele, ştergarele pe pereţi şi îl mai
tachinau pe mire spunându-i că „ i s-a terminat cu binele”.
La terminarea
aranjării camerelor, care nu dura mai bine de două ore, fiindcă erau tineri şi
dornici de joc, se încingea o petrecere cu pancove şi pălincă de prune, fiind
un preambul la nunta ce urma să vină cam peste o săptămână. Pot afirma că este
unicul ceremonial la care participă mai mult de 90% din comunitatea satului
respectiv.
Pentru nuntă
erau tocmiţi „chemători”, prietenii apropiaţi ai mirilor, care umblau pe
sectoare, adică în satele vecine, chemând la nuntă după următorul text:
„Am venit pe jos,
Să v-aducem o bună veste,
Că duminică la noi în sat,
Se va face voie bună.
Un crăişor împărat,
Cu numele Ion,
După multă osteneală,
Şi-a aflat o crăiasă,
Cu numele Jenica.
Vă cheamă şi pe dumneavoastră
La un pahar de băutură,
La mai multă voie bună,
De-or fi unu, de-or fi două,
Toate-or trece.
De nu vă-ncredeţi în noi
Uitaţi-vă la struţul de busuioc,
Că l-a purtat mirele-n clop
Sau la zadia de mătasă
Care-o purta cinstita mireasă.
Aşa că faceţi bine şi veniţi
Osteneala ne-o plătiţi,
C-aveţi fete şi feciori,
Şi vom fi şi noi trebuitori,
C-aveţi fete feciorele
Şi-om veni şi noi la ele,
Şi c-on struţ de busuioc,
Să aivă tinerii noroc!”
La aceste
versuri, gazda răspundea „Noroc să deie Dumnezeu!”, după care îi servesc pe
chemători cu un pahar de ţuică.
Nunta în
Lucăceştiul meu drag a fost şi este un spectacol de proporţii datorită
îndelungii pregătiri şi nerăbdării mirilor de a-şi întemeia o familie. Este cea
mai exuberantă dintre manifestările populare, care mai păstrează şi azi unele
secvenţe din nunţile de odinioară. Unchiul meu, Alexandru Dragoş, spunea că la
o nuntă sunt importante trei lucruri: muzica, socăciţa şi starostele. La nunta
fratelui şi cumnatei mele ele au exista în persoana Lucreţiei Buciuman din
Satulung ca socăciţă (bucătăreasă), Emil Tinc în calitate de staroste, iar
muzica a fost încântătoare, pe placul nuntaşilor numindu-i aici doar pe trei
din cei 11 instrumentişti tocmiţi: regretaţii violonişti Victor Negrea şi
Victor Lingurar şi fratele primului, Ghiţă Negrea.
În concluzie a
fost o nuntă autentică, reuşită, ca pe la Chioar şi multă lume îşi aminteşte şi
astăzi cu drag de acel august înstelat din 1981.
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu