sâmbătă, 27 iulie 2013

POESIS – IOAN ROMEO ROŞIIANU

Îngerul a venit pe furiş

Ingerul a venit ca orice inger
pe furis s-a uitat in odaia mea
si mi-a vazut sufletul atarnat pe pereti
umbra uitata la masa si trupul ramas langa soba -
din vremea unei alte foste amintiri -
pas - pas a venit ingerul pe furis
n-a-ndraznit sa-mi tulbure somnul si visul
nici plansul nici linistea-mi s-o rupa-n fasii.
(Lumina creste intunericul pe nesimtite
mana cauta-n cearceafuri urma sanului imprimat in suflet
trupul ramas ca mireasma-n odaia golita de viata)
Pana si cersetorii sunt fericiti cand fac dragoste
pana si ei zic Amin cand termina
de-mbucat putinele zile ramase!
Pas - pas a venit ingerul pe furis
a privit in odaia si rece si sumbra si goala
scrumiera umpluta cu mucuri
lumanarea murita in ceara
si o umbra uitata-n oglinda
implineau culoarea naturii moarte

a ultimului suflet avut.

Viaţa mea cu ochii verzi

Era inserare si a inserare se ingemana cerul absurd
mirosea a amiaza de nimeni stiuta trecerea vantului si-a mea
de nicaieri apareau, se-nnodau si se-ncurcau dimineti viitoare
ca o palida umbra nimicul se facea nevazut, ca o boare
era tarziu printre randuri, epitelele nu mai aveau loc de atatea cuvinte
nimeni nu contoriza soaptele, gafaiturile erau naturale
chiar si atunci cand dragostea se vindea pe bani
sfintii din icoane nu reprosau nimic pacatuitorilor zilei.

Azi e doar o zi mai in plus decat ieri, o sansa in plus,
o speranta in plus e trecerea mea printre soapte adanci, marunte si-nalte
la fel de batrane erau aspiratiile, ca si transpratiile de altadata, degeaba.

„Sunt tanar, Doamna” a scris Dinescu atunci cand era tanar
acum i se insurubeaza a repros cuvintele-n soapte, vorbele-n gat,
Dinescu e azi mai batran decat cuvintele sale
la Castel sta degeaba, degeaba face chefuri,
degeaba se da la televizor de unul singur, degeaba prietenul meu se ascunde-n imagini desculte.

„Sunt tanar” mai spun si eu uitandu-ma la pensionarii zilei,
sunt oameni de-o schiopa la randuri, la tihna.
Nicaieri Dumnezeu nu da navala printre cei ce se cred dumnezei!

„Sunt tanar” mai zic si acum si nu ma asculta nimeni.
E siguuur noapte, e siguur ca lumea se uita in ochii mei cu priviri albastre si verzi.

Doamne, da-mi si mie puterea sa vad lumea filtrata in verde si-albastru!

Apoi  orbeste-ma iar!


Vânzarea Poetului

Va veni o vreme cand cocosul sortii va canta de trei ori
curand va veni un nou iuda ma va vinde
pe 30 de cuvinte lipsite de sens
si Tu ma vei trada Femeie
ce mi-ai jurat iubire in vremuri neuitate.
Ma vei trada cu Mintea mai intai
vei intoarce spatele saracului cu sufletul plin
de iubire n-o sa-ti pese de lacrimile
care irizeaza tristetea ochiului stang
lumina celui drept spre vantul ce-ncurca-n frunzisuri
o noapte de taina cu iz de mormant
va-ncununa pasul tau plecat inspre tine.
Ma vei trada cu Sufletul mai apoi
spre alte zari vei pasi cu gandul flamand
spre alte vise iluzia de zambet va rasuci
hangerul in pieptul sfasiat de tristete
in urma Ta voi ramane-ntre sulitele
ostasilor morti batut si scuipat
ranit umilit si tradat in simtirile mele.
Ma vei trada cu Trupul mai apoi
ca sa-mplinesti destinul unei patimi
spre alte maini iti vei duce umbra
sanul spre alte buze spre alte-mbratisari trairea
in urma Ta ma va strivi Crucea
o Golgota exista mereu si trebuie urcata descult
voi fi batut cu piroane de vant
otet de durere voi bea ca sa uit
si vei creste-n lumina din vremi
ca o patima veche.
Dupa trei zile trei ani sau trei vieti
in ochiul tau va inflori o lacrima plansa
zarea ta se va-nchide c-o lespede data de-o parte
cuvintele mele-ti vor pata linistea hartia trairii
pe strazile goale-mi vei cauta urmele
in cearceaful udat cu iubire va inflori trupul tradat
pentru sufletul tau o hlamida voi fi
ca o umbra patata de ploaie.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu