Să fiţi pe aproape
ce fum înecăcios! Tuşeşte, se sufocă.
Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele tainei
pocăinţei… Arzi în propriul tău
interior la foc
mic, în singurătate, bătrâne, lasă acum învăţăturile.
Îşi pipăie iar săculeţul cu plumbi,
pentru puşcă: în curând,
în curând voi striga “Luaţi Duh Sfânt!”, să fiţi pe aproape…
Cu tatuaje pe mâinile groase, cu
cercei în urechi – îşi dă jos, încet-încet, masca verde,
grea, de plumb oxidat, de pe faţă şi
pocneşte dispreţuitor din degete: mă tot cheamă apa
adâncului din mine, de trei zile, să-mi
sting focul
dar eu sunt surd. “Adevărul e că trebuia s-o rupi mai
demult cu trecutul”…
Noul a luat locul
vechiului?
Merge agale, cu capul
plecat, cu ochii în jos, ţinând în mână un
toiag şi purtând pe spate o
puşcă de vânătoare şi o raniţă goală făcută din
piele de ţap. Poate va reuşi să
determine ca anumite evenimente să se producă mai repede.
Sau mai încet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu