Struţii lui Dumnezeu | Jurnal

                                                                                         by Rasvan Cristian

Este incredibil cîtă făţărnicie au adunat în ei aceşti lideri. Cu cît au trecut anii şi s-a aşternut asupra lor patina timpului la tîmple, cu atît au devenit mai iezuiţi, mai alunecoşi, mai secretoşi.

Printr-o breşă săpată de Daniel Brânzei, care-şi pune toată credibilitatea la picioarele unui Cristian Barbosu, se scurg tot soiul de curente dubioase, cu secerişul din curtea vecinului. Uite ce l-aş mai întreba pe Daniel Brânzei, dacă tot m-aţi provocat: cum e să te aleagă preşedinte al RBA? Ce sfori aţi tras ca să fiţi ales? Pe cine aţi curtat? Aţi fost doar prin valoare, sau acolo contează şi altele? Pilele nu funcţionează la sfinţiile voastre? Meritocraţie şi atît? Vine unul şi altul şi te aleg papă baptist, liderul unei comunităţi româno-americane de succes?

Măi, şi după ce sunt aleşi, le creşte nasul! de mîndrie, de aroganţă. Apoi, de minciună, ca al lui Pinocchio. Ei nu răspund decît în faţa marii adunări a sfinţilor. Păi astea nu sunt reflexe din timpul comunismului?

Ba da! au rămas exact în starea în care au plecat de aici, cu turma, în tranhumanţă, conservaţi, şi cu dulăii după ei, care te rup dacă te-ntreci cu gluma. Ce nu face sfîntul pentru papă, pentru bani şi restul! Păi cum să nu predici, frate, mila şi harul, cu mii de dolari la chimir, în fiecare lună?

Discursul lui Cristian Barbosu este de-a dreptul delirant. E adevărat, un delir mistic, dar tot delir se cheamă. Ce înţelege ăsta prin tradiţie? Cică nu pune etichete! Nu, le rade pe-ale altora şi lipeşte el abţibilduri cu răţoiul Harvest.

Banii, frate, banii! că nu te poţi distra pe banii lui Dumnezeu, ci pe ai fraierilor care primesc în schimb, cît cred ei, liderii de care aţi vorbit, atît cît merită prostimea.

Cunosc puţin, dar alţii ştiu mai multe şi tac. De ce? pentru că îşi aşteaptă rîndul: poate la viitoarele alegeri le pică şi lor, de ce nu? un ciolan sfînt de ros, mai ştii?

Ce-i aia: unele lucruri nu trebuie să le audă toată lumea? Păi ce lucruri spuneţi voi, Brânzeilor, Ţonilor şi Barboşilor ca să merite să vă creadă lumea? să fiţi ascultaţi?

Adevăruri învăţate pe de rost din Biblie? Păi pe alea le ştiam şi noi! De predici răsuflate suntem sătui.

Voi să ne spuneţi cu ce bani vă plimbaţi prin toată lumea, că mie, după 30 de ani de muncă, nu-mi ajunge să mă duc nici la 2 Mai!

Cum daţi voi poze cu raiul din Pacific, în timp ce amărîţilor, din ţara după care vi se rupe cămaşa de dor, le ghiorăie maţele lor credincioase de foame şi-i roade credinţa pe la lingurică?

Lideri dragi: sunteţi bogaţi, fraţilor! vi s-a depus osînza pe credinţă şi faceţi cornuleţe la masa duminicală. Şi nu sufleteşte, că aia e chestie care vă priveşte pe voi şi pe Dumnezeu, ci băneşte, acolo aţi uitat, de unde aţi plecat şi cine v-a dat!

Iar cînd îi întrebi, îţi răspund în dodii sau n-o mai fac deloc. Struţii lui Dumnezeu, dragii moşilor, asta aţi ajuns, voi, Brânzeilor, Ţonilor şi Barboşilor, cu sau fără denominaţiune, cu sau fără etichetă, cu sau fără tradiţie.

Somaţia zilei: banii jos, ochii la cer! Spuneţi sincer, în oglindă, de cîte ori aţi gîndit-o şi de cîte ori aţi negat-o?!