Dinspre partide șansa-i moartă
să fim din nou ce-am fost odată!
Chiar dacă pe oficialii noștri de două parale
(cîrmuitori, academicieni, istorici) îi lasă rece, avem un trecut atât de
fabulos în ceea ce privește cultura, civilizația și limba traco-geților (aria
de răspândire și colosala influență exercitată de ea asupra familiei de limbi
indo-europene), încât săpăturile arheologice scot neîncetat la lumină dovezi
mai mult decât concludente în acest sens, precum avansul de peste 2000 de ani
al tăblițelor de la Tărtăria în fața celor sumeriene, iar tot mai mulți dintre
istoricii și culturologii străini nu prididesc să se minuneze și să afirme cu
tărie că teritoriul României de azi este axul universului cultural al omenirii!
Cu
toate astea (sau, cine știe, poate că tocmai de aceea), nici faimoșii regi ai
traco-geților și nici voievozii de mai târziu n-au socotit că aceste pământuri
îndelung râvnite de diverși cotropitori
sunt ale lor, ci ale urmașilor lor. Nobil motiv pentru care ei și oștenii
poporeni le-au apărat din răsputeri, deseori cu prețul vieții, și le-au
gospodărit cu pricepere, astfel ca generațiile următoare să cunoască bucuria sui-generis a statorniciei pe aceste
meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, precum și pe aceea a pioasei recunoștințe
față de înaintași.
Dar
iată că partidele din perioada interbelică au izbutit ca prin sfidătoarea lor
necinste și lăcomie să-i scandalizeze pe unii dintre români și să-i ducă la
sapă de lemn pe alții, așa încât gânditorul Nae Ionescu cocheta cu ideea
suspendării celor mai ticăloșite dintre formațiunile politice ale vremii. Firește,
el avea în vedere și varianta constructivă a încrederii democratice, acordată
prin vot cetățenilor cu o înaltă ținută moral-intelectuală și civică...
A
urmat jumătatea de veac bolșevic a partidului-stat, când strășnicia pedepselor
aplicate i-a obligat la prudență și o aparentă cumpătare pe patrihoții acelor timpuri capricioase,
pentru ca postdecembrismul să îngăduie o libertate situată în imediata
vecinătate a libertinajului dement: tâlhărie mai ceva ca-n codru (dar unde-s
codrii noștri de mai an?), minciună și impostură cât încape în detestabila
presă a intereselor străine de neam și țară, prostituție clasică și din cea
cultural-intelectuală pe toate drumurile și în toate posturile/pozițiile din
stat, încât nu-i de mirare că România a ajuns fruntașă între fruntașe la
analfabeți și la semidocți cu titluri academice, în general la mojicie, nemuncă
și felurite nelegiuiri. Pe scurt, un veritabil Eldorado al descurcăreților
ciocoizați și manelizați.
Indiscutabil
că renormalizarea României presupune un proces dificil și de lungă durată. Dar
nu imposibil. Cu condiția ca el să înceapă în 11 decembrie prin votarea unui
număr cât mai mare de independenți cinstiți, capabili și bine intenționați!
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
9 nov. 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu