Decât un vot la nimereală,
mai bine greva generală...
Se subînțelege că situațiile limită, generate de crize prelungite și/sau de corupția generalizată (profunda distorsiune moral-spirituală),
reclamă mijloace adecvate pentru cunoașterea, dar mai ales pentru depășirea lor: Curățenie de sus până jos acolo unde corpusul social are
capacitatea să producă anticorpii trebuincioși întru neutralizarea ticăloșiei, imposturii și a tuturor celorlalte forme majore de lichelism
politico-social, adică în statele unde încă există demnitate și cu adevărat nimeni nu este deasupra legii, respectiv
prin revolta maselor, încăierări și jertfe umane acolo unde abuzurile și nedreptățile cârmuitorilor s-au înmulțit până la totala lor banalizare, căci pe aceste
meleaguri, susținea Traian Băsescu,
„legile sunt făcute de hoți pentru
hoți”.
Prin acțiunea neîntreruptă și tot mai agresivă a legii celor trei „f”-uri
(frică-foame-frig), grosul românilor antedecembriști au ajuns la prezicerea lui Coșbuc („Când nu vom mai putea răbda,/ Când foamea ne va
răscula...”), așa că în
cele din urmă au ieșit cu
milioanele pe străzi. Firește,
nu chiar spontan, ci nițel mai
mult împinși de la spate de
„agenturili” din Est și din
Vest. Urmează capturarea soților
Ceaușescu, asasinarea acestora
în ziua de Crăciun și umplerea
vidului de putere cu gașca lui Ion
Ilici Iliescu – alogeni cruzi, perfizi, lacomi și trădători.
Cumplita
ironie a sorții acestui mult prea
răbdător și nefericit popor este
următoarea: Crezând în meșteșugitele minciuni ale „emanaților” și
sperând să se înfrupte pe săturate dintr-o prosperitate reală după dispariția bolșevismului,
el a aplaudat executarea cuplului Ceaușescu acuzat de subminarea economiei naționale (majoritatea românilor de-atunci puneau semnul de
egalitate între comunismul românesc și Nicolae Ceaușescu), pentru ca în scurtă vreme să conștientizeze că postdecembrismul viza construirea comunismului
cu față umană, că una este
prosperitatea aparent-conjuncturală și cu totul altceva cea substanțial-stabilă (Ion Rațiu nu le-a promis românilor prosperitatea, ci cunoașterea căii care duce la ea!) și că genocidul ceaușist era floare la ureche în comparație cu poligenocidul social-economic și cultural-identitar ce s-a abătut în mod planificat
asupra României, motiv pentru care sinistra „epocă de aur” a început să fie
regretată de tot mai multe dintre victimele democrației originale. (De fapt sunt victime sau complici, având
în vedere faptul că își votează
cu regularitate călăii hoți,
trădători și impostori?!...) Că
vorba ceea: „Rău cu rău, da’-i mai mai rău fără de rău”! Și
încă: „Nu-i da, Doamne, omului atâta cât poate să
ducă”...
Însă nu
s-au revoltat cu sutele de mii și
milioanele, așa cum era de așteptat (nici când erau zdrobiți în bătăi de tovarășii mineri, nici măcar atunci când ciobanii se răfuiau cu șparlamentarii), și nu i-au luat de beregată pe tâlharii putrezi de-atâția bani furați din averea poporului, ci au tot sperat că viitoarele
alegeri vor aduce cu ele începutul schimbării în bine. Și iată că au trecut 27 de ani!
De aceea, pe 11 decembrie
românii trebuie să decidă: Ori votează masiv independenții cinstiți și bineintenționați
(economistul Gheorghe BLEDEA este unul dintre aceștia), ori – prin neprezentarea la scrutin în proporție de peste 90% - optează pentru greva electorală
generalizată. Cale de mijloc nu există. Atenție, chiar Noul
Testament pledează pentru o situație fără echivoc: „Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din
gura Mea” (Apocalipsa 3/16).
Utilizat
judicios, internetul îi poate ajuta pe alegătorii români în mult mai mare măsură ca tembelizorul și afișele,
în vederea unei memorabile mobilizări pe una din cele două direcții. Cam așa
ca în turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014...
Sighetu
Marmației,
19 nov. 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu