După decretul anti-avort al lui Ceaușescu (decret 770/1966) care a avut drept rezultat numeroase tragedii și decese, este foarte greu să abordezi această temă care a lăsat cicatrici ce încă nu s-au vindecat. De fapt atunci când vorbim despre avort nu ne raportăm la o temă strict medicală sau socială, ci îndeosebi la o temă morală. Două aspecte sunt esențiale în avort: statul moral al embrionului și dreptul copilului nenăscut versus dreptul femeii de a alege.
Statul moral al embrionului. Foarte mulți spun că până în lunile avansate ale sarcinii nu avem de a face decât cu o simplă colecție de celule. În aceste condiții nu putem vorbi despre o individualitate, despre o persoană care ar avea drepturi inclusiv dreptul la viață. Mai mult se spune că știința medicală nu a reușit încă să elaboreze criterii care să facă diferențierea între o colecție de celule și o individualitate. Lucrul acesta a fost infirmat. Cercetările lui Bernard Nathanson(care s-a convertit de la atitudine pro avort la anti-avort) s-au materializat într-un film, Strigatul mut, care a impresionat pe toată lumea. Un embrion de 12 săptămâni care se retrage în fața agresiunii. Mai mult medicina nucleară contemporană arată că la 18 zile de sarcină sunt prezente bătăile inimii fătului și este format sistemul circulator; la 5 săptămâni se văd clar nasul, obrajii și degetele fătului; la 6 săptămâni încep să funcționeze sistemul nervos, stomacul, rinichii și ficatul fătului, iar scheletul se distinge clar; la 7 săptămâni undele encefalice, toate organele interne și externe sunt definitiv conturate, iar la 10 săptămâni sunt prezente toate caracteristicile pe care le vedem clar la copil după nașterea sa (9 luni). Aceste lucruri au determinat organismele internaționale medicale și Consiliul Europei să elaboreze o serie de documente, privinddrepturile embrionilor și modalitatea de protecție a acestora. Nu s-a mers însă până la capăt, inventându-se chiar un concept de pre-embrion, dar abordarea actuală este că embrionul are drepturi – limitate față de o persoană umană, dar are drepturi.
Dreptul copilului nenăscut verus dreptul femeii de a alege. În acest domeniu se confruntă două atitudini sintetizate în: pro-choice și pro-life. Pro choice susține: Fiecare femeie are dreptul să dispună de trupul ei. Societatea nu poate lega o femeie de copilul ei timp de 9 luni. Fătul nu este persoană deoarece nu are viață proprie. Expulzarea embrionului este o problemă absolut personală. Femeile nu trebuie sa fie sclavele reproducerii biologice. Pro life susține: Avortul este o crimă. Simpla dorință a unei femei nu este standardul care stabilește valoarea vieții. Cu toții avem dreptul de a ne naște. Persoana celui nenăscut există din momentul zămislirii.
În zilele noastre a mai apărut un argument: avortul este un act medical, fără riscuri și este o încălcare a dreptului la sănătate ca femeile să nu beneficieze de această act medical. Lucrurile nu stau chiar așa. Avortul este un act medical fără valențe terapeutice. Sarcina nefiind o boală, implicit nici avortul nu constituie o terapie. În rare situații avortul devine terapeutic, și anume atunci când sarcina pune în pericol viața și sănătatea femeii, iar acest pericol nu poate fi înlăturat decât prin întreruperea cursului sarcinii. Avortul nu este lipsit de riscuri. Ca orice act medical se poate însoți de complicații care pot conduce la invaliditate și chiar la deces. Ultimele cercetări scot în evidență complicațiile psihologice care din păcate sunt deseori majore. Ele apar la distanță de momentul avortului mai ales prin sentimentele de culpabilitate privind încălcarea unui tabu.
Fiind o problemă de morală avortul a interesat bisericile creștine.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în iulie 2004, a aprobat raportul comisiei de bioetică în care în esență sunt menționate următoarele: Avortul este ultima etapă a nimicirii iubirii conjugale; Potrivit Revelației, Dumnezeu a creat viața sub toate aspectele ei; viața omenească nu este produsul devenirii spontane a lumii. Omul nu este simplă ființă biologică ci deodată și suflet viu și trup omenesc viu (Geneza 2, 7); avortul și toate practicile abortive sunt păcate grele pentru că prin ele se ucide o ființă umană, prin el este afectată demnitatea femeii; reprezintă riscul multilării trupului femeii, al îmbolnăvirii și morții premature a femeii și a mamei tinere, iar acestea nu trebuie să fie reduse la nivelul de obiect al plăcerii bărbatului, batjocorite și umilite în ceea ce le este specific, anume feminitatea. Avortul este acceptat doar dacă viața mamei este pusă realmente în pericol prin sarcină sau naștere, ar trebui să fie acordată prioritate vieții femeii, nu pentru că viața ei are valoare mai mare în sine, ci datorită relațiilor și responsabilităților față de alte persoane, care depind de ea. În cazul în care investigația genetică descoperă un copil nenăscut anormal, recomandarea este de a naște copilul, respectându-i dreptul la viață, dar decizia o va avea familia, după ce acesteia i s-au adus la cunoștință de către medic și de către duhovnic toate implicațiile morale și de întreținere. Toate acestea trebuie rezolvate din perspectiva semnificației mântuitoare a prezenței unei ființe handicapate în viața fiecărei persoane și viața comunității.
Poziția Bisericii Romano-Catolice este precizată în ultima Enciclică a Papei Paul al VI-lea – Humanae vitae (24 iulie 1968) – care este o adevărată doctrină morală a căsătoriei și a procreerii și aduce în discuție libertatea procreerii versus paternitate responsabilă. Viziune integratorie fundamentată pe: aspecte sociologice– dezvoltarea demografică versus resursele limitate, aspecte ştiinţifice- anticepția și contracepția, procreerea, aspecte moral-religioase– iubirea creștină, deplin umană (sensibilă, spirituală și fidelă) și unirea și procreerea, aspecte inseparabile ale iubirii. În consecință pentru un creștin catolic avortul este de neconceput.
În concluzie avortul nu este un simplu act medical. El este o problema medico-socială și mai ales morală. Simpla reglementare legală după modele prohibitive sau ultraliberale nu rezolvă problema. A saluta sau a blama avortul constituie metode simpliste și fără efect. Singura măsură, după opinia mea, este să existe oactivitate intensă de informare și de consiliere, inclusiv psihologică pentru că atunci când o femeie ia decizia asta să se întâmple în cunoștință de cauză. Considerentele de ordin social sau economic obligă statul la măsuri de susținere a familiei sau a femeii singure care se află în fața unei asemenea decizii. Curtea Suprema a S.U.A în cazul Roe vs. Wade (ianuarie 1973) se pronunță în mod expres: statele care practică prohibiția avortului trebuie să facă dovada că au luat măsuri economico-sociale de a asigura dezvoltarea normală a copilului.
Iată de ce această inițiativă a tinerilor creștini pro-viata, de consiliere în problemele reproducerii umane trebuie salutată și sprijinită. În același timp îmi manifest regretul că mass-media, care i-a prezentat pe larg pe tinerii frumoși și liberi din Piața Victoriei, nu a scris un rând și nu a prezentat nicio imagine din această minunată inițiativă.
P.S.: Remarc decența, toleranța, umanismul acestei campanii pro-viață. Concludentă este o simplă comparație între lozincile afișate de tinerii creștini cu cele ale tinerilor frumoși și liberi, agnostici, atei, cosmopoliți etc: sarcina nu este un stigmat, un copil este o bucurie, cel mai mare dar este să aduci o viață pe lume, față de: muie, jos labele, ești un gunoi, ciuma roșie.
Autor: Vasile Astarastoae
Sursa: Vasile Astarastoae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu