POESIS - LUCICA DRAGOŞ, membră a Cenaclului literar "Petre Dulfu" Satulung

fără nicio şovăire

 

 într-un fel firesc

 încondeiez ouă

 şi pregătesc 

 drobul de miel

 

 inspir adânc felul acesta 

 în care odaia cea bună

 

 miroase a şoaptă

 şi a lumină

 miroase

 netezind sărbători

 

 cu ochii deschişi

 în rugă  mă-nalţ

 visând

 

 învierea.

cu mintea în această poveste

cu tandrețe

în fiecare dimineață

și seară

mă închin

minunilor vieții

această poveste

în care

cu frământări

uneori cu disperare

pășim

din anotimp

în anotimp

cu sufletul

 

cu fiecare secundă

cu fiecare șoaptă.

mâinile tale

ca o sărbătoare de Paști
mâinile tale
smerite se înclină
dinaintea tuturor
lucrurilor

și tot ce atinge cântecul lor
cuprins de sfințenie
este

uneori când
lumea se clatină
cântecul
mâinilor tale

trudite
îşi îndreaptă privirea
spre cerul albastru
prin holdele
speranței
cultivând crezul

într-un mâine

mai darnic.

ecouri de mătase

 

strâng sub pleoapă
dimineţile în care
tot mai osteniţi
ne dăm bineţe precum
nişte roboţi

mişcându-ne sub impulsul
acelei porniri lăuntrice
de-a face
zi de zi trecem

prin viaţă

plecând capul

uşor păstrându-ne calmul
tălpile noastre lasă
urme fierbinţi

de cuvinte
de tăceri
şi de lucruri măreţe.