Unul
dintre puţinii eroi adevăraţi ai revoluţiei române din decembrie 1989 a fost
artistul clujean Călin Nemeş, care astăzi este pe nedrept uitat de către
autorităţile locale şi centrale. A fost un adevărat erou, care a declanşat scânteia
revoluţiei la Cluj-Napoca, dovedind că poate fi un simbol al oraşului şi al
libertăţii. Călin Nemeş a fost un artist original şi un poet remarcabil. La
sfârşitul anilor 1980 era cunoscut ca un participant activ al cenaclurilor
literare şi un promotor al muzicii Beatles în căminele studenţeşti. Era adulat
de către studenţi. Avea mulţi prieteni şi era un simbol al luptei subterane
pentru democraţie. În data de 21 decembrie 1989 când se afla cu prietenul
pictor Lucian Matiş la braseria Continental a hotărât să iasă în Piaţa
Libertăţii să manifesteze împotriva comunismului şi în semn de solidaritate cu
revoluţionarii de la Timişoara. La orele prânzului cu pieptul gol a stat în
faţa plutonului de militari conduşi de căpitanul Carp Dando strigând: „Trageți,
am o singură inimă”. Trecătorii de pe margine nu făceau semne de solidaritate.
A fost un act de curaj într-un moment când soarta regimului comunist nu era
pecetluită. Colonelul Valeriu Burtea pentru militarii din Unitatea Floreşti a
declarat înainte de măcelul de la Cluj-Napoca: „Trageţi în ei, că nu sunt
oameni”. În două rânduri Călin Nemeș a avut contact fizic cu căpitanul Dando.
Prima dată, acesta l-a îmbrâncit pe Călin și artistul a căzut la pământ. A doua
oară, au căzut amândoi, moment în care s-a deschis focul la ordinul expres al
căpitanului de armată care comanda dispozitivul. Soldații au deschis focul
către manifestanți fără avertismentele normale în astfel de cazuri. S-a tras
înspre Călin Nemeș și căpitanul de armată care a fost și el rănit în incident.
Lângă Librăria Universităţii, pictorul Lucian Matiş, animatorul discotecilor de
la Arte, cade secerat de gloanţe. Istoria e cunoscută, iar vinovaţii încă nu au
plătit pentru crimele de la revoluţie. Noi mănăşturenii am ieşit în stradă şi
auzeam cum se trage cu gloanţe adevărate. Ne-am urcat pe un tractor strigând:
Jos Ceauşescu. A venit o femeie din centru strigând: – L-au împuşcat pe Călin
Nemeş. Atunci am auzit prima oară de numele poetului. După revoluţie, Călin
Nemeş a mai trăit câţiva ani scârbit de faptul că România era condusă de o
clică neocomunistă. Deşi a primit roluri de film şi teatru, Călin Nemeş era
trist şi apatic pentru că nu s-a făcut dreptate pentru morţii şi răniţii
revoluţiei.
Pe Călin
Nemeş l-am cunoscut personal în februarie 1990. Era un poet de calibru, foarte
valoros. Nu de puţine ori beam o cafea la Croco cu eroul în compania lui I.V.
Bădică, H. Muntenus, Alexandru Hălmăgean sau Tudor Ştefan. În discuţii se
aprindea când era vorba de politică, dar îşi revenea repede scoţând din buzunar
un sul de hârtii în care ne citea recentele sale poezii scrise cu pixul
albastru foarte ordonat. Era un bărbat frumos şi melancolic, prietenos cu
colegii de breaslă. De atunci, noi tinerii poeţi clujeni îl priveam ca un erou
şi ca un personaj din istorie. Ne invita la teatrul naţional unde vedeam cum
juca remarcabil în piese de referinţă. L-am văzut la cinema Republica personal
la gală şi în filmul „Undeva în est” al regizorului Nicolae Mărgineanu, unde a
jucat remarcabil. Avea lipici la public şi imaginea lui spărgea ecranul.
Frecventa şi cenaclul Zalmoxis, e adevărat mai rar, dar ne bucuram de prezenţa
sa. Aşa că în vara lui 1993, când am aflat că s-a sinucis în podul casei sale,
toţi amicii lui poeţi ne-am întâlnit la Croco şi l-am plâns. Avea 33 de ani. Nu
ne venea să credem că eroul din Piaţa Libertăţii a fost înfrânt de propria
tristeţe şi melancolie, datorită regimului lui Ion Ilici Iliescu. Cred că
prietenul său Lucian Matiş la chemat la el să vorbească despre morţii şi eroii
nedreptăţiţi ai revoluţiei. Cu tatăl său devastat de durere ne-am întâlnit
mulţi ani la manifestările dedicate revoluţiei. Azi toată lumea vorbeşte despre
eroul L. Tokeş de la Timişoara şi foarte puţină lume despre eroul Călin Nemeş
de la Cluj. Pare o nedreptate istorică. Călin Nemeş este eroul declanşator al
revoluţiei române de la Cluj-Napoca, pe nedrept uitat. Pe când o statuie şi un
bulevard Călin Nemeş la Cluj-Napoca, măcar atâta să facem pentru erou, noi
clujenii care ne bucurăm azi de libertatea pentru care s-a sacrificat el şi
ceilalţi eroi atunci. Există o editură clujeană să-i publice un volum de
versuri?!
Ionuţ Ţene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu