Lăsați să se audă în difuzoare Liturghia de la biserici!

Ceea ce este de apreciat la musulmani reprezintă faptul că nu se lasă rușinați de a-și manifesta public religia. În difuzoare, muezinii cheamă la rugăciune în tot orașul sau la sate, ca o formă de afirmare a credinței și a dragostei față de Dumnezeu. Dreptul la libertatea religioasă este un câștig al epocii contemporane, pe care trebuie să-l promovăm și apărăm. Așa cum islamul nu ține cont de agresiune secularismului globalist ateu, nici creștinii nu trebuie să devină discreți până la anihilare în manifestările lor religioase legate de cult. Din păcate, în România ultimilor ani, de când avalanșa secularismului acid și gălăgios ia cu asalt Biserica, oarecum creștinii și clerul ortodox au dat înapoi în manifestările exterioare ale credinței. Mai mult, de ceva vreme, de când tot felul de analiști teologi trimiși de ong-urile seculariste, cu voie de la noua securitate europeană, predau în conferințe la biserici cum să se comporte mirenii la slujbe și în viața religioasă sau civică, preoții au devenit timorați în afirmarea publică a cultului. Una dintre aceste manifestări exterioare: preoții nu mai pun la difuzoare slujba oficiată la liturghia duminicală, fapt ce afectează pe enoriașii care nu reușesc să intre în biserica plină sau pe cei cu copii, nevoiți să stea afară, în tinda bisericii. În ultima vreme, faptul că am un băiat de trei ani năzdrăvan, ca toți copii sănătoși, nu reușesc să stau prea mult la Liturghie în biserică, ci afară în fața porților închise ale lăcașului.

Din păcate, preoții reclamați de ong-urile seculariste sau de către vecinii atei nu mai dau drumul la difuzoare să se audă afară slujba la difuzoare ca să nu se perturbe liniștea publică, de parcă Dumnezeu poate fi cenzurat. S-a ajuns ca două ore în afara orelor de liniște să deranjeze pe românii secularizați. Chiar Duminica aceasta am fost la o biserică dintr-un cartier muncitoresc clujean. Slujba a fost frumoasă, oficiată cu multă dăruire de preot, din păcate nu se auzea în difuzoarele montate afară. Erau oprite. Sigur că un copil de trei ani nu poate fi ținut mai mult de o jumătate în biserică așa că am ieșit afară, pe platoul din fața sfântului lăcaș, să nu deranjeze cel mic Liturghia. Prin ușa solidă de lemn, care era închisă, fiind iarnă,, nu se auzea slujba. L-am rugat pe un curator să pornească difuzoarele măcar să aud predica părintelui. Sfios curatorul mi-a spus că nu se deschid difuzoarele pentru ca să nu fie deranjați vecinii care fac reclamații. Aici a ajuns creștinismul în România creștină! Așa că nu am auzit predica preotului. Am plecat întristat. Păcat că, măcar duminica, preoții nu deschid difuzoarele în funcțiune din afara bisericii pentru ca și cei care stau afară cu copiii sau nu mai încap în lăcașul de sfânt să audă slujba. Ar trebui ca Sântul Sinod al BOR să dea o circulară pentru ca să se audă din difuzoarele montate afară pe zidurile bisericilor, Liturghia și chemarea la Hristos. Credința este un drept al libertății religioase în democrație, câștigat cu sânge, iar dacă ne rușinăm de Hristos atunci și El se va rușina de noi la Judecata de Apoi. Datoria Bisericii este să propage Cuvântul nu să-L pună pe mute la difuzor.

Ionuț Țene