ÎNTRE RAI ȘI IAD – autor LORELAI GRIOT

,,Aripile tu mi le-ai frânt

înger cu inele de aur

eu nu mai sunt...

Dar n-am nevoie de avânt

căci Raiul mi l-ai zăvorât

în zâmbetul tău.

Așa că sunt în iad...

un iad înghețat.

Aici nu e soare,

nici cald,

doar închisoare.

Dar închisoarea dulcelui tău sărut...

căci iadul meu

e-n toate zilele

când fără tine sunt", (ÎNTRE RAI ȘI IAD, autor Lorelai GRIOT, pag. 21)

.........................

,,You broke my wings.

I'm not an angel

with gold rings...

But I don't need to fly

only because

you locked my Heaven

in your smile.

So, I'm in hell...

a frozen hell.

There is not warm, nor sun, just jail.

Only the jail of your sweet kissing...

because my hell

it's all my days when

you are missing", (BETWEEN HEAVEN AND HELL, autor Lorelai GRIOT, pag. 20).

E, na! ,,La ce te gândești?". Cred că retoric mă întrebi, nu?! Știu că la orice m-aș gândi, n-ai nicio grijă. La ce mă pot gândi, pe o vreme ca asta? Plouă cu găleata! Fain! Fain, de tot! Bine că nu am fân sau otavă cosită, că mi-ar fi părut rău că plouă, da' așe îmi pare bine. Chiar îmi place cum plouă! Doamne ajută! ,,Amu s-or fa pt'itoi (n.a. ciuperci)!", parcă-l aud pe văru' zicând. Bine a fi!

Dacă nu pot lucra oarece (v-am spus că în timpul liber, eu, mi-s țăran profesionist! Cu atestat și cu bani de la APIA!)... mă apuc să citesc o carte... Yupiii! Auzi... ce fain nume... ÎNTRE RAI ȘI IAD... Wow! Sună interesant, și mai că îmi vine a zice, (da' nu-i musai a vă supăra!)... aici, îi iadu' și când 'om mer(g)e Dincolo, ajungem în rai. Amin! Dacă am zis, am zis! Apoi, sună fain... da' dacă ați cunoaște frumusețea de autor.... Eeeeii! Am zis! O scumpete de domnișoară, și frumoasă foc! Pe cuvânt! La noi este o vorbă, ,,a fi musai să v-o spui":

,,Și frumoasă și cu zestre,

În puține locuri este!". Am zis! Da' vorbesc adevăr. Frumoasă și deșteaptă... cu carte multă! Să-i ajute Bunul Dumnezeu să reușească în toate... are carte, scrie... Frumoasă foc... da' încă nu v-am spus cine-i? Aici e un pic mai ,,încâlcită treaba". O cheamă într-un fel - LILIANA GURAN MANCIU, da' semnează altcumva (cu pseudonim, na!) - LORELAI GRIOT. Nu știu de ce?! Nu mă întrebați...

Încă mai umblă la școală! Tot mai învață și îi învață și pe alții! E profesoară... un dascăl minunat, care, zic amu, și-aș face pariu că am dreptate, le e drag la elevi... la studenți, adică. Și-acum, lăsând gluma, trecem și la lucruri mai frumoase, mai interesante, trecem la volumul în sine, unul extrem de atractiv și captivant: ÎNTRE RAI ȘI IAD, POEZII, (BETWEEN HEAVEN AND HELL, POEMS), apărut la Editura Liric Graph, Făurei, 2020, ISBN 978-606-8835-65-5, pag. 110, Colecția Grai românesc, o ediție bilingvă, română-engleză.

Volumul se deschide cu o INTRODUCERE/ FOREWORDS, ce poartă semnatura Dr. Ezhil VENDHAN, M.A.B.I., fondator și președinte (Founder & President) GLOBAL VISION POETRY, INDIA, care afirmă: ,,The poetic collection entitled 《Between Heaven and hell》, written by Lorelai, is a beautiful expression of solely soulful renditions in aptly chosen words nicely woven as verses have been shared for the global community", pag. 5, / ,,Colecția poetică intitulată 《ÎNTRE RAI ȘI IAD》, scrisă de Lorelai, este o expresie frumoasă a unor redări sufletești, în cuvinte bine alese, frumos țesute, versurile fiind împărtășite de comunitatea globală", pag. 8.

Și tot el, continuă: ,,This poet attracts the readers from her very first poem keeps us involved and locked in her book to further the reading and feeling her emotions in other poems". / ,,Această poetă atrage cititorii încă de la prima ei poezie, ne ține implicați și blocați în cartea ei pentru a continua lectura și simți emoțiile ei în alte poezii", pentru ca în final să spună extrem de obiectiv: ,,I hope she will be the torch bearer of modern poetry with global vision and carry forward the light to the future generations"/ ,,Sper că ea va fi purtătorul torței poeziei moderne cu viziune globală și va transmite lumina generațiilor viitoare", pag. 10.

Cu GÂNDURI PENTRU TINE, pag. 12 / THOUGHTS FOR YOU..., pag. 11, își deschide sufletul autoarea Lorelai GRIOT, care folosește drept argument o poveste biblică, de la începutul începutului, atunci când Dumnezeu a: ,,... creat lumea, a luat inimile două câte două și le-a aruncat pe pământ. Unele au ajuns mai repede, altele mai încet, unele într-un loc, altele în altul. Au început să se caute, majoritatea fără să-și găsească perechea inițială. Dar unele, puține la număr, se întâmplă să se întâlnească din nou și atunci nimeni și nimic nu le mai poate despărți", pag. 12.

După toate acestea, urmează un scurt eseu, ÎN LOC DE PREFAȚĂ / INSTEAD OF PREFACE, semnat - lector dr. Johana HOLT, Facultatea de Științe ale Comunicării și Relații Internaționale, din cadrul Universității ,,Titu Maiorescu", București, pag. 14, care, după lectura manuscrisului trage concluzia: ,,Toate versurile sunt de fapt o chemare a bărbatului iubit, al bărbatului care a știut să ridice un suflet singur, ceea ce a inspirat dorința de viață a femeii iubite. Dar cine s-a oprit la un moment dat nu știe că provoacă o rupere a aripilor femeii îndrăgostite. Găsim în aceste versuri ascensiunile și coborâșurile unui suflet iubitor, trecerea sufletului prin focul iubirii și recompunerea lui din cenușa amintirilor" / ,,All the lyries are actually a call of the beloved man, of the man who knew how to raise single soul, which inspired the beloved woman's life desire. But who stopped at a time not knowing that it causes a break of the winga of the woman in love. We find in these lyries the ups and downs of a loving soul, the passing of the soul through the fire of love and its recomposition from the ashes of memories", dar îmi place inclusiv finalitatea acestui eseu, vorba latinului NIHIL SINE DEO (nimic fără Dumnezeu!), sau ,,Nothing without God, nothing withing Love..." / ,,Nimic fără Dumnezeu, nimic fără Iubire..."

Nu mă pot opri... nici din citit, nici din scris, văd! Oare e de bine? Citind și recitind la întâmplare poemele, îmi dau seama cât suntem de bogați. Noi, cei care avem minunăția de volum... spre ceilalți care încă nu ați intrat în posesia lui, fac o invitație pentru lectură - una înălțătoare, precum sinceritatea iubirii pe rouă. Oare de ce, iubirea, adevărata iubire, uneori vine ,,la pachet" cu suferința, cu durerea, cu întristarea? Ar fi plauzibil fiecare răspuns ce mi l-ați putea da, crezând în sinceritatea lui.

De ce întâi trebuie să suferi, să guști din cupa de amar, pentru ca după... să simți împlinirea în iubire, bucuria iubirilor!? Chiar nu se poate, altfel? Observ, în lirica Lorelei GRIOT, o dorință de fier, acceptând orice neajuns lumesc, dar dacă îl am ,,din lucrurile Tale / ... doar pe el", (PUNE-MI DOAMNE, pag. 25), atunci sunt împlinită, nu mă mai interesează nicio altă parte materială. Dacă îl am pe ,,el", clar, am tot ce este mai bun și mai frumos. (,,... and by Your things/ ... only him", GIVE ME LORD, pag. 24).

O zbatere între lumesc, firesc, este viața fără iubire, pe bună dreptate, fără iubire... ești în iad, și-atunci ce folos de fiecare respirațje. Cât de frumos este albastrul cerului senin alături de iubire?!

,,Această carte surprinde, practic, prin versurile ei, cele mai intime experiențe, gânduri, agitații, dureri - este o cale de la agonie la extaz. Descrie pașii pe care iubitul îi parcurge în călătoria vieții tale - Iubirea", pag. 16 / ,,This book basically surprises by the lyrics of the most intimate experiences, thoughts, stirrings, pains - it's way from agony to ecstasy. It describes the steps that the lover falls in the journey of your life - Love", pag. 15, afirmă într-o părere obiectivă, prof. gr. I Evelina ȚIPLUICĂ, cea care a citit manuscrisul și a înțeles tâlcul iubirii. Că uneori DRAGOSTEA DOARE, pag. 71 / LOVE HURTS, pag. 70, recunoaște chiar poeta, tânjind după iubirea din roua dimineții, iubind sărutările (sărutul), preferând zborul și șoaptele, ,,Vreau să-mi oprești lacrimile/cu sărutările tale", VREAU, pag. 67, , I want to stop my tears/ with your kisses", I WANT, pag 66.

O înșiruire frumoasă de teme și motive tematice, întâlnești în fiecare curgete de poem, o iubire în cascadă, trăirile sunt emoționante, chiar îmbrăcate în haina purității, sincerității, a divinului și chiar îmbrăcate într-o vrajă a sensibilității eroticului. Aici, în poem, în carte, în vers - domnește starea de visare, de beatitudine, ofrandă pe altar ar putea fi oricând autoarea, poeta. Ar aceepta ideea de sacrificiu, dar cu un scop, și indiferent de context, ar fi în stare să rostească acele condiții care le-ar vrea, care le-ar cere ea, indiferent ce va fi după...

,,...Ar trebui să te venerez

sau numai ar trebui să te iubesc, pe tine?

Nu știu...

este totuna, pentru mine", A VENERA, pag. 93 / ,,...Should I worship you

or only should I love you?

I don't know...

For me is the same", WORSHIP, pag. 92.

Iubirea adevărată se zidește în timp, și poeta chiar zice că VA VENI UN TIMP..., pag. 101 / WILL COME A TIME..., pag. 100, crede cu tărie în acest timp, dar până atunci, ea, poeta iubind, rămâne în visare, în VIS, pag. 103 / DREAM, pag. 102, pentru a mai trăi o noapte de iubire.

Dorind acestui volum cititori pe măsura liricii, vin cu sinceritate sufletească spre a felicita autoarea, pentru aceste lecții de iubire, dar doresc să rămân, cel puțin pentru o vreme, ancorat, legat, furat, vrăjit de visare, cu gândul la eul poetic, la eliberarea maximă, care s-ar putea întâmpla dacă totul ar deveni realitate:

,,My sweet love

I had you, I had enough...

But I still need something here

... I need more time to have your near,

I need more time to show my love

I need your light on my life, above.

I need you, always, last and first,

in all the forms that you exist"/ ,,Iubirea mea

Te-am avut pe tine, am avut destul...

Dar mai am nevoie aici de ceva

... am nevoie de mai mult timp

să te pot avea,

am nevoie de mai mult timp

să îți arăt dragostea mea

am nevoie, deasupra vieții mele,

de lumina ta,

am nevoie de tine, ultimul și primul, mereu

în toate formele care tu exiști

și ești doat al meu".

 

VASILE BELE

Chiuzbaia, 26 septembrie 2020