Nu, nu e o problemă...

 

Vocea de pe Facebook. Ne-au băgat în cap, timp de zeci de ani, că suntem nimeni în drum. Ceea ce ne-a determinat să căutăm mereu stăpâni

"Nu, nu e o problemă că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried... Problema e că Ion crede că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried sunt ființe superioare. Problema nu e că Ion votează Fritz și Klaus și Clotilde și Cosette și Siegfried. Problema e că Ion votează așa pentru că el crede că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried sunt mai mult decât Ion!

Ne-au băgat în cap, timp de zeci de ani, că suntem nimeni în drum, praful de pe tobă, musca din bere. Și... i-am crezut. Ceea ce ne-a determinat să căutăm mereu nu parteneri străini, ci stăpâni... De câteva decenii, ne vor resemnați și cu capul plecat, temători și lipsiți de speranță, încărcați de frică și convinși că suntem cei mai răi, cei mai leneși, cei mai corupți! Dacă suntem „cei mai corupți”, „cei mai leneși”, „cei mai puțin capabili”, atunci ne trebuie mereu manageri străini, atunci ajungem să căutăm la nesfârșit administratori de țară din alte... țări. Dacă ne-am fript cu stăpânul A, încercăm mai departe să vedem cum e cu stăpânul B, apoi cu stăpânul C și așa mai departe. Iar dacă vom ajunge să epuizăm tot alfabetul, probabil o vom lua de la capăt. „Poate de data asta...”

Ne-a dezbinat un sistem ticălos, pentru care NU am existat nicio clipă ca ființe omenești, ci doar ca pioni utilizabili într-un sens sau altul pe o tablă de șah care nu ne aparține și nu ne-a aparținut în mod real niciodată. Când au avut nevoie să-și impună propriile planuri cu această țară, ne-au ATOMIZAT! Ne-au FĂRÂMIȚAT! Ne-au făcut mii de bucățele mici, apoi ne-au așezat în relații antagonice. Ne-au împins într-un război al tuturor împotriva tuturor: tineri contra bătrâni, români din țară contra români din afara țării, oameni de la sat contra oameni de la oraș, pacienți/medici, profesori/părinți… Aici am ajuns, aici suntem și nu trebui să ne mințim că ar fi altfel!

Iar problema noastră nu e că Fritz, că Klaus, că Clotilde, că Cosette, că Siegfried... Problema noastră e că Ion a ajuns să fie convins că Ion, ca om, e mai puțin ca Fritz, ca Klaus, ca Clotilde, ca Cosette, ca Siegfried...

Nimic nu se va schimba în această țară până când Ion nu se va prețui cu adevărat pe sine ca Ion, fără să-i fie rușine de numele lui și de OMUL ce-și poartă cu mândrie numele..."

Sursa: Pagina Liviu Plesoianu