,HABENT SUA FATA LIBELLI" - (lat. Cărțile își au destinul lor!")
,,Dragul meu, iubirea noastră, oglindește mii de stele,
Un șirag de perle albe, toate lacrimile mele!
Nu sunt tristă, stai pe pace, dorul tău mă luminează,
Sunt doar lacrimi de iubire, ce în noapte mă țin trează.
Nu mi-e teamă nicio clipă, vocea ta mă încălzește,
Zbor prin suflet, ca un fulg, spre un licăr de poveste.
De mi-e frig sau cald vreodată, închid ochii și revăd,
Brațele ce ne-nconjoară și-amintiri ce fac prăpăd.
Și mi-e bine-n lumea care, existăm doar tu și eu,
Nu mă supără o clipă, timpul, n-am păreri de rău.
Mi-ai lăsat în dar comoară, buzele ce m-au atins,
Iar uitarea și tristețea nicio clipă n-au învins!
Port în mine strălucirea ochilor ce m-au iubit,
Iar în suflet aud marea, un albastru infinit!
Toate clipele-adunate, fac un cerc în jurul meu,
Eu cu tine, tu cu mine, mici icoane când mi-e greu.
Poate că îți par deșarte, toate câte am rostit,
Dar să știi, iubire dragă, cerul meu ai însorit!
A durut și poate doare, sufletul, în nopți de dor,
Dar iubirea-adevărată nu păstrează-n suflet nor!", LACRIMI DE IUBIRE, pag. 88, autor, inconfundabila GAROFIȚA JIANU, (prietena mea cea bună, de la Marea cea Mare!), din cel mai proaspăt volum de poeme - PARFUM DE FEMEIE, Editura PIM, Iași, 2020, ISBN 978- 606-13-5715-4, pag. 172, care se începe cu un cuvânt al editorului George TERZIU, ,,PARFUM DE FEMEIE... UN VOLUM DE VERSURI CARE PLACE DE LA PRIMA VEDERE!", (pag. 5 - 6), continuă cu un cuvânt GÂNDURI PENTRU AUTOR, semnat poet Cornel PULBERE și încă o impresie literară, semnată de cel care realizează coperta și grafica acestui volum - Mihai CĂTRUNĂ... în rest poezie.
Dar, se cuvine, a răspunde la întrebarea, (poate banală, poate fără rost!): CINE ESTE GAROFIȚA JIANU? Răspund, simplu, și cu extrem de multă obiectivitate - Garofița Jianu este o tânără și frumoasă poetă, foarte talentată, de o sensibilitate aparte, pe care IUBIREA - ca temă a universalității literare o prinde ,,ca și o mănușă". Personal, mă bucur că am cunoscut-o... se întâmpla în urmă cu trei ani, în cadrul TABEREI LITERARE ,,DE AMICITIAE", de la Sebeș, Alba, organizată de poeta Mariana MOGA, binecuvântat fie ceasul întâlnirii noastre. Ulterior, devenind prieteni, au început colaborările literare, întâlnirile literare organizate în tabere de creație - de-atunci, sunt patru tabere literare, la care am fost invitat, de către poeta Garofița Jianu - ea fiind una dintre cei care au organizat aceste tabere. Parcă o văd și acum spunând: ,,Nu se poate fără Bele, maramureșeanul nostru!", fapt ce mă bucură și mă onorează. Nu vreau să vorbesc despre taberele literare organizate, pentru că s-a vorbit despre ele la vremea respectivă, doar atât, însă îmi permit să afirm - acestea au fost întotdeauna o reușită. Am întâlnit oameni de litere valoroși care s-au dovedit în timp, și adevărați prieteni. Am întâlnit oameni de suflet, care știu ce înseamnă conjugarea verbelor - a iubi, a cinsti, a onora, a dărui. Garofița Jianu - un adevărat promotor cultural, poartă emoția sufletească în suflet, și o adaugă cu sensibilitate fiecărui vers, fiecărei strofe, fiecărui poem. Garofița Jianu este însăși definiția poeziei de iubire, de dragoste. Îndrăzniți și citiți-i volumele, doar așa îmi veți da dreptate, până atunci accept și să mi se aducă acuze.
Nichita Stănescu, la vremea lui, întrebat fiind, ce reprezintă poezia pentru el, a răspuns - modest, simplu, extrem de frumos, cu următoarea afirmație: ,,poezia este o stare de spirit!". O astfel de stare crează și Garofița Jianu prin poeziile sale - o stare de iubire ce te cuprinde, te înalță, te răsfață. Eu, personal, chiar mă întreb, ,,cum poate scrie Garofița Jianu atâta de frumos?"... căci, poemele ei, sunt de o profunzime ireală. Am mai citit poezii de dragoste, de iubire, ba am și scris câteva, dar nu mi-au ieșit, niciodată, așa cum îi ies Garofiței Jianu. Niciodată! Știu că voi fi acuzat, de ce am notat, drept exemplu, poeziile lui G. JIANU, în totalitatea lor? De ce nu am dat doar o strofă exemplu? Ar fi nedrept! Poezia lui Garofița Jianu nu ai voie să o rupi, nu ai voie să o trunchiezi. Așa dacă ai face, ai rupe vraja literară, sensibilitatea, bogăția și minunăția unei clipe de iubire. Eu, asta cred! Și încă un lucru senzațional întâlnit rar la poeți, în poezie - poeziile lui Garofița Jianu se POT CITI ȘI DE SUS IN JOS, ȘI DE JOS IN SUS. Încercați și faceți acest exercițiu de citire. Faceți acest experiment și cu alți poeți, și cu alte poezii. Nu o să vă iasă, ori se pierde sensul și semnificația. Chiar dau un exemplu, alegând, la întâmplare, cum fac de obicei unde se deschide cartea, poemul N-AM FOST EU, pag. 76, repet, scris/citit de această dată, ,,de jos în sus":
,,Sunt femeie, știu durerea, din cuvântul, te iubesc,
Nu m-așteaptă porți deschise, către rai, și e firesc!
Unde am greșit, se știe, dar zâmbesc tristului, azi,
Gândurile-ncep să-nșire perle ude pe obraji!
O rostești la supărare și apoi îți pare rău,
E păcat, dar nu contează, vorba-i de la Dumnezeu.
Numai timpul va decide, cine știe, cine minte,
Mintea omului e-o armă, ce ucide prin cuvinte!
Ea ucide, și-ți îneacă, toate câte nu ții minte,
Știu că ura n-are voie într-un suflet, care simte!
Când am renunțat, la toate, chiar atunci mă căuta,
N-am fost eu, a fost destinul, și pe el, nu-l poți fenta!", pag. 76, repet, citită de jos în sus. Ați văzut vreo diferență? Ați văzut vreo pierdere de sens? Același! Te felicit, dragă poetă, care aduci iubirea din galaxii, aici, pentru a fi pământeană, firească. Perlele adunate din lacrimi - fie ele de dor, de bucurie, de emoție te/ne duc cu gândul la primii pași ai sincerității unei iubiri încă virgine. Timiditatea o întâlnești la fiecare pas, dar sinceritatea sufletului îți șoptește să îndrăznești, să iei ce este al tău, să iei ce meriți ori ce ți se cuvine... Darnice au fost cu tine prințesele Ursitoare!? Iartă-mi modestia sincerității.
Continui să răspund întrebării - cine este Garofița Jianu? Iată alte amănunte, spicuite din fișa biografică, pag. 165 - 166:
- 2017 membră în Cenaclu militar literar Mihail Sadoveanu, Constanța;
- 2019 devine coordonatoarea echipei de poezie, același cenaclu;
- 2019 membră în Liga Scriitorilor Români;
- director adjunct Revista Culturală ,,METAFORA";
- 2020 redactor Revista ,,DOBROGEA CULTURALĂ";
Debutează în 2017, cu volumul IUBITA CU NUME DE FLOARE (vers alb) și tot în acest an îi apare și volumul IUBIREA MEA ÎȚI APARȚINE, (vers clasic). Anul 2018 este plin de roade din punct de vedere literar: CÂND VISELE PRIND ROADE și coordonator antologie OFRANDELE ZEULUI HAR; 2019 este anul apariției editoriale ȚĂRMUL UNUI VIS, vers clasic. Alăturat, se adaugă numeroasele apariții în volume colective - (Baia Mare, București, Adjud - sunt doar câteva orașe) și încep să fie premiate versurile și volumele - multe, numeroase, prețioase și fiecare în parte, este rezultatul unei munci consecvente, denotă acribie și talent sau talant neirosit, lucru ce mă face să o FELICIT din suflet pentru toate realizările literare.
Editorul George Terziu, în cuvântul său, pag. 5-6, cu referire la poetă afirmă, cu maximă sinceritate: ,,Stilul inconfundabil al poetei, este o rapsodie, care amintește de clasicii literaturii noastre care au cântat iubirea, în toate formele posibile. Poeta noastră se interpune în conexiunea intersectării celor două repere: iubirea ca mod de a supraviețui vremii și durerii ce survine din iubirea dăruită fără așteptări", iar poetul Cornel Pulbere, ține pasul cu profunzimea sufletului poetei: ,,Continuând firul epic în panoplia poeziei despre iubire, Garofița Jianu, în cuvinte și mesaje de o rară sensibilitate artistică, ne spune că 《... iubirea există și va dăinui dincolo de peripluul uman, ca un drum fără sfârșit》", pag.8.
Garofița Jianu își crează prin poeziile sale o galaxie, (una a iubirii înveșnicite), un cer plin cu sentimente, un univers. Garofița Jianu este însăși universalitatea spirituală a iubirii - aici ura sau minciuna nu își are loc, aici lacrimile devenite perle albe, curg din izvorul cu mir al iubirii și a purității. Cât de frumos se impletește trena iubirii, vocea dragostei mereu trează, cerul aprins cu stelele din palmă, iubirea din valurile gândului, firul de lumină - o lumină divină. E foarte ușor să vorbești despre iubire, și în același timp, foarte greu. Ușurință în exprimarea iubirii veți găsi acolo unde minciuna nu își face cuib, veninul este înlocuit cu miros de mir, acolo unde sinceritatea este auzită de foșnetul curcubeului. Pasul iubirii cere ofrande, cere jertfă - sinceritate, adevăr, fericire, rugăciune, dumnezeire, niciodată rătăcire sau minciună, întotdeauna adevăr și dreptate. Garofița Jianu este o lecție de viață, o viață țesută cu adevăr și fir din culorile unui pas la greier. Dăruindu-ne acest volum, ne dăruie o lecție de a fi, de a ne ancora în ancestralitatea iubirii, ne aduce argumente că se poate trăi cu iubire, adevăr, puritate, onoare, verticalitate. Prin apariția acestui volum, Garofița Jianu, o fire cât se poate de sensibilă, cred că face și un puternic apel la spiritul iubirii, la zeii cărora le cere să trimită daruri pământești pentru a rodi, a înflori, a se împămînteni întru veșnicie, curata dragoste, sincera iubire. Și pentru că poeta, născută și crescută, pe mal de Mare, lucru evident în poeme (valuri, spumă, nisip, albastru, adâncuri, apus, răsărit, marea), chiar îmi doresc să finalizez, toate aceste ,,minunății-minunate", (licență poetică), exact, în ton cu iubirea, cu albastrul valului, cu marea mereu muză, sirenă-muză, cu poemul MAREA, pag. 113, dar nu înainte de a felicita autoarea și de a ura VÂNT BUN!, acestui proaspăt volum:
,,Marea, muză pentru suflet, tu, mireasă-n straie ude,
Sursă de amor, și lacrimi, pentru gândurile nude,
Fii de-a pururea mirajul, clipa, care cânta visul,
Fii lumină și culoare, pentru viață, necuprinsul.
Fata cu cosițe spumă, și cu ochii puri albaștri,
A induioșat o lume, o slăvesc pe cer și aștri!
Ea, iubita despletită, capricioasă, neîmblânzită,
Ne privește fără teamă, știe, cât e de iubită!
Știe valul, tânguirea, stelelor căzute pradă,
Simte marea, nemurirea, ochiului ce vrea să vadă!
Spuma valurilor? Doruri! O dantelă cu parfum,
Poartă, pentru cei ca tine, ce renasc din propriul scrum!
Joc de unde, voce-n noapte, glasul ei trezesc fiorii,
Cum arcușul pe vioară depărtează-n zare norii!
Lin, pe unde de albastru, să ne fii mărită zână,
Tu, fecioara din adâncuri, Marea, veșnică stăpână!".
VASILE BELE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu