Ar putea fi vorba despre felul în care te poți stinge din prea multă dorință de notorietate… Sigur, în unele cazuri am vorbi chiar despre acea dorință aproape viscerală (deloc scuzabilă, însă) de notorietate, care maschează orgolii, egocentrism, poftă de afirmare… Dar, în cele mai multe cazuri, notorietatea este doar o perdea fâlfâită peste niște „arginți”, culmea, scoși în final din propriul buzunar… Când nu va fi mai rămas nimic din identitatea și spiritul de luptă, fie și atrofiat, al „presei” de astăzi…
Poate că în alte timpuri (dar chiar altele!), într-o altfel de țară, un asemenea proiect ar fi avut o logică… Și mai ales sub umbrela unui bresle a jurnaliștilor, nu sub egida unui neaforism, în termeni reali, despre așa-zisa libertate a presei… Pentru că nu despre libertatea presei trebuie să învețe azi unii jurnaliști, ci despre ceea ce înseamnă a face presă… Dar, din nou, nu doar că punem boii înaintea căruței, dar ne hazardăm într-un proiect cu o căruță fără roți… Căci, asta este presa azi; și nu doar cea locală… Dar, cum avem o umbrelă sub care pot fi găzduiți atâția „jurnaliști”, nimic altceva nu mai contează, nu?!…
Ideea de a aduce la un loc presa locală nu este nouă… Și ar avea un anumit rost… Dar în altfel de vremuri… Acum nu poate apărea decât ca încercarea de a împinge sub o batistă uniformizantă ultimele „corzi” ale unui țambal oricum dezacordat…
Și nu apariția unui portal de centralizare a presei locale reprezintă problema… Ci sursele acestuia, care vor deveni surse în sursă… Da, jurnaliștii din presa locală se vor bucura… Pentru șansa unei notorietăți la scara multiplicată cu numărul „site” -urilor intrate în schema portalului centralizator (dar și de diseminare a informației înapoi în „local”) și oglindirea dinspre local, nu atât spre zona de impact național, cât spre posibilitatea de a se reflecta, ca scriitură (nu garantat și ca opinie și atitudine) spre alte publicații locale.
Noul proiect este fundamentat prin ideea promovării de informații într-un anumit domeniu. Politicile europene de coeziune. Posibil și alte „bla-bla” -uri europene… Dar nimeni nu poate garanta că nu va fi adnotat și „corectat”, ulterior, probabil în numele politicilor de tip anti „fake-news”, pe zone mult mai sensibile… Cu extinderea dinspre insipidul domeniu al politicilor de coeziune către sfere și subiecte tot mai sensibile…
Cât și cum va fi afectată independența presei locale, prin cele 30 de portaluri „centralizate”, prin subiecte și articole, va depinde însă fundamental tocmai de limitele de coeziune (!) pe care și le vor impune jurnaliștii în fața balanței în care informațiile și aportul de articole vor atârna într-un taler… Ce se va găsi în celălalt, ca recompensare, va fi cu adevărat o piatră de încercare… Și nu doar a eticii de presă a jurnaliștilor din presa locală…
Din păcate nu asta înseamnă gruparea presei locale pentru a fi mai puternică… Nu transferul acelorași subiecte într-un copy-paste local, regional, național… Nu asta va duce spre impunerea ei ca o voce ascultată și pe plan național… Nu asta îi va asigura un loc apropiat, ca notorietate, de presa națională (mai ales că oricum există câteva portaluri locale cu prezențe cu adevărat naționale)…
În fapt, orice înregimentare într-un proiect, nu independent financiar, ci „susținut” cu bani din afara cadrului propriu (acum, „bani europeni”), deși fiecare site ar fi trebuit să vină cu o cotă de co-finanțare, este susceptibilă a fi o subordonare și, poate, o supunere mascată a aceea ce a mai rămas din presa liberă locală. Este, de fapt, imaginea în oglindă a ceea ce au făcut guvernanții prin oferirea sprijinului de supraviețuire pe timp de pandemie… Doar că, în acest caz, „centralizatorul” este chiar mediul privat… Or, dacă banii guvernului dați în pandemie au fost priviți ca o încercare de a cumpăra bunăvoința presei, de ce nu am avea și acum, măcar pe sfert, semnul de întrebare de atunci?… Mai ales că pare o istorie care doar se repetă, banii veniți prin felurite asociații de presă la începutul anilor ’90 croind repere non-autohtone și ciudate modele civico-jurnalistice de tip „politically correctness”…
Or, doar numele „filantropilor” s-au schimbat… Nu neapărat însă și identitatea lor!…
Cezar Adonis Mihalache – Natiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu