Poesis - Vasile Bele

 

SĂ-ȚI FIU SĂRUT DE ROUĂ...

Mă lasă,

rouă să-ți fiu

în prag de dimineață

razele de soare

ne vor prinde îmbrățișați

vom zâmbi...

vor zâmbi...

și ne vor fi prietene...

 

Curcubeul mijlocului de zi

își va revarsă privirea peste umbra de vânt

iubirea va sta la poarta fericirii

noi o vom uda cu picuri

de împlinire

pregătește-te să-i fii mireasă

foșnetului de vânt

care te va pătrunde

care ne va pătrunde...

 

Voi purta povara

ultimului sărut

voi chema fericirea

să te îmbete

voi striga norilor

să toarne cu bucurii peste tine

voi rosti doar cuvinte

cu unic sens

voi întreba umbra curcubeului

de ce taci?

de ce ești tristă?

de ce ai plâns?

 

Răspunsul este în fiecare

sămânță de rouă...

Voi chema umbra unei raze de lumină

să ne dăruiască sinceritate clipelor

totul se transformă în gândul meu

rodește durerea unui greier

ce-și cheamă la crucea drumului

iubirea de-o vară...

 

Totul va deveni bob de visare

până și uitarea

a prins rădăcină

într-o piatră

voi trimite această scrisoare

pe umbra unui zbor de fluturi-de-seară

să-ți fie sărut...

să-ți fie rădăcină...

să-ți fie mângâiere...

să-ți fie sărut de rouă.

Chiuzbaia, 11 septembrie 2020

 

 

TE VOI PICTA CU RUGINIUL TOAMNEI...

(autor Vasile BELE)

 

Azi voi lua ruginiul toamnei

Și te voi picta...

Întâi, ochii, cu seninul cerului,

părul cu galbenul din umbra curcubeului,

gura... ți-o voi picta cu foșnet de vânt...

 

Sânii am să-i pictez deseară

la lumina unei raze dintr-o stea căzătoare...

Pe sân îți voi scrie,

cu împărtășanie un sărut sfințit,

să-ți fie mângâiere în nopțile fără de mine.

 

Am să las un sân neatins decât cu lacrima unei pătimașe iubiri

dimineața ne va trezi la adevăr

urma de roua și umbra unui

sărut purtat de curcubeu...

Vei fi zeița mea pentru o veșnicie

te voi picta în fiecare clipă cu fericire.

 

Chiuzbaia, 8 septembrie 2020

 

 

ÎTI VOI SCRIE PE SÂNUL STÂNG

(autor Vasile BELE)

 

Azi

mă voi duce să sădesc lumină

la rădăcina unui sărut furat

mă vor vedea razele de stele

și roua dintr-o amintire pierdută

 

Ți-am scris pe umbra unui curcubeu...

nici azi nu am primit răspunsul!

Știi!? Mi te-aș fi răpit pentru o noapte de iubire

te imbrăcam în sărutări uitate

până dimineață...

 

Doar visarea îndrăznea

să tulbure marea iubire născută în zi de dulce

poftele îmi ziceau să te rup

inima, sensibilă, îmi zicea să te iubesc,

roua dimineții promisese ceai tămăduitor dătător de veșnicie

tinerețea mă chema la raport...

 

Luna îmi facea semn să nu renunț niciodată

ne-au găsit îmbrățișațî foșnetul unui vis

și umbra unui vânt,

I-am chemat să ne fie martori

martorii bucuriei noastre

a răspuns veșnicia dintr-un zâmbet de curcubeu

 

Ți-am scris pe sânul drept

cât de mult te iubesc! Mi-ai răspuns cu un sărut

să lăsăm iubirea să vorbească

în rest doar tăcere de aur...

Și azi îți voi scrie pe sân

... cu alt sărut dintr-un cuib de patimă

împreună vom sădi flori de fericire...

 

(Chiuzbaia, 10 septembrie 2020)