Lecții de învățat. Durabilitatea – ca proces creator

 

                                                                                                      de Viorica Pârja

 Este îndeobște cunoscut că durabilitatea este un proces creator, de echilibrare la nivel local, care se extinde în toate domeniile de decizie locală. Aceasta asigură managementul așezărilor umane, de la sat la municipiu, județ sau țară, evidențiind activită­țile care asigură echilibru ecosistemelor. Astfel încât comunitățile să poată opta, în cunoștință de cauză, pentru decizii care reprezintă nu doar interesele generațiilor actuale, ci și pe cele ale generațiilor viitoare.

Dacă înțeleg că atmosfera, solul, apa sau pădurile sunt factori limitativi pentru durabilitate, edilii pot promova și dezvolta o economie pentru durabilitate, cu investiții în favoarea capitalului natural și încurajarea sporirii acestuia, investiții menite să reducă presiunea asupra acestuia. Distribuirea inechitabilă a bogățiilor, nu numai că produce comportament nedurabil, dar face și ca acest comportament față de natură să fie mai greu de modificat. De aceea e importantă integrarea nevoilor sociale și utilizarea forței de muncă și a spațiului locativ cu protecția mediului.

Vorbim aici de folosirea mai bună a terenurilor, de transportul în comun, de furnizarea energiei, astfel încât condițiile de viață ale omului să nu aibă de suferit. Noțiunile de interdependență regională echitabilă vor permite echilibrarea traficului dintre orașe și zonele rurale.

Lecții de învățat!