Predica de pe munte

 

 

După botez, Iisus porni

să-nalţe către cer o punte

şi-n carnea timpului El dăltui

faimoasa predicare de pe munte,

 

astfel că-ntreaga omenire

- convinsă ori întrebătoare –

se mişcă-ntre poruncile lui Moise

şi-această a credinţei floare.

 

- Sunt fericiţi, le spunea Unsul

mulţimilor preaînsetate

de-al Său cuvânt înaripat,

toţi cei ce au inimi curate:

 

Săracii-n duh şi întristaţii,

flămânzii şi cei prigoniţi

din pricină că Mă urmează,

vor fi în ceruri răsplătiţi.

 

Voi, sare a Pământului,

veţi fi lumină pentru semeni

dac-ale voastre fapte n-o să fie

pricină de cârtire pentru nimeni

 

şi veţi primi împărăţia

din cer, dacă prin fermitate

pe farisei şi cărturari

îi veţi întrece-n puritate.

 

Aflaţi că nu doar ucigaşul

va fi cu-asprime judecat,

ci şi acela ce pe drum

cu pârâşul nu s-a-mpăcat.

 

O preacurvie-i făptuită

când pofta-n inimă mijeşte.

De-aceea, zic: de ochiul drept

către păcat se aţinteşte,

 

nu ezita, ci-ndată-l scoate

şi scapă-te de putregai,

ca morţii în întregul trup

liberă mână să nu-i dai.

 

Tot astfel dacă mâna ta

cu binele-i în învrăjbire,

reteaz-o şi atuncea trupul

va fi salvat de la pieire.

 

Vă-ndemn să cultivaţi iubirea

- scump dar al Tatălui ceresc –

şi să-i iubiţi şi pe vrăjmaşi,

nu doar pe-acei ce vă iubesc.

 

Celor ce cer voi să le daţi

şi răsplătiţi răul cu bine,

aşa cum soarele şi ploaia

de-a valma fericesc pe orişicine.

 

Nu ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte

va stinge-n lume răutatea,

ci doar iubirea este-n stare

să-ngenuncheze chiar şi moartea.

 

Iubiţi-vă cum vă iubesc

şi-o să-Mi fiţi dragi pentru vecie,

căci din iubire-am fost făcuţi

şi prin iubire lumea-i vie.

 

În miluiri să procedaţi

cu-atât de multă discreţie,

încât ce face mâna dreaptă,

cealaltă mână să nu ştie.

 

La îndemână toţi aveţi

pomana, rugăciunea, postul –

acest trio al dragostei concrete

pentru acel ce-n viaţă-şi ştie rostul.

 

Rugaţi-vă neîncetat!

Prin rugă sufletul călătoreşte

la viul Dumnezeu din ceruri,

iar inima se primeneşte.

 

Rugându-vă cu stăruinţă,

nu vă-ndoiţi c-o să primiţi

mai mult decât vă-nchipuiţi

şi vi-i de strictă trebuinţă.

 

Dar n-o faceţi în văzul lumii

cum fac atâţia ipocriţi,

ci-ascunşi şi cu sinceritate

voi Tatăl nostru să-l rostiţi,

 

atenţi la sacru-angajament

din rugăciunea ce-o-nălţăm:

„Iar Tu greşelile ne iartă

precum greşiţii ni-i iertăm”!

 

La fel e postul de faţadă

pentru impresie deşartă –

fiind de Tatăl rău văzut,

făţarnicii au bună plată.

 

Adevăratele comori

nu-s de rugină atacate

şi nici pentru tâlhari ispită,

ci-n ceruri sunt depozitate.

 

Iată de ce nu amânaţi

să vă măriţi comoara-ntruna

prin hotărârea de-a sluji

pe Dumnezeu, nu pe Mamona,

 

ştiut fiind că-i imposibil

la doi stăpâni să slugăreşti –

de ţii la unul dintre ei,

 pe-al doilea îl nesocoteşti.

 

Alegerea înseamnă drumul

de fiecare preferat –

îngustul drum către viaţă,

ori spre pierzare drumul lat?...

 

Nu staţi pe gânduri, mai ales

că după Mine o să vină

cohorte de proroci satanizaţi,

duhnind cale de-o poştă a minciună,

 

care la Judecată vor pretinde

- deşi de-acuma-s condamnaţi –

c-au prorocit în al Meu nume

şi, ca atare, merită salvaţi.

 

                                                                                                 George   PETROVAI