Semnal editorial. Emil I. Bozga - "Al optulea cer"

 EMIL I. BOZGA - AL OPTULEA CER - versuri

,,Hai să fugim în lumi ce ne-aparțin

Și să lăsăm în urmă amintiri ce dor,

Noi, nu putem trăi în lumea lor,

A celor ce ne-au interzis să mai zâmbim.

Dă-mi mâna ta și ține-mă de braț

Și-o să plecăm cu primul tren ce vine,

În lumea care nouă ne-aparține

Și să-i lăsăm în tristul lor nesaț.

Oriunde-am fi, în orice colț al lumii,

Doar să putem trăi așa ca noi,

Cu zâmbete, îmbrățișări și cu nevoi,

Nu ,《sub papuc》, așa cum vor doar unii.

Ne vom hrăni cu libertate pură,

Sub ceru-albastru vom putea visa,

La ce vrem noi și nu la altceva,

Lăsând în urmă tăcere și ură", din poemul ,,Ține-mă de braț ...", unul din care răzbate dorința de a evada din lumea această pandemică, o lume ce te sufocă. Dar poate fi înțeles și că o poezie a iubirii, un poem-chemare întru iubire. Și cine ar fi în stare de așa ceva? De o astfel de evadare în necunoscut? Doar cei care iubesc! Sau, doar cei care se iubesc și își doresc o iubire sinceră în jurul lor. Cei pentru care iubirea sinceră, este înveșnicită în tăcere și-n mir. Alături de mesajul transmis, nouă, cititorilor, notez sau punctez, obiectiv, faptul că avem de a face cu un fenomen literar. Unul care a luat avânt, are amploare și nu se va finaliza curând. Simt asta la poetul Emil I. Bozga. Avem o rimă ce tinde spre perfecțiune, spre perfecționism, ceea ce dă o notă de maximă eleganță versurilor, poemelor. Dar, așa ca o paranteză, ce este rima? O întrebare pertinentă! Rima, este ,,identitatea sunetelor la sfârșitul a două sau mai multe versuri". Uneori, vorbim despre o rimă îmbrățișată. Nu este singurul exemplu. Emil I. Bozga, are talent. Azi, aici, el, talentul ne este mărturisit și este șlefuit, precum talantul înmulțit. Garantat povestim despre o complexitate lirică în ceea ce înseamnă tipul de rimă utilizat. Alteori, este folosită rima încrucișată.

Iată, un alt exemplu, o poezie, în care tipul de rimă este încrucișată. Nu este singurul exemplu, clar ...

,,Stau cu gândul rezemat,

În a sufletului gară

Și privesc, neîncetat,

Siluetele de ceară.

N-am nici taxă la intrare,

Nici bilet nu tre(buie) să-ți iei!

Un salut și-o-mbrățisare,

Lași la poartă, dacă vrei!

Lumea vine, lumea pleacă,

Prin a sufletului gară

Și în lacrimi se îneacă,

Trenul când pornește iară.

Pe peron, stă fiecare

Și se miră, ce e drept,

Au intrat în gara-n care

Nici nu trebuie ... bilet", poezia ,,Într-o gară".

Când ai har, ai har! Aici talantul este înmulțit, gândindu-mă la pilda talanților, repet, dar am perfectă dreptate. Gara este asemănarea vieții. Aici, în gară, oamenii vin și pleacă, lumea vine și revine, e un flux fără oprire. Doar trenul ce tulbură liniștea. Dar să nu uităm că aici vorbim despre un ,,tren al vieții", despre gara sufletului, cum recunoaște autorul. Trenurile vin și pleacă, avându-și graficul lor orar. Așa este și viața noastră. Cu fiecare clipă trecută, ne trecem spre absolut. Nu putem opri trecerea timpului. Viața este precum clepsidra plină. De la naștere începe ,,curgerea firului de viață!". Dar să nu uităm că vine o vreme ... (a noastră, vine peste câteva veacuri). Timp ireversibil! Doamne ajută să fie bine. Doar poetul oprește timpul ... și rămân în urmă lui, pașii trecerii! Te felicit! Iată, un volum care-și croiește singur locul în literatură. Nu întotdeauna este așa, dar aici, chiar simți vibrație puternică, ești în ... Al optulea cer:

,,Reflecții la același model,

Exprimând bucuria-n orice,

Mă simt în al nouălea cer,

Cu toții o spun! Dar, nu știu de ce?

Nu aș dori să par infidel,

Din contră, un vesel oftat

M-a dus în al nouălea cer,

Dar sincer? E ocupat!

Pe loc, ca orice rebel,

Cobor eu v-o treaptă mai jos,

Să văd în al optulea cer,

E loc pentr-un om bucuros?

Surpriză! Un loc minunat

Și-aici bucurie există la fel.

Uitați-vă doar spre cerul înalt,

Găsiți veselie și-n al optulea cer".

VASILE BELE

mai 2021 Chiuzbaia