Ca şi făcută, încheiată din punct de vedere al arhitecturii ministeriale, alianţei PSD-PNL îi lipseşte doar perla de pe coroană. Adică premierul. Au lăsat această problemă în seama preşedintelui. Klaus Iohannis va asculta propunerile, într-o primă variantă fiecare partid propunându-şi propriul preşedinte, urmează prezentarea altor variante, nefăcute public.
Pe marginea primei propuneri există o problemă: PSD nu prea l-ar vrea pe Florin Cîţu premier.
Cel puţin în prima perioadă, până se mai rulează puţin echipa guvernamentală, până se uită rănile din timpul coaliţiei din care făcea parte şi USR. S-a avansat în timpul negocierilor varianta unui guvern condus pe rând de un reprezentant al PNL şi PSD.
Premierul prin rotaţie este o noutate absolută, dar numai în sensul că este planificată. În realitate premierii s-au rotit ca nişte cocoşei pe rotisor. Lista premierilor schimbaţi înainte de termen este lungă. CDR a schimbat trei prim miniştri, Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu.
Toţi propuşi de PNŢCD. Guvernatorul BNR a şi fost candidat prezidenţial, dar nu s-a calificat în turul doi.
A urmat un guvern care a avut acelaşi prim ministru timp de patru ani. Cu toată stabilitatea asigurată de Adrian Năstase, candidatul PSD a pierdut alegerile prezidenţiale.
Guvernele din timpul mandatelor prezidenţiale ale lui Traian Băsescu PD s-au caracterizat fie printr-o luptă continuă între preşedinte şi prim ministru, fie, în cazul lui Emil Boc, printr-o subordonare totală faţă de preşedintele de la Cotroceni.
USL, cu toate că PSD şi PNL au câştigat la scor parlamentarele, guvernul comun nu a funcţionat, iar alianţa s-a spart. PSD a câştigat alegerile parlamentare la un scor istoric, dar s-au succedat o serie de prim miniştri. Unul, Sorin Grindeanu, nu s-a dat dus de la Palatul Victoria decât după o moţiune de cenzură iniţiată de partidul său. Acum Sorin Grindeanu se află pe lista de negociatori ai PSD.
Nu a funcţionat nici ultima alianţă de dreapta. După doar nouă luni, şi în timp de pandemie, coaliţia PNL-USR-UDMR s-a destrămat.
În disperare de cauză, preşedintele Iohannis, pus în faţa unei crize complexe, a acceptat formarea unui guvern format din cele două partide mari, unul de dreapta, PNL, altul de stânga, PSD.
Astfel, cei doi adversari care se făleau cu faptul că între ei există o adversitate naturală, după un lung război, s-au văzut obligaţi să se aşeze la masa tratativelor. Ce a rezultat în urma negocierilor? Nu se ştiu foarte multe lucruri din interior. Ceea ce a răzbit în spaţiul public sunt doar frânturi, lucruri scoase din context. Că PSD mizează pe măsuri de protecţie socială, se ştia. Că PNL este adeptul investiţiilor mari, iarăşi se ştia. Că PSD şi PNL au opinii diferite despre înfiinţarea sau desfiinţarea Secţiei Speciale, SIIJ, este un lucru cunoscut.
Noutatea în cazul în care se va vota un guvern PSD-PNL, sau PNL-PSD, în funcţie de cine va da premierul, va consta, sau ar trebui să conste, în modul de administrare a ţării. Principala sarcină a celor două partide este să şteargă impresia de haos generalizat, impresie accentuată în timpul pandemiei.
PNL poate avea o scuză în faptul că USR era o formaţiune indisciplinată, fără direcţie ideologică şi doctrinară clară. Fiecare ministru USR sau PLUS a condus ministerul „pe persoană fizică”, făcând cam ce-i trecea lui prin cap. Formaţiunea în sine avea o conducere bicefală. Iar acolo unde sunt două capete, haosul este garantat, vine de la sine.
Guvern PSD-PNL sau guvern PNL-PSD? Va fi condus viitorul guvern de două capete? Se va naşte o competiţie între Florin Cîţu şi Marcel Ciolacu? În fine, va deveni alianţa PSD-PNL sau PNL-PSD o vidră cu două capete? Aceasta este marea dilemă cu care, în mod logic, se confruntă preşedintele Iohannis, în faţa desemnării primului ministru de la PNL sau de la PSD.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu