Degeaba, în genunchi te rogi, într-o biserică creştină,
Dacă acasă când ajungi, prin fapte, inima-i haină.
Degeaba-mparţi la cei săraci, cadou, în zi de sărbătoare,
Dacă, în rest, îți pare rău să dăruieşti măcar o floare...
De furi, urăşti sau umileşti pe cel sărman fără de casă,
Vei arăta în caracter, partea umbrită şi hidoasă.
Şi dacă ponegreşti în gând, vecin, prieten sau un frate,
Să nu te miri, când Domnul Sfânt, va face într-o zi dreptate.
De poți să faci un bine, fă-l, să nu aştepţi recunoştinţă,
Aceasta înseamnă să fii om, să ai iubire şi credinţă.
DOINA BONESCU
versuri, din vol. SCRISORI PE FRUNZE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu