Motto: „nu plânsul se vede
ci sufletul
pictat pe lacrimă
în felurite ipostaze” N. Crepcia
Așa cum prezintă și titlul- acest volum Suflet
pictat pe lacrimă - poezii haiku scris în perioada poeziei
postmodernismului ne arată cum scriitorul se apleacă asupra energiei psihice a
omului modern- considerată a fi și o energie emoțională în care apar stări
ale sufletului -de la cele mai simple impresii asociate cu admirația
naturii-până la cele mai ascunse taine ale sufletului uman.
Poeziile compuse din trei sau patru versuri ne duc
în preajma marilor idei existențiale și a marilor întrebări pe care le pune orice om , ele transmit o puternică
imagine intuitivă prin cuvinte iar versurile nu au ritm și rimă(au numai fluctuația stărilor se
spirit a poetului), fără semne de punctuație-sunt gânduri/ gândiri aprofundate
în puține rânduri asemănătoare proverbelor, cuvintelor de duh, a cugetărilor
spirituale de pretutindeni.
Îl admir pentru creația sa pe acest scriitor, la fel
cum admir zicerile/ proverbele populare sau cugetările înțelepte-deoarece prin
aceste poezii se caută fericirea în sine, în sufletul omului-(luminează-te tu
singur, ca să poți lumina și pe alții).
Cuvintele
poeziilor câștigă în importanță, în combinație cu alte cuvinte capătă noi sensuri/
durerile sufletului sunt asociate cu „lacrima” fizică-viziunea „eului” poetic
asupra existenței fiind credința-n Lumină și în Dumnezeu; în cazul acestor
poezii e relevant nu atât înțelesul „noțional” al cuvintelor, cât cel
„aprofundat”-de aceea imaginile poetice au un caracter intuitiv și ne dau un
sens ascuns; sunt alese unele cuvinte în funcție de trăirile interioare ale
scriitorului.
Se poate observa persistența unor cuvinte cheie
care se repetă și care apar în ultimul rând la fiecare poezie, acestea fiind ca
și o concluzie sentimentală a celor scrise dinainte; acestea sunt: lumina,
suferința, frumusețe, tăcere, sine, clipe, poem, cântec, moarte, crin (imagine pură a inocenței
Preacuratei Fecioarei Maria), etc.
Pentru a ilustra cele de mai sus voi cita din
poezii:
-Sinele lăuntric:
- „ca-ntr-o oglindă
privește Dumnezeu în noi
și se vede pe sine”/ viața-i o cruce/ coborârea de
pe ea/ înseamnă moarte”
-e o liniște mută a suferinței:„ va exista
întotdeauna/ un umăr al luminii/ pe care să ne sprijinim/ suferința”
Definiția poeziei și a poetului:
-„poezia nu este stea/ este lumina ei/ pe care o
poți privi/ sau nu/ dar nu o vei putea strivi/ sub talpă”
-„pe un bob de rouă/ scriu un poem/ soarele îl
citește/ și îl ia cu sine”
„mireasma luminii/ crinul unui poem/ spus în
genunchi”
-„acolo se află ea/ poezia/ în lumină și tăcere”
-„nu dorința de a scrie/ ci răbdarea/ de a aștepta
lumina/ naște poemul”„
-„numai în adevăr/ sufletul poate fi luminos/ cum
numai în apă/ grația lebedei se arată/ cum poetul/ numai în cântec”
Atmosfera libertății:
-„libertatea/ nu este pasărea/ ci zborul/ și nu
zborul/ ci traiectoria lui”
Clipa efemeră:
-„încă nu știu/ dacă timpul se umple/ sau se golește
de clipe”
-„beau însetat/ din cupa unui crin/ lumină”
-„pe chipul florăresei/ florile își imprimă/ fragila
lor frumusețe”
-„tot ce cuprinde clipa/ devine amintire/ chiar și
aceste cuvinte/ pe care tocmai le-am scris”
Și nu în ultimul rând-puritatea ne conduce spre
eternitate:
-„clopotele cântă sau plâng/ oriunde în lume/ în
limba lui Dumnezeu”
-„în întuneric îndoiala/ în lumină revelația/ în
poem harul/ și darul”
PROF. OLIMPIA MUREȘAN, ASOCIAȚIA
SCRIITORILOR, BAIA MARE, MARAMUREȘ, ULMENI, NOIEMBRIE 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu