Semnal editorial MARIA TOMIȚA CORINI, SNOP DE RAZE AURII

SNOP DE RAZE AURII

,,Dacă te-ai născut pe lume,

Ai o țară, ai un nume,

Ai o mamă, ai un dor,

Ai un grai nemuritor!

Ai o soră, ai un frate,

Și-ncă multe ai de toate.

Pentru tine pe Pământ,

Ele sunt un lucru sfânt!

Și orice s-ar întâmpla,

Grijă ai de Țara ta,

Fii deștept și temerar,

Un străjer bun la hotar!”

poezia Ai o țară, ai un nume ..., din broșura Snop de raze aurii, Poezii pentru copii, autor Maria Tomița Corini, apărut la Chișinău, 2015, 16 p., ISBN 978-9975-66-478-3, având redactor de carte - Mihai Vâlcu iar ilustrațiile aparțin lui Cristina Covrig. Citindu-i placheta, înțeleg, de unde legătura poetei Maria Tomița Corini cu literatura pentru copii? Distinsa prietenă, ,,a activat în calitate de educatoare în instituția preșcolară ANDRIEȘ, din satul vecin Leca. În ultimii zece ani a deținut funcția de director al instituției amintite. este autoarea a două plachete de poezii: În liniștea gândului, editată la Tipografia Pontos, Chișinău, 2006 și Il volto dell”anima,în limba italiană, editată de Casa Editrice, Vocolo del Pavone, din Piacenza, Italia, 2014. este mamă a trei copii și bunică a șase nepoți. Dragostea ei mare față de copii și poezie a încurajat-o să scrie această minunată carte cu poezii pentru acei, cărora le-a dedicat o mare parte din viața sa” (prezentare autoare, coperta IV).

Personal, am mai scris despre această autoare. Dacă data trecută, recenzam un volum de versuri (vezi Trepte din gama sărutului), iat-o, azi, în ipostaza de scriitoare de literatură pentru copii. Felicitări, dragă prietenă! Nu o să fac referire la prietenia noastră care îmi doresc să dăinuie peste timp și veacuri, dar mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că ne-a intersectat pașii, în acest an, (n.a. 2021) în toamna lui septembrie (atât de frumos și cald) în cadrul Taberei de creația literară ,,Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!”, Maramureș, prima ediție. Sperăm să fim sănătoși, să fim bine și să ne revedem și următoarele ediții pe care, deja, le planificăm și programăm. Doamne ajută. Nu am să vorbesc foarte mult ci am să te las pe tine, distinsă și bună prietenă să ,,vorbești” prin poezie.

,,De cum zorii se ridică,

Furnicuța se trezește

Și aleargă până pică,

Căci cu zor se tot spetește.

Nicio clipă ea nu pierde,

N-are timp să zăbovească:

Strânge tot ce-n cale vede -

Copilașii să-și hrănească!

În proverbul vechi se zice:

Să fii harnic ca furnica!

de-ar fi toți ca ea, amice,

Zău, nu ne-ar lipsi nimica!

(poezia Furnica, aceeași broșură). Poezii, precum Iepuraș - Ureche Lungă, Broscuța lăudăroasă, Rața și rățuștele, Șoricelul, Papucul lui Ionică sau Ursul și vulpea sunt comori ale literaturii pentru copii. Și-acum, în toată maturitatea mea, dați-mi voie să spun, că mă simt un copil, citind poeziile. Am mai trăit acest sentiment (e adevărat pentru prima dată, după multă vreme!) când prin amabilitatea prietenei scriitoare Victoria Furcoiu Bunica am mai primit și recenzat câteva cărți cu literatură pentru copii. O minune! O mare bucurie. Sincer! Să te simți copil - cea mai minunată perioadă a vieții noastre, care, din păcate, trece mult prea repede, sau prea puțini o conștientizează. Am mai spus, fără să înțeleg de ce, unii copii vor să fie mult prea devreme maturi. Oare, de ce? Mie îmi place ,,condiția copilului din mine”. Mă ajută, mă bucură și-mi dă o energie ,,copilărească”. Și-mi place! iubesc ideea de a fi sau de a rămâne în adânc de suflet, un copil. Deocamdată, dragi prietene Maria Tomița Corini și Victoria Furcoiu Bunica ați reușit să mă captați, să mă prindeți în mrejele copilăriei și copilăritului și vă mulțumesc pentru această mare bucurie. Sincer! Felicit cele două autoare și le doresc multă sănătate. Putere creativă. reușiți să transmiteți extraordinar de frumos atmosfera copilăriei. Și, pentru că vorbește copilul din mine, dați-mi voie, dragii mei să vă fac o mărturisire - mereu am iubit iarna, zăpada, derdelușul, sania ... și toate cele ale iernii. Chiar făcutul urmelor prin zăpadă, în plină dimineață. Cu magia sărbătorilor. Cu emoțiile colindelor ... cu frumusețea fără seamăn a albului dăruit. Și câte asemenea mărturisiri nu aș mai putea să vă dăruiesc, din anii copilăriei, care nu vor fi șterse niciodată din suflet. Și încă un amănunt ... nu doar iarna îmi palce. Îmi place și ploaia. Daaa! Mult de tot ... Toate acestea s-au înrădăcinat într-atât de bine, că nu pot fi șterse și-mi produc de fiecare dată, o imensă bucurie, atunci când vorbesc despre iarna și anotimpul său, despre ploaie și picurii săi. Așa că, voi finaliza, cu poezia Ninge (p. 14):

,,Puful cerului coboară,

Pe pământ lin se așterne,

Un nor greu, în fapt de seară,

Fulgii săi de nea și-i cerne.

Ninge lin cu stele albe,

S-ar părea că țese cerul,

Pânze de mătase dalbe,

Coborând în vale gerul.

Ninge, ninge, ninge, iară

Și copiii, la fuguța,

dau buluc cu toți afară -

Bucuroși, cu săniuța ...”.

Superb! Felicitări, Maria Tomița Corini, pentru acest minunat tablou! Ai răscolit, la modul cel mai frumos, copilul din mine. Aștept Să vină iarna. Îmi plac fulgii. Îmi place când ninge. Îmi place cum ninge. Și iar ... am ,,stârnit” copilul din mine. Mulțumesc pentru această imensă bucurie.

(2)

MARIA TOMIȚA CORINI

ȘORICELUL ȘI UMBRELA

,,Într-o poieniță mică,

Din pădurea cea de sus,

Un Nor mare și albastru,

O Ploiță a adus.

Blânde picături de viață,

Cerului parcă zâmbind,

Se coboară pe alocuri,

Zile-ntregi și nopți la rând.

Era totul de minune,

Însă Șoricelul Chiț,

Vai! Ce mai plângea sărmanul -

N-am umbrelă, sunt micuț!

Potolindu-și un pic jalea,

Îi veni în cap un gând -

nimeni lacrima nu-mi vede,

Nu mai bine-ar fi să cânt?”.

este un fragment din frumoasa ,,poveste în versuri”, a unui șoricel supărat că l-a prins ploaia și el nu are umbrelă, din broșura Șoricelul și umbrela, apărută la Chișinău, 2016, 20 p., ISBN 978-9975-66-516-2, pe care am primit-o, alături de alte volume, de la autoare, mulțumindu-i pentru bucuria prilejuită.

Un frumos dialog, între șoricelul-actor în poezia noastră, supărat că plouă, dar cu poftă de cântat și ploaia cu pricina.

,,De ce-ți trebuie umbrelă?

Că doar stropii argintii,

Numai bine știu să facă,

Ei sunt veseli și zglobii!

- Umbreluța pentru mine,

nu-i un moft venit din vânt,

Mă-nțelegi, ploiță dragă?

E-o dorință, e un gând!”.

Personajele - Soarele, Vântul, Norii - veritabile muze, nu-i așa? își pun amprenta și în literatura copiilor. Fără doar și poate! Și cât de frumos sunt ilustrate în această broșură. Spre supărarea Șoricelului Chiț, nici Norul, nici Vântul, nu poate să-i răspundă la banala întrebare: ,,N-ai văzut o umbreluță?”. Poate Soarele, îi va răspunde! ,,Poate ai o umbreluță, / Pentru micii Șoricei!”. Da! Doar Soarele îi răspunde: ,,Tu, cutreieră pădurea / Și-ai să vezi - umbrele sunt!”. Alergând prin pădure, pentru a afla răspunsul, apar noi personaje, bine conturate în poemul-poveste pentru copii. Apare Șarpele ,,Merge-un Șarpe prin tufiș”, apare Bursucul: ,,La intrarea în pădure, / iese-n cale un Bursuc, / E înalt, arată bine, / Dar e surd și-un pic uituc!”. Curajos, novicele Șoricel Chiț, pătrunde în pădure.

,,În pădure-i altă lume -

Păsări la cântat se-ntrec,

Stranii sunete răsună,

Vin ca gândul, apoi trec.

O pădure-i ca o țară,

Cu cetăți, locuitori,

Cu cultură, obiceiuri

Și vestiți conducători”.

Aici, face cunoștință cu vicleana-cumătra Vulpe, care vrea să-l mănânce:

,,Dar acum am să te pap,

Vino! Vino, mai aproape,

Unde ești, că iar te scap!”.

Marea scăpare a fost Ursul:

,,Șoricelu-i sus pe-o creangă,

Ursul viața i-a salvat”.

Continuându-și căutarea unei umbrele, micul și naivul Șoricel:

,,Bucuria-i ca lumina,

Dar el seama nu își da,

Că umbrela îl așteaptă,

La un pas în calea sa.

Șoricelul se oprește -

Vede-n față un frunziș,

Iar în el trei ciupercuțe,

Ce creșteau în ascunziș”. Abia atunci și-a dat seama de umbră și umbrelele pe care, cu zor, le căuta, trecând prin atâtea peripeții, pentru ca în final, totul să fie o explozie de bucurie și fericire:

,,Iar de multă fericire,

Toată noaptea n-a dormit,

Lunii de pe cerul tainic,

De umbrele i-a vorbit.

El, de-atunci, nicicând nu plânge,

Când afară iarăși plouă,

Știe unde cresc umbrele,

Le găsește una-două!”. Și, ce frumos este când totul se termină frumos! Sau, ce bine este când totul se termină cu bine! Nu-i așa? Frumoasa poezie, iată, ajunsă la final, spre bucuria personajului principal - Șoricelul Chiț. Felicitări, pentru această minunată poveste-poem (sau poem-poveste), o adevărată încântare pentru copii, sunt convins! Felicit, întâi copilul din tine, bună prietenă. Să scrii literatură pentru copii, este destul de dificil, zic eu, pentru că întâi, trebuie să fii un copil, să simți ca un copil, să gândești ca un copil. Se vede frumusețea copilăriei și a copilul din tine. Bravo! Parcă, aștept, următoarea poezie, următorul poem-poveste, cu și despre copii și copilărie. Minunată ești lume a copilăriei!

(3)

MARIA TOMIȚA CORINI

GHICITORI

,,Ziua toată, zum! Zum! Zum!

Strânge miere și parfum

Și așa întreaga vară,

Ea din floare-n floare zboară,

Cine este hărnicuța?

Voi o știți? E ... Albinuța!”

VASILE BELE

2.11.2021, Chiuzbaia