AUR, la vânătoare

 

Peşte mic înghite peştele mare. S-a ajuns şi la etapa aceasta. Partide pornite la drum cu mare entuziasm, după ce au căzut sub pragul electoral la alegerile din 2020, dar şi înainte, încearcă să se salveze agăţându-se de partide ce se află peste linia de plutire.

Să le luăm pe rând. Primul mare fost principal partid de guvernare este PNŢCD. După ce s-a dat mare partid după alegerile din 1996 când CDR a câştigat alegerile, PNŢCD  nu a intrat în parlament la alegerile din 2000.  Au trecut 20 de ani şi cel mai important partid istoric din perioada interbelică se află la nivelul partidelor care obţin între 1 şi 2% la alegeri.

Al doilea fost mare partid de guvernare a fost PD. Ajuns preşedinte la alegerile din 2004, Traian Băsescu şi-a plasat partidul în prima poziţie, PD devenind cea mai importantă formaţiune politică aproape pe întreaga perioadă a mandatului prezidenţial al lui  Băsescu. După ce Băsescu şi-a epuizat mandatele, o mică fracţiune loială s-a adunat sub flamurile PMP.

Tot pe dreapta ar trebui plasată şi fracţiunea ALDE desprinsă din PNL de fostul prim ministru Călin Popescu Tăriceanu.

Deşi se spune că aşchia nu sare departe de trunchi, PNŢCD a rămas departe de jocurile dreptei. La rândul său, PMP a rămas înafara  alianţei de dreapta, în timp ce ALDE stând  cu fundul între două luntre nu a reuşit să se lipească nici de stânga, nici de dreapta.

Nici fracţiunea Pro România, ruptă de Victor Ponta din PSD, nu are o soartă mai bună, nereuşind să treacă pragul electoral.

Patru partide cu nasul pe sus au ajuns în coada tuturor clasamentelor.   PN|CD, PMP, ALDE, Pro România, iar în ultima vreme şi Forţa Dreptei a lui Ludovic Orban, urmăresc o oportunitate pentru a reveni în prima linie.

Ce înseamnă „prima linie”? Ceva simplu: intrarea în parlament. PMP, care are congresul în aceste zile, a găsit calea cea mai simplă: fuziunea cu un partid parlamentar. Ce partid este dispus să ia în spinare PMP?  Partidul AUR.

Dacă AUR ar dori să aibă o identitate doctrinară ar încerca să facă o fuziune cu PNŢCD. Sau invers: dacă PNŢCD ar vrea să reintre în circuitul politic ar accepta o alianţă cu AUR.

Orice partid care se respectă exclude o apropiere de partidul condus de imaturul George Simion, un personaj care oscilează între  a face pe micul golan şi un clovn care vrea să pară liderul unei mişcări politice de anvergură naţională, mai precis naţionalist- patriotică.

Cum nu sunt semnale că AUR nu va intra în viitorul parlament, la alegerile din 2024,  poate fi luat un drept un colac de salvare pentru partidele aflate în dificultate. Deocamdată doar PMP vede o soluţie salvatoare într-o alianţă cu AUR, dar  nu este exclus că apară şi alţi amatori.

Traian Băsescu susţine o alianţă sau o fuziune cu AUR? Aşa se pare. Merge AUR spre PMP? Deşi nu a intrat în parlament, în PMP se regăsesc figuri de politicieni serioşi care,  odată intraţi în AUR ar modifica traiectoria partidului populist născut din nemulţumirile acumulate de-a lungul timpului împotriva clasei politice.

  Cele două partide au discursuri atât de diferite încât nu pot fi imaginate împreună. Mai degrabă se întrevede o apropiere între PN|CD şi AUR, dar cu mari riscuri de imagine pentru partidul istoric al lui Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu.

Jocurile politice de la periferie sunt, uneori, la fel de palpitante ca jocurile la vârful partidelor mari.

Marcel Ciolacu, în ciuda fricţiunilor dintre PSD şi PNL, vede o continuare a actualei formule de guvernare PSD-PNL şi după alegerile din 2024. Se întrevede o altă variantă?  Nu.

Având în vedere ideologia, doctrinele lor, cele patru partide, PNŢCD, PMP, ALDE şi Forţa Dreptei ar fi înţelept din partea lor să încerce să se lipească de PNL şi de PSD.

Ca peşte mai mic, este mai onorabil  să te laşi înghiţit de peştele mai mare, trecut prin mai multe experienţe.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş