de Maria TOMIȚA CORINI
(Antonești, Cantemir, Basarabia)
În cămăși de lăcrămioare, m-aș schimba când ies din ierni,
Să mă-nveți a te cuprinde prin iubirea care-mi cerni!
În cămăși de stea de munte m-aș schimba în primăveri,
Să mă-nveți să știu mai multe, de-a te ține-n sărutări.
În cămăși de sânziene m-aș schimba-n fiece zi,
Să devin floare de vară, să mă-nveți a te iubi!
În cămăși de mere coapte m-aș schimba după amiezi
Să mă-nveți prin mii de șoapte cum să fac să mă visezi!
În cămașă ruginie, galbenă zău m-aș schimba
Să mă-nveți ce e iubirea ca să nu te pot uita!
În cămașă de gutui și-n ciorchinele de poamă
Zilnic m-aș schimba, ți-o spui, pentru tine-s zâna toamnă!
Din cristalele de gheață multe mi-aș face, de toate
Și-o iubire-n plină viață îmbrăcată-n puritate!
În cămăși nenumărate m-aș schimba de dragul tău
Tu iubește-mă și-mparte dorul tău cu dorul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu